Femeie de cuvânt

La dorinţa lui păgână,
Când la motel făcu popas,
Ea i-a spus c-o să rămână
... Şi-a "rămas"!

epigramă de Mihai Sălcuţan (2018)
Adăugat de Liviu Gogu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui soţ

Cum şi-a dorit-o de mireasă
Şi "Da!" i-a spus sub jurământ,
Acela i-a rămas în casă
De-atuncea ultimul cuvânt.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul a rămas (lui A. Păunescu)

A fost un trubadur
Un pic bizar
A spus ce a avut de spus
Despre normal că e normal.

În jocurile de cuvinte
Ce au colindat si au iubit
Seminţe, simţăminte
A răsădit si i-au vorbit.

A disperat, a ars
Şi când s-a întamplat
Ca omul să fi murit
Poetul a rămas.

poezie de Mihai Vintilă din Fiare şi Oameni (2012)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsă eroare. Lui Mihai Sălcuţan care a descoperit că la mare "totu-i pipărat"

Inutil eşti pesimist!
Cum te ştiu epigramist,
Bucură-te că la mare
Ai avut, pe gratis, sare!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerile vieţii

Să nu zici că nu ţi-am spus:
Desfătare dacă vrei,
Caută la munte sus,
Sau, spre poale... la femei.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa candidatului

Avea dorinţa lui, nocturnă,
Să fie numai el în urnă
Şi-a reuşit, precum vă spui:
În urnă-i doar... cenuşa lui!

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui ofiţer de poliţie

Cum pe ultim drum se duce,
S-a sfârşit şi-a lui menire,
Căci, cu nume scris pe cruce,
Nu mai are-acoperire.

epitaf epigramatic de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daisy: Oricum, dorm la motel în seara asta.
Berta: Bună idee. Poate o să-l întâlneşti pe viitorul tău soţ în drum spre motel.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cu Shakespeare

Când i-am spus, făcu o moacă
De şi-a rupt şi pana-n două,
Că la noi, de ani se joacă,
Zilnic câte-o piesă nouă!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu cuc

O pasăre s-a speriat de mine
Şi-a vrut să zboare noaptea prin copaci
Dar negura i-a stat în cale bine
Şi liniştea i-a spus: "Te rog să taci!"

N-a mai suflat. Şi-o fi adus aminte
De ce-a visat şi s-o fi sinucis
Dar cum tăcu cum se făcu cuvinte
Care pe limba cucului s-au scris.

La fel zboară iubirea mea cuminte
De parcă fu şi pasăre şi vis.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet petrecăreţ

Cu zâmbetul rămas pe buze
E el, cel iubitor de muze,
Dar timpul altfel îl petrece
Căci stă sub altă... Boltă rece.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

43

Babă-ta, când a murit tac-tu,
M-a întrebat de câţi ani este,
Şi i-am spus: 43.
- Ei, am visat la ursitoarele lui
Că eram peste Răculeţu
C-o albie mare în cap.
Şi-a trecut un cârd de gâşte sălbatice,
Peste mine, la deal.
Tot în deal, la apus.
Şi-am aplecat aşa albia, să mă uit în sus.
Şi-o femeie mi-a spus:
"Ei, nu te mai uita că sunt 43".
Gâştele alea sălbatice - anii lui.
Aşa a fost ursit.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui şi i-a dat suflare de viaţă, i-a spus: "Şi acum gândeşte!"

aforism de George Budoi din Gândirea şi gândurile în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 noiembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf urmăritului general

Urmărit din post în post
Pentru rele, câte oare?
S-a sfârşit şi adăpost
Şi-a găsit tot la răcoare.

epitaf epigramatic de Mihai Sălcuţan din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas

Viaţa-i scurtă, trecătoare,
Într-un mormânt faci popas
Şi aştepţi o lumânare
De la acei care-au rămas.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia libertăţii

Cu nevasta rea, geloasă,
Arestat era... acasă!
Şi-a furat şi el să fie
Liber... într-o puşcărie.

epigramă de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solul Golgotei (sonet)

Isus veni şi-n casa mea-ntr-o seară:
Era-ntr-un tainic şi suav apus
Şi-am stat în casă singur cu Isus
Şi-afară era o blondă primăvară.
Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clară
Că oamenii sunt buni, deşi L-au dus
Să-L bată-n cuie pe Golgota sus,
Fiindcă I-a iubit din cale-afară.

Şi mi-a mai spus că poate fi iertat,
Chiar Iuda, ce-L vându c-un sărutat,
Ca să-şi sporească cu treizeci, arginţii.

Apoi plecând, din prag mi-a spus aşa:
Comoara sufletului, ca şi-a minţii
E să iubeşti pentru-a putea ierta.

sonet de Mihai Codreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gărgăuni de fată mare

Dragobete, Dragobete,
Dai târcoale pe la fete
Şi le laşi grele, băiete,
Cu mijlocul strâns în bete
Şi cu prea multe secrete!

Pe Ilinca lui Papuc
O lăsaşi singură-cuc,
Frusinei a lui Moţoc
I-a adus barza un cioc,
Sânziana lui Gheorgiţă
Şi-a dat foc la prepeliţă,
Ruxandra lui Machisân
A făcut un pui în fân,
Bombonica lui Jartea
Şi-a luat zborul după ea,
Mardaloaica lui Mardare
Se crede privighetoare,
Iar Ghiţoaica lui Ghiţoi
A rămas fără bărzoi,
Fârţoaica lui Median
A fugit c-un ciocârlan...

Dragobete, Dragobete,
Ce le dai aripi la fete
Şi le faci, încă de mici,
Suflete cu păsărici!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (21 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mergând ea tot înainte, a ajuns apoi şi ea la Sfânta Duminică; dar şi aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie şi prosteşte. În loc să facă bucatele bune şi potrivite şi să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moşneagului de bine, ea i-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni de usturime şi de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse şi sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică, şi-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă şi îngăduitoare, n-a vrut să-şi puie mintea c-o sturlubatică şi c-o leneşă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-şi aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, şi să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit şi şi-a ales lada cea mai nouă şi mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult şi ce-i mai bun şi mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-şi ia ziua bună şi binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci porneşte ca de la o casă pustie şi se tot duce înainte; şi mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă şi să-i ieie lada.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce-a admirat-o bine-bine, i-a spus c-o iubeşte!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărăşteală

Şi-a pus dinţi de nevăstuică,
să-şi salveze căsnicia,
şi apoi a tras o ţuică,
să poată-nfrunta "sosia".

S-a-ncreţit cu bigudele
şi şi-a pus flecuri la tocuri,
ciorapi plasă, jartiere...
şi s-a epilat de smocuri.

N-are timp să se şi spele
şi miroase a prăjeală
şi-a aromă de pacele,
ce mâncase de-cu-seară.

Îşi aruncă-n grabă mare
geanta de lac, scorojită,
pe umărul stâng ce-o doare...
peste geaca jerpelită.

Într-un scrin cu amintiri,
are trei fiole mari
cu parfum de trandafiri,
cumpărat de la bulgari.

În oglindă nu priveşte
nici nu mai ştie de când...
Şapca, pe cap îşi tufleşte,
ieşind din casă plângând.

Se grăbeşte să-i surprindă
în aventuri amoroase.
I-a văzut la crâşmă, -n tindă,
nevasta lui nea Tănase
şi i-a spus încrâncenată:
"-Fato, al tău te înşală
cu una mai sprâcenată!
Stau acolo, la vrăjeală!"

Dar, surpriză! Când ajunge
la locul cu pricinica,
îl găseşte pe Vasile
cu sora lui, Maricica.

Plânsă toată, Maricica
începe să-i povestească:
bărbatul ei o înşală!
Nu mai vrea să mai trăiască!

O întreabă, -nmărmurită,
cum, şi ce, şi-o tot descoase...
Ea-i răspunde împietrită:
"-Mi-a spus Miţa lui Tănase!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!