La moartea tatălui meu, Constantin Budoi (poem neterminat)
Ai purtat un nume mare, Constantin, de mare sfânt,
Împărat ce creștinismul răspândit-a pe pământ.
La doi ani orfan de tată, n-ai știut nici cum arată,
N-ai avut copilărie, n-ai avut-o niciodată.
Multe ți-au lipsit atuncea și-ai muncit de mic din greu,
N-ai avut în clasa-ntâia nici pentru creion un leu;
Te-au trimis acasă-n lacrimi, dar pe drumul înapoi
Bóier' Mircea Morărescu te-a văzut plângând șuvoi.
El, aflând motivul care sufletul ți-l zuciuma,
Ți-a dat câțiva lei de școală și el însuși lăcrima.
Alergând la librărie, ți-ai luat creion, cerneală,
Radiind de fericire, te-ai întors apoi la școală.
Te-a crescut a ta măicuță, nu ușor, ci tare greu,
Te-a crescut, din fericire, cu credință-n Dumnezeu.
Chiar de mic, cu dăruire, mama tu ți-ai ajutat-o,
Și pe ea, ca pe o sfântă, tu mereu ai adorat-o.
Mare-a fost a ta credință, n-aș cuprinde-o-n mii de pagini;
"Doamne, mare ți-e puterea, necuprinsă, n-are margini!"
Este vorba-ți înțeleaptă care minunat descrie
Cât de mult credeai în Domnul, e suprema mărturie.
Cinci copii făcut-ați tată, tu cu mama; rod voinței,
I-ați crescut în cultul muncii, al moralei și credinței.
Fost-ai, taică, toată viața un model de om cuminte,
Un model de hărnicie, de soț, tată, de părinte.
Parcă-n zbor trecut-au anii, dusu-ți-s-a tinerețea,
Și trudind fără-ncetare te-a ajuns și bătrânețea;
Ani cu ani se adunară și puterea ta slăbit-a,
Toți copiii tăi plecat-au să-și câștige-n lume pita.
Ai rămas doar tu cu mama, singuri, fără ajutor;
Casa-ți, care altădată răsuna de glasul lor,
An de an părea mai goală, și mai tristă, mai pustie,
Doar când vă veneau copiii se umplea de bucurie.
Mulți, mulți ani tu refuzata-i rugămintea-mi filială,
Ca să vii și tu și mama-n casa mea, în capitală.
A venit și vremea-n care tu să umbli în baston,
Tot mai împletit fu mersul, vocea ta mai fără ton.
În sfârșit, bătrâni și bólnavi, ați venit acas' la mine,
Ca pe tine și măicuța eu să vă-ngrijesc mai bine;
N-ai avut însă răbdare ca-mpreună să stăm ani,
Ca nimic să nu-ți lipsească, o, părinții mei sărmani!
.......................................................................
Ai plecat în toiul nopții într-o sfântă zi de luni,
Cu părinții și străbunii la un loc să te aduni,
Când pe genele-mi căzut-a un somn greu, cumplit, de plumb,
Precum somnul greu al morții ce-a-nchis ochii lui Columb.
Ai plecat pe nesimțite, chiar și fără lumânare,
Da-nainte de plecare tu la toți ne-ai dat iertare.
Mamei, soața ta iubită, grav bolnavă în spital,
N-am putut nimic a-i spune, fi'ndcă i-ar fi fost fatal.
Loc de veci ți-a luat fiica și cavou ea ți-a făcut,
Din bani strânși cu greu de tine în mulți ani ce au trecut;
După slujba creștinească, în cavou te-au așezat,
Eu în inima mea, însă, tată te-am înmormântat.
Ai murit, iubit părinte, și-a rămas în urmă-un dor,
Dorul după tine, tată, de nestins, mistuitor.
La plecarea ta din lume a rămas în urmă chinul
Care mie-mi rezervat-a, cu cruzimea lui, destinul;
Mi-a rămas pe umeri crucea care-i greu a o purta:
Îndoiala că făcut-am totul spre a te salva.
Rog pe Domnul să mă ierte pentru tot ce ți-am greșit,
Iar pe tine te-odihnească cu toți drepții, mântuit!
poezie de George Budoi din Poezii (21 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Au fost vremuri când copiii erau dornici să învețe carte, dar mulți nu aveau nici măcar un creion cu care să scrie; mulți dintre copiii de azi au calculatoare de ultimă generație, dar nu au dorința să învețe carte și lipsesc de la școală. În 1934 tata era elev în clasa I și, pentru că a venit la școală fără creion, învățătorul l-a trimis acasă (mama lui era o văduvă săracă, cu 4 copii minori, îi cumpărase un caiet, dar nu i-au ajuns banii să-i cumpere și un creion). Plângând, în drum spre casă copilul s-a întâlnit pe podul Amărăzii cu boierul Mircea Morărescu, care l-a întrebat de ce plânge. Aflând motivul, boierul profund impresionat i-a dat bani să-și cumpere creion. Copilul a alergat într-un suflet la librărie, și-a cumpărat creion și, radiind de fericire, s-a întors la școală.
George Budoi în Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre copilărie
- citate despre bani
- citate despre învățătură
- citate despre învățători
- citate despre școală
- citate despre văduvie
- citate despre tată
- citate despre sărăcie
- citate despre suflet
E greu
E greu să fii singur pe lume,
Să nai o vorbă cui îi spune,
E greu printre străini să fii,
Dar nu acasă la copii,
Și este greu pentru un tată
Să lase acasă o mândră fată,
Și este greu pentru mămici,
Să-și lase puișorii mici,
E greu departe ca să fii,
Să înghiți amarul ce te apasă,
Știind că copilașii tăi,
Plâng prin unghiere în altă casă,
Cu ce am greșit în astă lume,
De tot ne bate Dumnezeu,
Lăsăm copiii și părinții,
Plecăm că este tot mai greu,
Într-un final când ne întoarcem,
Este distrus tot ce am avut,
Părinții nu mai sunt în viață,
Chiar și copiii au crescut
poezie de Silvia Tulbur (22 martie 2021)
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre copilărie, poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre plâns, poezii despre mândrie sau poezii despre greșeli
Amintire pentru mama
Mamă, vin la crucea ta c-o floare!
Lacrimi curg din cer... Sub nori de pleoape,
Sufletul mi-e plin de întristare...
S-a trezit în mine-atâta noapte...
Mamă, vin acum din nou la tine
Și te-mbrățișez cu gând curat...
Mi-amintesc și eu... vorbeam cu tine,
Iar apoi dezastru s-a-ntâmplat.
Vin la capul tău c-o lumânare...
Eu lumina sufletului tău,
Mamă scumpă, sufletul mă doare,
Fără tine, mamă, mi-este greu.
Crucea ta, la colțul casei noastre,
E povara morții tale, mamă!
Tu veghezi tăcut iubirii sacre
Destrămată-n muguri de aramă.
Mamă, casa parcă-i mai străină...
Nu mai știu, a noastră-i sau a ta?!
Mai trăiesc doar umbre-n ea, măicuță,
Căci de-acum, în vis te vom avea.
Ică ți-a lăsat un semn pe cruce...
Câte, mamă, ai fi vrut să-i spui!
De iubirea ce i-o porți în gânduri,
Fiindcă e feciorul tău dintâi.
Ți-a adus în dar o nepoțică
O iubeai, ca și pe noi, măicuță,
Ai murit în suflet cu-ntristarea...
O, măicuță, mama mea cea plânsă!
Magda, soața lui, precum o fiică
Te-a încununat cu lacrimi, mamă...
Ai murit, Neta era departe...
A venit în lacrimi, la pomană...
Cătălin și Daria, alături,
Plânsul peste umeri l-au purtat...
Dana și Ionel, cu tine-n suflet,
Mamă scumpă,-n gânduri te-au urmat,
Ți-ai dorit ca el să-ți cânte! Iată,
O dorință ți s-a împlinit...
Au și ei, da, au și ei o fată,
Mamă... și pe tine te-au iubit!
Ai crescut-o ca întâi născută,
Ea te-a dus pe brațe la mormânt,
Oh, iubirea asta nu se uită!
Nu se uită sufletul tău blând!
Fiica mea, Alexa, îți deschide
Poarta vieții-n fiecare noapte...
Te-a visat! I-ai spus să stea alături
Celor ce tu i-ai lăsat departe.
I-ai spus, mamă, că îți este bine,
Și să nu mai plângem... tu veghezi
Din adânc de ceruri, în iubire,
Cu iubire să ne-ncununezi.
Ca-ntr-un stup, albinele, măicuță,
Pruncii-ai strâns, nepoți, prieteni, frați,
Sufletul ți-e, luminând iubire,
Dar cu toții suntem înlăcrămați...
Mamă, ai fi vrut să-mi joci la nuntă,
Când credeam și eu în fericire...
Dar măicuță, viața ți-a fost scurtă,
N-ai avut această împlinire...
Plâng și eu, deasupra plânge cerul!
Te desparți de noi și pleci ușor.
Azi te-nalți, te-nalți spre mântuire,
Mamă! Și pe noi ne lași cu dor...
Te-ai născut un fluture de-o clipă
Și ți-ai luat adio de la noi...
Dar te vom purta în gând, mămică!
Ne-ai lăsat în suflet triști și goi...
Căci ești același înger de lumină
Care-ai plecat cu noi când am plecat,
În chip alb de fluture de noapte,
Sau cel care pe noi s-a așezat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre tristețe sau poezii despre naștere
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...
De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...
Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...
Ai strigat în viața ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieții vâltori
Și-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ți muritori!
Ai strigat la Cel ce-aude
Șoapta din inima ta
Și suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Și-ai văzut cum îți răspunde
Domnul în dragostea Sa...
Ai strigat din strâmtorare
Și întorsuri fără ieșire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate și iubire
Și-ai văzut ce Mână tare
Ți-a dat grabnic izbăvire!
Ai strigat când lupta vieții
Era așa de înverșunată
Încât "Zorii Dimineții"
Nu părea să-i vezi vreo dată,
Dar lumina libertății
Ți-a fost grabnic arătată!
Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Și-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ți-se toate
Căci din orișice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!
Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Și tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ți-a dat bucuria
Să-aduci roadă pentru veci!
Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Și din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Și atunci ți-a schimbat starea
Dumnezeu cu brațul Său!
Ai strigat când neputința
Ți-a îngenuncheat din plin
Perspectiva și ființa
Și-ai văzut Harul divin;
Ți-a dat Domnul biruința
Izbăvindu-te deplin!
Amintește-ți și răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul și aude,
Și în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ți vreo chemare;
Ai strigat la El mereu
Și-ai primit întotdeauna
Ajutor când ți-a fost greu
Ori te sugruma furtuna...
Dar față de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.
Ai strigat când ți-a fost greu
Și-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
Să-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe - eu
Totdeauna mai presus!"
Ai strigat din groapa morții
Și-ai privit la Cel ce aude
Și cu drag îndreaptă sorții
Celor morți pe căi zălude...
Ți-A răspuns și-n miezul nopții
Dar tu tot nu-I vrei răspunde...
Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Și-izbăvirea ți-a fost mare
Căci din veac și până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac...
Ai strigat când te îngrozea
Valul morții, furios
Și-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spațiu întunecos...
Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuța inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna...
Ai strigat... căci deznădejdea
Te-a înfrânt și umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ți-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăși înrobit....
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ți-a ajuns
Bunătatea Lui la eu?!
O, părăsit și uitat de lume
În necazuri și la greu...
Domnul te-a strigat pe nume
Și te-a căutat mereu,
Să înțelegi un lucru anume:
- Ești iubit de Dumnezeu!
Ești iubit de El și-așteaptă
Să iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o șovăire...
Și cu inimă înțeleaptă
Să răspunzi la Mântuire!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre întuneric, poezii despre miezul nopții, poezii despre inimă sau poezii despre furie
Dor de tine, tată
Am un dor nemaipomenit de fierbinte
Ce mă arde în interior,
Este dorul de un părinte
Un dor nebun și arzător.
E greu să trăiesc fără dragoste de tată
E greu să fiu singură printre străini
Să cresc precum o floare fără apă
Sau ca un trandafir lipsit dr spini.
Ce dor îmi e de tine, acum, tată,
Eu te iubesc enorm și te respect.
Dar nu ai fost lângă mine o viață,
Și asta cel mai tare eu regret.
Am vrut să fiu și eu o fată,,
Să am multă bucurie,
Să cresc alături lângă tată,
Dar iată, nu a fost să fie.
Dar sper că va veni și ziua
Când și tu îți vei da seama
Că e foarte greu să fiu fată
Și să cresc numai cu mama.
poezie de Maria Crudu (27 ianuarie 2018)
Adăugat de Maria Crudu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre superlative, poezii despre respect sau poezii despre nebunie
Mama
Cine-i cea mai scumpă-n lume?
Nu e greu ca să-ți dai seama.
Cine ți-a dat viață, nume,
Dacă nu iubita mamă?!
Mama te-a adus pe lume,
Te-a crescut la sânul ei,
Te-a-nvățat să-ți alegi drumul,
Să reziști în anii grei.
Ochii mamei îți zâmbesc,
Când îți merge și-ai succes,
Lacrimile-o podidesc,
Dacă-n viață nu ți-a mers.
Mama te așteaptă-n prag,
Când te-ntorci din pribegie
Și la pieptul ei cu drag,
Ca pe-un prunc ea te mângâie.
poezie de Tudor Gorgos din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre succes, poezii despre ochi sau poezii despre creștere
Odă Mariei,
Draga mea Marie,
Draga mea soție,
Pentru mine
Ești o încântare,
Esti o fericire!
Fără tine
N-aș ști ce-i iubirea,
N-aș ști ce e viața,
N-aș ști bucuria.
Făra tine
N-aș ști ce-i lumina,
N-aș ști ce-i iubirea,
N-aș ști alinarea.
Fără tine
Lumea mea dispare,
Gândul meu se surpă,
Totu-i nemișcare.
Fără tine
Aș umbla bezmetic,
Căutând în van
Sensul vieții mele,
Sens ce-acum îl am.
N-ai fost doar soție,
Ci și mamă bună,
Ai crescut odrasle,
Cu mult chin și râvnă.
Ți-ai iubit copiii,
Des i-ai strâns la piept,
Le-ai dat roua vieții,
I-ai vegheat discret,
Somnul să îl aibă
Dulce și ușor,
Să nu simtă rece,
Și nici musca-n zbor.
Totul să le fie
Ca o desfătare,
Să nu știe lipsă,
Și nici tulburare.
Te-ai rugat în gând
La cer implorând,
Soarta să le fie
De un bun augur,
Și să aibă parte
De ce e mai bun.
Primii pași în lume
Tu i-ai îndrumat.
I-ai ferit de rele
Și povești le-ai dat,
Să-și urmeze drumul
Cu tot ce-au învățat.
Să-și câștige pâinea
Cu cinste și dreptate.
Să fie în viață
O pildă în toate.
N-ai avut odihna
Zilelor ce-au fost,
Până ce copiii
Și-au făcut un rost.
Și acum bunică,
Nu te-nvrednicești
Să mai stai o clipă,
Să te odihnești?
Să-ți bucuri nepoții
Gândul te apasă,
Să le dai din suflet
Iubirea aleasă.
Atunci, mă-ntreb neîncetat,
De unde atâta putere?
Ce izvor nesecat ascunde
Sufletul tău bun și curat?
Ai crescut copii,
Acum crești nepoți,
Dar nu te-ai plâns vreodata
Cum că nu mai poți.
N-ai pus preț pe tine,
Și nici n-ai realizat,
Că anii ce i-ai dus
Te-au încovoiat.
Ființă altruistă,
Fiintă iubitoare,
Te-așez în viața asta
La loc de cinste mare!
Iar pentru a ta cinstire
Meriti și slăvire!
Scumpă trinitate,
Draga mea soție!
poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre odihnă sau poezii despre gânduri
Mama
Mama este cea mai importantă ființă din lume
este mereu lângă tine...
este îngerul care te însoțește în fiecare clipă
ea te-a legănat și ți-a șters lacrimile
te-a atins pe frunte când ai avut febra
te-a învelit seara înainte de culcare
ți-a alungat visele triste
și te-a luat în brațe când ți-a fost teamă...
Mama este locul de unde ai plecat
și locul unde întotdeauna te întorci
este alături de tine orice drum ai alege
Mama și când te ceartă, te sărută și te iubește...
nici timpul, nici distanța, nici chiar moartea
nimic nu te va despărți de ea
te va veghea și proteja
oriunde s-ar afla...
Mama este icoană cea mai sfânta
pe care o porți în suflet în fiecare zi
când ești fericit, ea este fericită
când plângi și ești trist, ea plânge cu tine
când greșești, ea te iartă
când vrei să te confesezi, ea este duhovnicul tău...
Mama este steaua care nu apune niciodată
este lucrul cel mai aproape de perfecțiune
Mama este acea lumânare care arde continuu
fie că e ploaie sau ninsoare
este lumina speranței și a viselor tale...
Există oare o făptură mai minunată decât Mama?
Nu!
Nu există ființă mai frumoasă
și mai bună decât mama
Mama este... unică...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre îngeri sau poezii despre sărut
Tată
Tată, îmi este dor de tine
Când nu ești lângă mine.
Dar știu... că lupți zi și noapte,
Ca oamenii să-i salvezi de la moarte.
Dar, te rog, să nu uiți de a ta sănătate
Și de inima care îți bate,
Căci moartea când vine,
Nu alege chiar pe nimeni.
Oamenii pe care i-ai ajutat,
Mulți din ei te-au uitat.
Tu ești bun, ai un suflet mare,
Dar n-ai sănătate pentru fiecare.
Bucuria ta cea mare
Suntem noi, copiii tăi.
Să n-ai nicio grijă, nicio mustrare,
Ca o să-ți fim sprijin la anii grei!
poezie de Vladimir Potlog (14 iunie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre salvare sau poezii despre noapte
La mulți ani, Brăila - 651 de ani
O floare-ți prind la tâmpla ce-au albit-o anii,
Îți freamătă de dor salcâmii și castanii,
Ți-au plâns pe umeri, triști, în vremurile grele,
Curaj ți-au dat să treci prin veacuri peste ele.
ORAȘUL CU SALCÂMI te-a alintat SEBASTIAN,
Vântul l-a stârnit ISTRATI prin CIULINI DE BĂRĂGAN,
În miez de noapte în COMOROFCA lui CODIN
S-a stins încă un tânăr răpus de-al vieții chin.
Buchet de flori ți-aduce astăzi CHIRALINA,
Cât te-a iubit, nu te-a uitat, bătu-o-ar vina!
Cu felinaru-aprins, tanti ELVIRA-ndată
Îți cere scuze c-a greșit, ca orice fată.
Martor ai fost la aventura lui TERENTE,
E vina ta, ai cele mai frumoase fete
Mândre si gingașe ca nuferii din BALTĂ,
Curtate-n paradisul din trestia înaltă.
Părinte bun, l-ai însoțit în greu urcuș,
L-ai ocrotit, ți-a fost alăturea FĂNUȘ,
Copilul tău ce te-a iubit atâția ani
Ne-a dat curaj să nu ne pierdem prin Balcani.
Te-a legănat pe brațe DUNĂREA bătrână,
Te-a mângâiat, te-a apărat, ți-a-ntins o mână,
Sub cerul tău străluce STEAUA FĂRĂ NUME:
-Să nu te stingi! Ești tot ce-avem mai scump pe lume!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre tinerețe sau poezii despre stele
Rugăciune
Doamne, te rog să ai grijă de poporul meu,
Să nu îl abandonezi când îi este cel mai greu
Știu că în multe momente am fost tare răi,
Dar ești bun, ne ierți, suntem toți copiii Tăi.
Tată, iartă-ne pentru greșeli, sutele de păcate
Oferă-ne Tu acum putere și multă sănătate
Am realizat târziu că fiecare om în fața Ta e egal
Abia când am văzut bolnavii pe un pat de spital.
Ne-am crezut cu toții invincibili și nemuritori
Te-am ignorat în ultimul timp și ne trec sute de fiori.
Pentru că ce ne-ai dăruit mai frumos noi am distrus
Și acum așteptăm o minune tot de la Tine, de Sus.
Am realizat că indiferent de bani acum fiecare e mic
Și că Tată... noi fără tine chiar suntem nimic.
Te rugăm să ne ierți am adus iadul pe pământ
Am greșit și am încălcat al Tău sfânt cuvânt.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 martie 2020)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină
Copil sărman
Copil sărman, cu ochii triști și goi,
De ce-ți întorci privirea de la noi?!
Ți-e sufletul de lacrimi plin, rănit
Te-ntrebi de ce sau unde ai greșit,
De ce părinții tăi te-au părăsit,
Și singur ai trecut peste orori...
Te uiți spre cer și speri, plângi iar și iar,
Domnul ți-a dat iertare, dar și har.
Te-ai depărtat, oh, ființă-nstrăinată,
Copil fără noroc și fără soartă.
Și te întrebi, te-ntrebi necontenit,
Cu ce-ai greșit de nu ai fost iubit.
De ce e-n suflet astăzi răutate?!
Mame fără de suflet, blestemate,
De ce-și aruncă sufletele-n ghenă
Mame cu chip de om și suflet de hienă?
Mame ce, (oare?), nasc copii,
Și-i lasă, fără drept, ai nimănui...
Mame ce-ați condamnat la suferință,
Plecați-vă genunchiu-n pocăiță!
Credința bate clopot și cere-n voi iertare,
Mame fără de prunci, cu sufletele goale.
Cât să mai rabde, oare, Dumnezeu,
Pământu-acesta înjugat la greu?!
E tot mai plin pământul de orfani,
Copii abandonați, sărmani, orfani,
De mame ce au inimi de hărtie
Lipsite de iubire și-omenie.
Fără copilărie, mult prea triști,
Copil fără părinți, în noi exiști...
Copile, oh, destinul ți-a fost greu,
Dar l-ai lăsat pe bunul Dumnezeu
În drumul tău de ajutor să-ți fie...
Credința ta ai dat-o ca simbrie.
Sunt tot mai mulți copii abandonați,
Dar au rămas în suflet, veșnic, frați.
............................................................................
Prin gări și prin azile aruncați,
Valize de bogați, abandonați,
Dar dar primit de la divinitate,
Sufletul vostru-același drum străbate.
Voi sunteți pruncl ce trăiește-n noi,
Nu leș lăsat la lada cu gunoi.
Pruncul?! Ziar, ori marfă reciclată?!
Un gând străin, străin fără de soartă?!
Vezi? Plâng și sfinți și îngeri în icoane
Când suferă de frig, de griji și foame...
Pentru cei oameni falși și ipocriți,
Voi doar un zâmbet mai păstrați, cuminți.
Pretenția de-a fi numiți părinți?!
Voi știți să plângeți, mangâiați, iubiți?
Degeaba învățați azi să cerșiți iertare.
Ce vină are-aveți, ce vină mare!
Pedeapsa chiar de-acum e-ndepărtată,
Ca o furtună te va răzbuna odată.
Acolo, sus, e-o judecată sfântă,
Ascultă-mă părinte, mă ascultă!
Păcatu-i crunt și fără de iertare,
Pedeapsa ce o vei primi e mare,
Vei duce cruci, coroana lui Iisus,
Și sufletu-ți se va topi-n apus.
..................................................................................
Tu o străină-mi ești, tu nu-mi ești mamă
Eu am rămas și lacrimă și rană.
Atunci nu ți-a păsat de soarta mea,
N-ai vrut să știi de am ce îmbrăca.
Nici despre școală n-ai avut habar.
De ce te-ntorci plângând la mine, iar?
Nici boala crunta dacă m-a lovit,
Tu mamă n-ai știut, n-ai suferit.
Pe lumea, mamă, cât am să trăiesc,
Doar Domnului mai am să-i mulțumesc,
Să-mi plec genunchiul și smerit, să cad,
Cum cade-n munte trupul unui brad.
Un înger am cu mine și-l iubesc!
Și viață și iubire-i dăruiesc.
Eu Domnului îi dau recunoștiință
Că am în suflet înger de fetiță.
Cu sufletul ce-i frânt la jumătate,
Acopăr trupul fiicei mele-n noapte.
Sărut catapeteasma de lumină
Și te cinstesc azi, pronie divină...
(dedic aceste versuri mamei mele, care m-a părăsit când aveam doar un an)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
Și pensia, zadarnic, ți-au mai dat.
Dar mi-ai lăsat o moștenire sfântă,
Ca să mă bucur până la sfârșit,
Această biată limbă românească,
De-al cărei duh m-am învinovățit.
Mi-a mai rămas o urmă de la tine
Pe care ați ascuns-o în pământ,
E sabia din frontul vieții tale
De la Mărăști, rănitul nostru sfânt.
Ai fost un liberal până la moarte,
Dar trebuie să afli faptul prost
C-ai tăi trădează dreptul limbii noastre
Și iau în glumă jertfa care-ați fost.
Nu ți-am urmat ideea și credința,
Dar azi, când țara-i bună de spital,
Îmi vine să-mi iau gândul, tată mare,
Și să devin cu forța liberal.
S-a dezechilibrat această țară
Și limba ei s-a pervertit grozav,
Încât, în plină libertate, iată,
Românul a ajuns un simplu sclav.
Îți mulțumesc de limpedea fântână
Pe care mi-ai făcut-o între vii,
Dar s-a surpat și nu opresc nici boii,
Că ea ni-i viața, trebuie să știi.
În rest, sunt toate rele, tată mare,
Țăranilor le este tot mai greu,
Că uite, în această lume hoață,
Mereu e-n alte sate Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre scrisori, poezii despre pensie, poezii despre România, poezii despre țărani sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ciclul vieții
Ești gârbovit și mergi împiedicat,
Ai chip de ceară, glasul te-a lăsat,
Respiri cu greu și ești un pic senil,
Nu crede nimeni că ai fost copil.
Dar te-ai jucat și tu și ai zburdat,
De tot ce e în jur te-ai bucurat,
Lipsit de griji, cu ochi senini râdeai,
Când mama te certa te întristai...
Iar anii au trecut și, negreșit,
Ai fost flăcău și te-ai îndrăgostit,
Ai fremătat de doruri mii și mii,
Și ai avut la rândul tău copii.
Când au crescut, și-au luat în lume-avânt,
C-așa e legea firii pe pământ,
Și ai ajuns bunic, cu mulți nepoți,
Și rând pe rând te-ai ocupat de toți.
Azi ești bătrân, slăbit și inutil,
Însă ai fost și tu cândva copil,
Ai chip de ceară, ceasul ți-a sosit,
Dar ai fost tânăr, chipeș, fericit.
poezie de Octavian Cocoș (15 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent, poezii despre legi sau poezii despre jocuri
Tată, e 4 aprilie
azi îți vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toți oamenii se împlinesc
ghioceii sunt mult mai ieftini
decât în anul în care ai plecat
mama și-a înghițit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada cu pruni
din spatele casei
dormeai sub prunul
care l-ai plantat
la nașterea mea
ai zis că
4 aprilie este ziua care
dă sens existenței tale și că
Dumnezeu te-a binecuvântat
nu știu cât de sincer
a fost cu tine
pentru că
ți-a rupt din trunchi
ce să-ți mai spun...
fotografia de pe noptiera
din camera de oaspeți
am înrămat-o în lacrimi și
va curge mereu înspre suflet
de-asupra fântânii
veghează soarele
are mult prea mult
sânge în priviri
și pare trist și flămând
să mai știi că
în patul tău de două persoane
nu mai doarme nimeni
fără tine nu mai suntem noi
toate lucrurile sunt mici
întâmplător sau nu
Dumnezeu privește și tace
acum eu sunt cel care trudește
prin casă
liniștea înspăimântă
din când în când
mă urc în pod și privesc poarta
printre crăpăturile țiglei
dar să știi că
am lăsat-o întredeschisă
pentru ziua în care o să vii
să-mi spui
La mulți ani!
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre sânge sau poezii despre spaimă
Ai îndurat, ți-ai scris povestea
Mamă, tristețea ți-a încrustat pe frunte brazde adânci.
Când ai căzut te-ai ridicat. O faci acum ca și atunci.
Mâinile tale crăpate de-atâta trudă ce-ai avut,
Trebăluiesc pe mai departe, că tu încă n-ai căzut.
Din ochii blânzi ce-au plâns cândva
și astăzi mai curg lacrimi.
Sunt amintiri din viața ta,
ești tristă, nu te clatini.
Din ochii care-au plâns odată,
astăzi, picături de rouă
brăzdează fața ta curată.
Cu necazuri nu mai plouă.
Pe fruntea ta și-au pus pecetea
mulți ani de griji și de nevoi.
Ai îndurat, ți-ai scris povestea,
n-ai dat o clipă înapoi.
În timpul ce cu greu s-a scurs,
testul vieții tu ai dat.
Sfârșitul drumului parcurs,
sufletul ți-a luminat.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
Un imn femeii credincioase
Tu ai fost creată de Mâna Celui Sfânt
Coroana frumuseții ți-a pus în chipul tău
Ești darul cel mai scump și ajutorul potrivit
Ca să crești copii și să-i aduci la Dumnezeu.
Nu totdeauna drumul tău ți-a fost ușor
Dar te încuraja mereu puterea rugăciunii
Încredințată în Domnul aveai un singur dor
Ca să fii tare... să poți ține piept minciunii.
Tu ai crescut eroi... ce au păstrat credința
Persoane importante dar și simpli lucrători
Și în rugă pe genunchi tu ți-ai dăruit ființa
I-ai binecuvântat... și ei au fost biruitori.
Numai tu alini dureri și inimi întristate
Iar printre lacrimi doar tu poți să zâmbești
Tu îți crești copiii cu dragoste și bunătate
Și ești gata pentru pruncii tăi să te jertfești.
Ești nor de martori a fiicelor lui Dumnezeu
Ce au sfărâmat puteri prin post și rugăciuni
Tu n-ai dat înapoi când ți-a fost în viață greu
Dar ți-ai păstrat căminul de a lumii stricăciuni.
Multe lacrimi din ochii tăi frumoși au curs
În suferințe... pe obraji... în clipele durerii
Tu toate pe genunchi lui Dumnezeu i-ai spus
Și El te-a binecuvântat în ceasul încercării.
Tu ești un diamant... tu ești o piatră rară...
Ce ne strălucești în întuneric ca o stea...
Căci o femeie credincioasă... este o comoară
Iar să se jertfească poate doar numai dragostea.
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre frumusețe, poezii despre femei, poezii despre durere sau poezii despre cadouri
* * *
Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care și-a mângâiat cu mândrie și iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ținut în brațe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit și ți-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii pași din viața ta.
Mâinile cu care și-a șters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ți-a simțit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ți-a alinat durerile, temerile și cu care ți-a dat curaj și forță să mergi mai departe.
Mâinile cu care ți-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăți, îndurând asprimea gerului, răni și dureri.
Mâinile cu care ți-a deschis ușa de mii de ori.
Mâinile pe care și le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...
poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre frică
Fetiței mele
Fetiței mele, Corina, cu dragoste
Te-am adorat din clipa-n care
În astă lume-ai răsărit
Și, ca pe o gingașă floare,
Cu dragoste te-am îngrijit.
Îmi amintesc, fetița mea,
Cum gângureai, neobosită
Și, Doamne, bine mai era.
Erai atât de fericită!
Văd chipul tău de îngeraș
Și glasul dulce ți-l ascult.
Tu, dragul mamei copilaș,
Când ai crescut atât de mult?
Apoi, să mergi ai învățat
Și teamă nu-ți era deloc
Și câte trânte ai luat...
De inima-mi stătea în loc.
Și râdeai mult, fetița mea,
Tot chipul tău era lumină
Și ai rămas și azi așa:
Veselă, dulce și senină.
Să faci surprize îți plăcea,
Să ne faci daruri, bucurii
Și ne făceai, fetița mea,
Să ne simțim din nou copii.
Ne-ai dat atâta fericire
Câtă nu-ncape în cuvinte.
Ai fost și ești și vei rămâne
Fetița noastră cea cuminte.
Cea care știe ce te doare,
Cea care-ți sare-n ajutor,
Un trup micuț cu suflet mare
Tu, dragul mamei scump odor.
Viața va-ncepe pentru tine
Abia acum, cu-adevărat
Și vei pleca de lângă mine
Tu, suflet dulce și curat.
Îți vei începe al tău zbor
Spre culmi pe care tu le-alegi
Și nu va fi mereu ușor,
Însă nicicând să nu te-apleci.
Să rămâi dreaptă, fiica mea!
De vei cădea, să te ridici,
Să-ți faci viața cum vei vrea,
Dar s-o clădești cu pașii mici.
Da, pas cu pas, cu-nțelepciune,
Ca să ai timp să-nveți din ea
Și toate lucrurile bune
Să se aștearnă-n viața ta.
Să nu te pierzi în amănunte,
În lucruri care nu contează.
Poți să faci vrute și nevrute,
Dar mintea să-ți rămână trează!
Să îți așterni, fetița mea,
Viața așa cum ți-o dorești.
Să dai mereu, fetița mea,
Și înzecit ai să primești.
Să îi alegi cu-nțelepciune
Pe cei de care te-conjori
Și să faci multe fapte bune,
Chiar de vei pierde uneori.
Și să înveți, fetița mea,
Mereu, constant, de la oricine
Că învățând devii om bun
Și implicit îți va fi bine.
Și chiar dacă vei da de greu
Să nu renunți, fetița mea.
Alături îți vom fi mereu
Și dornici de-a te ajuta.
Cât te iubesc, fetița mea....
Tu pentru mine nu ai seamăn
Și e așa precum ai spus:
Da, tu ești "sufletul meu geamăn".
Cu dragoste noi te-am crescut,
Așa cum am știut mai bine.
Ți-am dăruit tot ce-am putut
Și ne-am mândrit mereu cu tine.
Ai 18 ani acum.
Când au zburat? Unde s-au dus?
Tu vei porni pe al tău drum
Să urci, Corina, cât mai sus.
Să ai curajul de-a visa,
Și-ambiția de a-ți dori,
Să ai puterea de-a lupta
Și mintea pentru-a reuși.
Oriunde și oricum vei fi,
De vei fi tristă sau voioasă,
Necazuri, griji și bucurii
Să le împarți cu cei de-acasă.
Îi vei găsi o vreme-aici,
În acest sat un pic mai mare,
Pe-ai tăi părinți și pe bunici
Iubindu-te fără-ncetare.
La mulți ani, Corina!
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre fete sau poezii despre dorințe
Elizabeth Childers
Țărâna din țărâna mea,
Și țărâna cu țărâna mea,
O, copil care ai murit intrând în lume,
Mort o dată cu moartea mea!
Fără să fi cunoscut respirația, deși ai luptat din greu,
Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine
Și care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viață.
E mai bine așa, copilul meu.
Tu nu ai parcurs niciodată
Drumul lung, lung, care începe cu anii de școală,
Când degetele mici abia se văd prin ceața lacrimilor
Care cad peste litere contorsionate.
Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană,
Când un mic prieten te părăsește pentru alt prieten,
Nici boala și nici chipul
Spaimei de lângă sau din pat;
Nici moartea unui tată sau a unei mame,
Sau sentimentul de rușine pentru proprii părinți, sau săracia;
Și nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârșit;
Ți-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei
Din cupa iubirii, deși știi că este otrăvită.
Cine va fi ridicat floarea feței tale?
Ce searbăd botanist?
Sângele cui va chemat sângele tau?
Pur sau corcit, nu contează,
Întotdeauna sângele cuiva va striga după sângele nostru.
Și, apoi, copii tăi oh, ce se va fi ales de ei?
Ce mâhniri te așteptau?
Mai bine Copil in Eternitate decât în Viață.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală