Zapezile,iubirile

şi iar se întorc în ceruri rădăcinile
se duc să-şi ascută simţuri noi,
vegetale

aşa se scriu zăpezile,
din aripi smulse raiului,
ca nişte risipiri alb-violacee
peste pleoape ruginii
şi închise

sfioase izvoare
sortite nenăscut oceanului

aşa se înfiripă iubirile,
din te miri ce anotimpuri trecând hai-hui,
în tresăriri subcutanate,
prin piepturi fluorescente
şi deschise

poezie de Monica Mihaela Pop
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melanj à trois

Iubirile nu se uită niciodată,
rămân ca nişte găuri în limba de lemn
în spatele căreia ne ascundem nefericirile zilnice.
Şi dincolo de acele găuri,
deschise aşa cum se deschid rănile în carnea amintirilor,
dansează lumina pe fotografiile întinse cu faţa în jos
şi abandonate într-un mare con de umbră:
un pas înainte, doi înapoi,
aşa ne amintim că uitarea valsează prin noi.
Dar fără să ne întrebăm,
câteodată chiar fără să ezităm,
ne învelim somnul spre dimineaţă
cu tot ce-a mai rămas
din urmele ce ne conduc iubirile
în viaţa de după viaţă.

poezie de Ionuţ Popa (2015)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei din... "Cizmă"

Ne urăsc, că românaşii
se descurcă, aşa cum pot,
dar o să-şi găsească naşii
pân-la urmă, aşa socot.

Unii latră să nu tacă,
îi priveşti, apoi înjuri,
te privesc, rânjesc şi pleacă,
dând din cap, parcă-s mahmuri.

Alţii îşi urăsc şi neamul,
uită de unde-s plecaţi,
scriu prostii, să-şi umple tomul,
cum au fost ei blasfemaţi.

Doamne fă-i să înţeleagă,
Că zânzania din ei,
Îi despart în multe cete
De zănateci şi de mişei.

Peste tot sunt buni şi rele,
nimeni nu-i zeu pe pământ,
când visez cu nişte Iele
mă consider cel mai sfânt.

Oare? Sfinţi mai sunt?
Poate în Ceruri,
Dar... Nu se ştie, nici acolo.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceas de sărbătoare

E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătuşez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
şi viaţa surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
păşesc desculţă, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce ţese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
în faţa iubirii sub magia de astre
şi zorii renasc din albe ninsori

poezie de Maria Ciobotariu (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă

... şi dacă n-ar fi fost aşa să fie
cum s-a-ntâmplat nesigur între noi
ce-aş fi făcut cu toamna străvezie
din vara scufundată în noroi

şi dacă n-ar fi fost de sus să cadă
în toiul iernii umbrele de ploi
aş fi crezut că stai în ambuscadă
în primăvară care curge peste noi

şi dacă n-ar fi fost aşa cum este
şi ar fi fost aşa că nu mai eşti
aş fi putut eu oare trece peste
aceste anotimpuri din poveşti.?!

poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceas de sărbătoare

E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătuşez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
şi viaţa surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
păşesc desculţă, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce ţese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
în faţa iubirii sub magia de astre
şi zorii renasc din albe ninsori.

poezie de Maria Ciobotariu-Istin din volumul de versuri Umbra unei iubiri (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iubesc aşa cum sunt şi, sincer, văzând cum gândesc bărbaţii, nu pot să nu recunosc că şi eu întorc capul după o femeie cu forme pline ca Monica Bellucci, Monica Anghel, Adele şi altele din soiul acesta, plin şi viguros.

citat din Dana Săvuică
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să locuiesc la tine-n gând,
Să trec încet precum o adiere,
Peste atâtea clipe efemere,
Să fiu poate un vis din când în când.
Va fi o iarnă nefiresc de lungă
Şi peste noi iubirile vor ninge,
Jăraticul din sobă se va stinge,
Iar eu voi fi la tine-n tâmpla stângă.
Zăpezile vor trece îngânând
Colinde, nu se ştie din ce ţară,
Va fi un ger cumplit şi sec afară,
Dar eu voi locui la tine-n gând.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra tornadelor din noi

cu ce-am rămas?
timpul scurs din trinitate şi
spaţiul ce umple clepsidra tornadelor din noi...

toate ne sunt măsurate-
visuri pieziş,
zboruri-zboruri mereu amânate,
izvoare–lacrimi,
lacrimi prelinse printre pleoape amorţite-n aşteptări,
tristeţi în octave,
dureri ce nu mai dor...

cu atât am rămas
cu holograma timpului scurs din trinitate şi spaţiul
ce umple clepsidra tornadelor în noi.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

A venit iarna-ntr-o zi - Era de aşteptat -
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.

A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

A venit iarna şi eşti tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit…
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
"Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?"

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivaţie

Motivaţie
Am trecut şi ieri pe podul
unde am pitit anotimpuri
am găsit şi ghimpi şi flori,
pahare, inimi, ziare
noi sau mai îngălbenite
şi anunţuri de vânzare...
oameni desenaţi în cerc
care-şi prind cerul de timp,
dezbrăcând haine umbrite
prin cuvintele ce urcă
către scara de pământ...

Printre lacăte închise
dup-atâtea încercări
am zărit puţine chei
stând pe roua ruginită
mirosind a flori de tei...
şi-aş putea să trec mai iute
către punctul cardinal,
dintr-o floare de cireş
cresc aripi peste cercei
adunate-n ochii mei
deasupra altui hotar.
I. P. N.

poezie de Ileana Pop-Nemeş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nagoda arabă

Sosite pe muchii de timp retezate,
neşterse-amintiri se întorc din trecut
cu doruri pe margini de dună lăsate
sub umbrele şterse de pasul pierdut.

O toamnă rebelă plutea peste oază,
trecea caravana târziu, pe-nserat,
vedeam cum apusul încet se aşază
pe dunele-n aur de raze scăldat.

Iar liniştea nopţii venea ca o boare,
pe aripi de visuri picate din cer,
la marginea dunei vedeam că apare
nagoda arabă în strai auster.

Plutea ca o umbră prin oaza turbată,
trecând peste apele prinse-n delir,
lăsându-mi în cuget dorinţa ciudată
să-i sorb de pe buze vrăjit elixir.

De când am privit-o trecând peste ape
un dor fără milă se-ntoarce în gând
să caut nagoda, s-o ţin mai aproape,
în braţele mele s-o simt tremurând

poezie de Corneliu Neagu din Timp şi destin
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri in noi

Anotimpuri în noi nesfârşit vin şi trec
precum generaţii;
anotimpuri în noi se petrec,
ne petrec,
din afarã-nspre sine:
primã veri şi seninuri,
tomnatice gânduri, îngheţ, înfloriri;
şi iar generaţii,
de gânduri,
de clipe,
rostiri;

mai apoi,
anotimpuri în noi.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Iubiri nesemaforizate,
Cu soarele tolănit
Peste corzi de chitară,
Tresăriri de pleoape
din vieţi absolut paralele
cu tristeţile din oglindă...
În numele lor Te rog
Să nu muşcăm încă
Din primăvara asta senilă,
cu bocancii murdari
De prea multe speranţe.

poezie de Ramona Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde neaua sus la vise

Arde neaua sus la vise
Peste fruntea-pom din zori
Şi prin crengile deschise
Vântul curge uneori.

Arde neaua sus la vise -
Poate altfel nici n-aş vrea
Să las porţile deschise,
Să mă pierd în casa ta.

Poate cerul va să tacă
Dacă uiţi nisip să fii;
Poate marea-ntreagă seacă
Pe la noi de nu mai vii.

Peste tine-aşterni uitarea,
Noi rămânem dezlegaţi...
Va ajunge încă sarea
Să mai crească exilaţi.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Violeta Raica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scuturau zăpezile

Se scuturau zăpezile prin crânguri
Când noaptea-nspre lumină galopa,
Pe dealuri norii coborau prin grinduri
Şi frigul taina nopţii estompa,

Doar vântu-şi flutura prin nori marama,
Pădurea-ncremenea în cerc de foc
Când ielele în noapte-şi cântau drama
Iar stelele plângeau de nenoroc,

Din soarele căzut în întuneric
Când rădăcinile urcau spre cer,
Se ridicau într-un discurs homeric
Cuvintele-ngheţate-n groaznic ger,

Iar peste-oceanul alb, prins în lumină
Cocoşii au cântat... parcă demult,
Vestind cuvântul care o să vină
Să reaşeze-al timpului tumult,

Se scuturau zăpezile pe dealuri
Uitându-şi rostul lor în stânci pătruns,
Seminţe răsăreau drept idealuri
Şi se urcau în sufletul ascuns.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea greu

noi eram sobri şi purtam măşti respectabile
călcînd peste zidurile care se frămîntă sub cetate
peste dureri din carnea raiului de sub noi

sărmani ca sufletul unui dascăl bătrîn,
imaginea unui Dumnezeu viu ne trezea din somn
şi ne ascundeam cu frunză de smochin locurile intime,
locurile goale pe unde intrau în noi culorile frumoase,
şi viersul păsărilor şi vîntul ostoind marea

prea tare iubeam cerul, prea tare ne ciupea arcuşul
prea greu era să privim frumuseţea cu ochii,
prea greu era să ascultăm muzica de veacuri,
deşi am asurzit,
noi cei din linia întîi, seceraţi, ţinînd piept lumii
cu toate simţurile noastre,
goi şi singuri,
ca nişte soldaţi pe scutul care îi apărase

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflaţie dureroasă

Nu
doar
că
mă
rog

Să
nu-mi
crească
aripi

Ci
zilnic

Le
smulg
din
rădăcini

Pană
dureroasă
după
pană
dureroasă

Zadarnic
însă

A
doua
zi
trebuie

S-o
iau
de
la
capăt

Rugăciuni
şi
aripi
smulse

Aripi
smulse
şi
rugăciuni

Doamne

Iartă-le
umbra
vinovată

N-am
să
mai
zbor

NICIODATĂ

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (29 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei vin plecând

Se coace grâul pe sub amintiri,
se face fum ţărâna din copite
Sub trestii albe, mame adumbrite
şi taţi de lut - sub trandafiri.
Şi-atâta dor e-n ziduri, că te miri
cum mai e loc în aer să nu doară
Pe masa lor - doar un adânc de ceară
şi paşii nimănui sub tei subţiri...

Tăcând frumos, ca visul îi mai simţi
cu degete de aer, peste vânt,
scriind scrisori cu dangăt de pământ
Si tu adormi, şi vrei să te mai minţi
că-n colbul vieţii, răscoliţi de nori,
părinţii întorc timpul, rând pe rând,
şi apa din izvoare, aşteptând
să-şi spele părul veşted în ninsori.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru izvoare

Am râs! Din bluzonul hainei se căutau o
infinitate de nasturi... Se urca luna cu picioarele
pe coasta unei brânduşe când a alunecat!
Eu,
am rămas în urmă
fiindcă în urmă
îmi place
să rămân...
Din faţă se auzeau
patru izvoare
cum alăptau mieii
în difuzoare..
Aşa că!
Că
aşa!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Cluj-Napoca ninge cu "obiele"

La Cluj-Napoca ninge din altare
De ceruri nalte, ninge "cu obiele"
Şi-mi pare că se-ntorc din depărtare
Zăpezile copilăriei mele.

La Cluj se lasă fulgii – paraşute,
Pe case, pe copaci şi pe câmpie
Şi cresc şi cresc zăpezile căzute
Ca-n anii când credeam în veşnicie.

La Cluj se lasă seara cenuşie
Şi norii uriaşi şi grei se storc
Şi ninge, ninge, ninge din tărie,
Ca-n anii care nu se mai întorc.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!