Vis
Vino-n noapte lângă mine,
Să-ți aud sufletul plângănd,
Să stau sub lună cu tine...
Să-ți aud inima săltând.
Să privim cum blânda lună,
Mângăie stelele-ntristate,
Eu să-ți mângâi a ta mână,
Apoi să fugim în noapte.
Să fugim în lumi de vise
Între ceruri să pătrundem
S-atingem stelele încinse,
Și sub nori să ne ascundem.
Iar pe norii de iluzie,
Ne vom zice lungi poeme,
Și vom scri-o poezie,
Și cu rime și refrene.
Iară noi în miez de noapte,
Ne-om lăsa purtați de vănt.
Asculta-vom mii de șoapte
Și al stelelor dulce-cânt.
Vom zbura în depărtare,
Sub lumina caldei lune,
Ne-om uita cu disperare
Cum a nopții zână-apune.
Fi-vom noi treziți de soare,
Iarăși visul se termină...
Unde ești, frumoasă boare,
Care sufletu-mi alină!
Tu te-ai dus precum și luna
Între munți ca să te culci,
Unde esti iubită-acuma?
Să-ți sărut buzele-ți dulci.
Visul nostru se termină,
Eu nu am nimic de spus,
Aștept luna ca să vină,
Să răsară luna sus.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Noapte bună
Stau pitit zilele să apari licurind,
Să te păzesc în alb căuș de lună,
Să-ți iei din poleitu-i de argint
Noapte bună!
Te aștept să calci pe drumul către casă
În amurgu-n ciripituri mii, pe strună,
Să-ți iei din zborul păsării... Crăiasă,
Noapte bună!
Pândesc la colțuri să nu am rival
Când singură ieși, nu cumva să-ți spună
În locul meu cu atâta drag, sideral
Noapte bună!
Stau bec aprins în al tău abajur
Și nu mă sting de-l stingi cu fină mână;
Să-ți fiu pururi lumină... Îți conjur
Noapte bună!
M-aș tot încovoia până-n inel pe deget
Șă-ți intru-n inimă ca o cunună
De diamant; ce m-aș topi, nu preget...
Noapte bună!
În visul cel mai scurt să-ți fiu, aș vrea
Să dorm doar o secundă împreună;
Eu soare cald, tu luminată stea...
Noapte bună!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte,
Tu, înger și demon ce strigă din neant
Licăr de soare ce se traduce-n șoapte
Ce rup în două ceruri, într-un ospăț bacant.
Lasă-mă te rog, să te îmbrac în șoapte,
Și să-ți aduc sărutul ultimului val
Să îți culeg din ceruri stele coapte
Păzite de îngerii din ținutul abisal.
Lasă-mă să îți sărut visul de lumină,
Cu care astăzi te-ai înveșmântat
Iubito, în nopțile cu lună plină
Vreau să te sorb, pastel de însuși Zeus pictat.
Iubito, lasă-mă în zori să-ți fiu luceafăr,
Cu dor să îți sărut geana dulce de copilă
Și obrajii tăi fini, petale de nufăr
Întâmpină primăvara cea caldă și subtilă.
Lasă-mă să-ți cer să fii a mea mireasă,
Îmbrăcată-n jertfa albă a unui val absurd
Aproape de zenit noi să ne facem casă
Eternele iubiri vreau să le văd cum se dezmierd.
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noapte
La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.
A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.
La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!
poezie de Simina Păun-Moise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu așterne-n vise stele
Dacă aș veni la tine gândurile să-ți petrec
Și să-ți ferec amintirea între gene cu dorinți,
Tie ți-aș lua durerea cu un simplu te iubesc
Ramânând la fel de singuri tot în doi, si tot cuminți.
Dacă sufletu-mi va spune să te țin închis în mine
Intr-un loc unde iubirea nu-i atinsă de dureri,
Am să stau privind cum ochi-ți sting în ei făclii divine
Rămânând ai mei de-apururi și iubind ziua de ieri.
Eu aș vrea ca noi să știm de vom fi mâine-mpreună
Pe cărarea mult umblată unde zorii vin zglobii,
Aș veni acum la tine să-ți pun stelele în mână
Și să mă strecor în vise unde vreau mereu să-mi fii.
Tu așterne-n vise stele fă din ele lung covor
Și așteaptă-mă pe mine să te-mbrățișez pe ele.
Buzele să ți le ferec cu-n sărut izbăvitor
Mulțumiți să fim în ceruri, pe pământ feriți de rele.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog de lună
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.
Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.
Mă rog de lună... să-nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.
Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele să te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.
Mă rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
Să-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu luna la pas
Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.
Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.
Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.
Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.
poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de aproape și totuși departe
Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creștem, ne înălțăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...
Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme și gânduri!
Doar luna, rotunda lună,
se ivește printre norii răsfirați de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda lună, ne-ngână șoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.
Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârșit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape și totuși departe,
Mă cauți, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...
La capătul timpului
suntem noi -
Departe de zile,
Departe de luni,
Departe de ani,
Pe drumul înspre Lumina Veșnică.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea
Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aștept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ți cânt
În univers, purtați de vânt,
Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Și-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna
Să văd ce vezi și tu mereu
Să știu atunci când îți e greu
Cu brațele să te-nconjor
Să-ți fiu balsamul unui dor
Cu șoapte dulci să te alint,
Să-ți mângâi părul de argint
Printre suspine să-ți șoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!
poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firește...
Azi de -Bună dimineața!
Soarele și cu verdeața
Te priveau direct în față
Să-ți sărute drumu-n viață!...
........................................
Mai târziu de -Sara bună!
Se-ntâlnesc să cânte-n strună
Stelele cu Doamna Luna
Ca să-ți prindă-n vis cununa!...
............................................
Iară eu din zi în noapte,
Rămân în aceste fapte,
Să le simt, să le trăiesc
Să-ți pot spune -Te iubesc!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia copilă
Din inimă m-ai întrupat
Femeia copilă
Să te iubesc pe tine ca bărbat.
Dar niciodată
Nu m-ai întrebat
Ce vreau să-ți fiu
Ce vreau să simt.
Poate vroiam să îți fiu Luna
Cu toate stelele din Cer
Să-ți luminez în noapte
Când te-ai fi simțit stingher.
Poate vroiam să îți fiu furtună
Să te-acopăr cu toate ploile de vară
Să pot să-ți șterg lacrima
ce curge ca nebuna.
Poate vroiam să îți fiu un anotimp
Cu siguranță vara cu-al său Soare
Să-mi cuibăresc inima și nu mint
Că ai ajuns să-mi fii albastrul dintr-o mare.
Să-ți fiu Iubire?
Poate DA,
Dar sunt totuși
o dulce Poezie...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mercur
Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu și inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poți să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ți zace-n gheață și-n veșnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetarea pământului
Pe pământ își toarnă luna
Noaptea ca o armonie;
Umbre bântuiesc într-una
Pe-a pământului feerie.
Dorul meu purtat de vânturi
Zboară încet prin depărtări;
Și-ascultă cu-ale lui gânduri
A pământului cugetări.
Și-aud ofuri și suspine
În a pământului lin gând,
Căci de ce și oare cine
Adus-a răul pe pământ?
Ca un fulger îi străbate
Inima lui cât un munte,
Iar un vânt încet străbate
Prin poienile-i mărunte.
Să-i alune suferința,
Cu o dulce adiere
Asta i-ar fi lui lui dorința
Ca să simtă și-o plăcere.
I-așa de trist i-așa de pal,
Pământul nostru în noapte
Unde ești, pământ oval,
Iar te-ai cufundat în șoapte?
Tu te-ai cufundat în șoapta
Gândurilor tale grele;
Când luna deschide poarta
Și nu poți ieși din ele.
Dar o umbră de speranță,
Cuprinsu-ți-a ochiul senin
Și-a făcut în dimineață
Să-ți arunce-al tău pelin.
Și cu umbra de speranță,
Tu din nou te-ai înveselit
Nu uita că ești o viață
Și niciodată n-ai murit.
Veșnic ești în univers
Pe când omu-i trecător.
Tu ești precum un dulce vers
Prin univers ești călător.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte de poveste
Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanț de stele vise poartă...
Lună, cât ești de minunată!
În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalță lin pe cer,
În ape pline de mister...
Când floarea nopții se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Și-n murmure și șoapte calde
Harpa le duce mai departe.
Doar luna luminează calea,
A ei e taina... și cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Și suferința ne-o alină.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În balon
Am un balon cu aer cald și cred că aș putea zbura
Pe fața nevăzută a lunii, să mă ascund de lumea rea;
Dar înainte să m-avânt în cerul ăsta ca un fum
Aș vrea cu mine să te iau, să-mi fii tovarășă de drum.
Vom zbura dincolo de nori și de acolo vom privi
Și-n curcubeu înfășurați, iubirea vom împărtăși;
La miezul nopții ca o ploaie de stele-aprinse vei cădea
Te voi usca cu o cometă și chipul ți-l voi săruta.
Și peisajele se schimbă, căci suntem ca într-o odisee
Iar râsul tău noapte de noapte va fi a mea Cale Lactee
Treptat și luna va descrește plutind pe bolta înstelată
Fiindcă nimic nu poate umbri iubirea noastră minunată.
Uite cum Venus licărește privind acest devotament
Când noi flirtăm pe cerul nopții duși de al dragostei torent
Și muza mea tu o să fii, să-ți scriu poeme de iubire,
Iar Orion și Andromeda ne vor veghea fără oprire.
Pe nori dormi-vom ca pe perne, aripi de înger vom fura
Ca niște păsări fermecate către Saturn ne-om avânta
Iar de vom obosi plutind și făcând iar salt după salt
Pe un meteorit vom sta să colindăm cerul înalt.
Ești de acord să vii cu mine pe nava asta spațială?
Eu gata sunt și port în suflet a mea iubire colosală
Ia-mă de mână, hai la bord, fiindcă spre soare vom zbura
Și inimile noastre-aprinse acolo sus vor fuziona.
poezie de Graeme King, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
După o perdea albastră
Luna s-a ivit.
Cu un nouraș de zdreanță
S-a acoperit.
Noapte caldă, liniștită,
Noapte luminoasă,
Sus pe cer, printre steluțe,
Lună ești frumoasă.
poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vino în noapte
E noapte si străzile se lasă cucerite
Se opresc din mersul liniar al soaptei
am uitat să-ți mai spun: iubita mea
să te mai am în privire, aproape
Tu ispitești cu sânii tai aprinși
Să ducem lumina până la blestemul iubirii!
Am fost cândva argintul verii tale,
Dar ai plecat si ochii de nisip devin statui unde zburam în razele din mare?
unde ne întâlnim?
unde si cînd, în ce zare mai rămân timpurile deschise?
Oare putem zbura în palmele unui zeu?
La bacon Ține-mă de mâini, ca atunci...
Când inserarea vine să cobori lânga apă, Coboară, lângă inima mea!
Si eu tem îmbrățișat cu un răsărit poate de luna, poate de soare!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți
Să-ți șoptesc vorbe dulci
când pe cer se mișcă luna
din florile visării să-ți fac cunună
iubire a nopții floare rară
să-ți gust nectarul
buzelor fierbinți.
poezie de Lenuș Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Hai să mergem împreună, undeva, foarte departe
Să ne pierdem pentru-o vreme în tăcerea unei șoapte
Să trăim un vis, ce poate, n-am avut, n-am îndrăznit
Tu să-mi fii veșnic iubire, eu doar să mă las iubit,
Am să-ți curg, precum izvorul, vorbe dulci, lacrimi poeme,
Să îți mângâie obrajii precum macii prin poiene
Și ne-om așeza în taină, lângă apa unui lac
Unde stele voi culege numai ca să-ți fiu pe plac
Doar mă lasă, hai cu mine, timpul repede ne trece
Am să-l rog măcar o seară, să mai stea, să nu ne plece
Câteva secunde, numai, să ne lase liniștiți
Să culegem fructul sacru, al iubirii, fericiți
Aburi dulci ai dimineții, să ne mângâie-n târziu,
Fii-mi tu răsărit de soare, lasă-mă apus să-ți fiu,
Și-n sărutul meu pe buze, doar iubire vei simții,
Hai să mai visăm o dată, că îmi ești și că-ți voi fi
poezie de Mihai Laurențiu Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta
(mi-e frică de întunericul nopții, pentru că sufletul vrea lumină și lumina e iubire și iubirea, e viață)
În noaptea asta, mamă,
Mă simt străină-n lume
Aș vrea să îți sărut și mâna
Și să te rog să ții lumina,
Că e târziu și trece Luna.
M-așez pe trepte lângă nori
Să-ți fiu aproape, să-ți fiu dor
Și fulgi de nea îmi sunt iubire
Și nu știu, mamă, de sunt bine.
Miresmi de cetină de brad
Și clopote se-aud pe deal
Și chipul tău între luceferi
Ca o icoană prinsă-n stele.
În loc de beteală ți-aș prinde
Iubirea mea pe flori de sticlă
Și lacrimi de dureri cântate
De ceterași porniți prin sate.
Ce noapte tristă, mamă,
Dac-aș putea s-o trec ușor
Să fiu cu tine până mor
Și să mă ții mai mult in brațe,
Sub mângâieri, să uit de toate.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!