Urare de nuntă
Și-acum, când simți în piept fiori sub vălul de mireasă
Primește-n dar cu dulci fiori acest buchet cules în zori;
Să fie floare între flori frumoasă.
Bogat să fie cuibul tău de crini și viorele,
Cu flori în gând să fii mereu!
Să-nveți ce-i bun, să rabzi ce-i greu...
Să te încrezi în Dumnezeu ca ele.
Să fii o harnică zorea ce-n zori nu se dezminte,
Un nufăr alb cu strai de nea.
Să fii cu cel legat prin har
Crin alb păstrând credința;
Dar de-l mâhnești cu-o vorbă-n zbor,
Să simți arzând în obrăjor
Doi maci purtând în cupa lor căința...
Și-oriunde-n lume vei umbla
S-auzi un glas de-acasă:
"Te rog din zări fetița mea să fii, pentru măicuța ta,
O floare de Nu-mă-uita duioasă".
Și-apoi, când veți străbate-n lume
Vânt greu ce-n drum se-așterne,
Cu Dumnezeu să fiți și-atunci
Deasupra văilor adânci
Voioși ca două flori de stânci eterne!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Morală cu flori
De la fluturi, cum să zboare
A-nvățat: "Din floare-n floare!"
A trăit doar dulci fiori
Și-a cules... copii din flori.
epigramă de Nicolae Dragoș din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dimineață de mai
Înfloresc în cer salcâmii
E tăcere pe pământ
Uneori mai latră câinii
Sau frunze foșnesc în vânt
Drum pustiu se-așterne-n cale
Pe margini - trudite flori,
Geamuri galeșe și goale,
Case adormite-n zori.
Liniștea domnește-n zare
Cu nuanțe de tăceri
Liliecii dorm în floare
Pe umbroasele cărări
Dar din firele de iarba
De sub garduri la grădini
Prinde liniștea să fiarbă
Clocotind sub rădăcini
Și se-nalță de sub crin
Din pământ cu iarbă rară
Înspre cer, și-acum senin,
Aburi calzi de primăvară
Când colo în depărtare
Raze prind a se ivi
Și capușe dau în floare
Pregătite-a le-ntâlni
Prin tăcerea adormită
Ca-n pustiu în zori de zi
Toate florile se agită
Începând a se trezi
De pe cer lipsesc iar norii
Soarele-apărînd în zori
Înfloriră toți bujorii
Pe un drum pierdut în flori
N-am uitat nici astăzi drumul
Îmbrăcat precum un crai
Căci mai simt și-acum parfumul
Unei dimineți de mai.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec Gotic
Mireasă dulce,
Te-ador când plângi,
Cum roua curge
Pe flori adânci!
Cu-o primavară
Ce-i bun s-a scurs,
Dar roze-apară
Pe-al Vremii curs!
Bălaia, bruna
De-ales e greu?
Plăcere-ntruna
E-al lumii Zeu.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele parcuri cu flori
O, parcuri pline de verdeață,
Cu alei, ce-n taină dau fiori,
La câte-amoruri dați voi viață
Și-apoi la câți copii din flori!...
epigramă de Theodor Nicolin din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-mi flori...
Dați-mi flori cât sunt în viață,
Să le simt a lor miros,
Rupte din grădină, luate de la piață,
Primite ca un cadou frumos.
Pe mormânt când veți aduce,
Multe sau puține flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.
Nu le voi simți mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
Să sacrificați voi floarea?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapta dulcelui tău glas
Tu pentru mine ai fost un câmp cu flori,
Îmi dădea parfumul tău mii de fiori,
La pieptu-mi te strângeam printre lalele,
Te pierdeai tu floare printre ele.
Azi prin același loc încă mai trec grăbit,
Nu mai e nici-o floare, toate s-au ofilit,
La fel s-a ofilit iubirea noastră,
Precum o floare uitată în fereastră.
Câmpul plin cu flori azi e teren arid,
O amintire stearpă, un vis al nost stupid,
O ploaie de speranțe, atât a mai rămas
Din tot ce am avut, șoapta dulcelui tău glas.
poezie de Răzvan Isac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata care vinde flori
De cum vine primăvara
Și-apar primii ghiocei,
La colț de stradă, o domnișoară,
Își vinde florile ei.
Mereu atentă, zâmbitoare,
Spune să n-o ocolești,
Iar de nu-i cumperi vreo floare,
Frumusețea să-i privești.
Zicând că-n toată lumea aceasta
Nu e lucru mai frumos,
Decât minunea colorată,
Ce-ncântă cu al său miros.
O floare-i semn al purității,
Al dragostei, al gingășiei,
O piedică-n calea uitării
Floarea-i semn al bucuriei!
Căci Dumnezeu, prin haru-i mare,
I-a dat atâta frumusețe,
Ca omul ce în mână o are,
De-o speranță să se aghețe!
Floarea-i mesagerul care
O parte a cerului ne arată!
Spune fata zâmbitoare,
Arătând înspre-o mușcată.
Apoi spre-un crin, spre-un trandafir,
O garaoafă, o violă,
O lalea ce-o dă la fir,
Și spre-o superbă gladiolă!
Din zori zilei până-n seară,
Fata care vinde flori,
Trecătorilor oferă
Flori, sau măcar dulci fiori!
poezie de Daniel Voica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Frumoasă ești
Frumoasă ești iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.
Frumoasă ești precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-și revarsă,
Frumoasă ești precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubești iară.
Frumoasă ești precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârșit.
Frumoasă ești precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă ești precum e Luna
Când rătăcește printre ele.
Frumoasă ești precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă ești precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.
Frumoasă ești cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă ești, și îmi ești mie,
Iubita mea cu ochi de foc.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt... călătoare...
Sunt călătoare și mereu mă pierd
În veșnicia caldă a iubirii...
Cu zarea ei, mereu mă dezmierd,
Sărutând pe roșu, trandafirii;
Sunt... călătoare în zori de zi,
Printre petale și cuvinte;
Pe cărarea nopților târzii...
Îmbrățișând luceafărul, cuminte.
Sunt petala vie ce te-ar înveli...
De mi-ai fi tu, dorul pe aripe,
Sau înger plângând în nopțile târzii,
Să mă afund cu tine în nesfârșite clipe.
Sunt, in clipe trecute sau începutul
Unei iubiri pline de nectar...
Când pe buze îmi curge sărutul,
Unui trandafir primit în dar!
Sunt, frunza alintata de vânt...
Iar mângâierea ta mă-mbie,
Să zbor pe aripe de doruri când,
Iubirii încerc să-i scriu o poezie.
Sunt ploaia ce se plimbă prin flori,
Când cu mângâierea mâinilor ating,
Plete ude de căzute flori de măr,
Când anii pe fruntea mea se sting!
Sunt călătoare-n trecut, prezent și viitor...
Nemuritoare boemă-n altar
De flori, ce mă-mbată cu parfumul lor,
Când îmi oferă al iubirii lor dar!
Sunt... calatoare pe-un câmp plin de flori...
Pierdută în albastrul de rouă
Si risipesc tăcerea din fiori,
În mângâieri cu mâinile-amândouă!
Sunt, am fost și voi fi mereu,
O călătoare... o muritoare de rând;
Iar adevarul iubirii îl sădesc mereu,
În flori, în colțul inimii... și-n gând.
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei
Toate florile-n buchet:
ghiocei, zambile, albăstrele,
trandafiri, garoafe și lalele,
dălii, crizanteme și bujori.
Toată grădina cu flori.
Narcise, orhidee, crini,
floare de cactus cu spini,
flori de nufăr de pe lac,
să le oferim cu drag,
celei pe care-o iubim,
din suflet să-i mulțumim,
MAMEI.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre noi primăveri
Din primăverile speranței,
Ce își păstrează veșnicia,
Răsare o zi în a mea viață,
Să-mi binecuvînteze firea.
O zi cu-o floare albă-n piept
Și alta -purpură, aleasă
De închinare pentru dragi,
O prind la piept în zori, frumoasă.
Și-n inocența însorită
A sufletului ce reînvie,
Răsar, din primăveri, culori
De dor de flori și armonie.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul
te-am iubit femeie în noapte
o singură noapte
în patul alb
împletit din flori de liliac
între îmbrățișări sfioase și tainice suspine
din ochii tăi curgeau rubine
în zori, te-am iubit femeie cu patimă nebună
între boabe crude de rouă
așezasem pe coapsele nude, doruri
doruri adânci
pierdute atunci
prin sălbatice lunci
când ne iubeam din noapte până în zori
te iubesc femeie de o viață
tu, parfum duios de floare albastră
ești înger coborât în brațele iubirii eterne
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori...
Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri și câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar și-n locuri strâmturele;
Mai găsești flori și pe piept
Și pe cap când ești deștept,
Flori poți prinde la stomac,
Sunt și-acelea cu caimac;
Flori se scot și prin viu grai,
Sunt și flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...
poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drept la viață
Să nu rupi nici-o floare
S-o dăruiești iubitei,
Să te gândești c-o doare,
Și să reziști ispitei...
Să dărui doar iubire,
Acelei ce ți-e dragă,
Prinos de fericire,
Să scalde lumea-ntreagă...
Și, umăr lângă umăr,
Striviți sub dulci fiori,
Să-i dărui, fără număr,
Câmpiile cu flori...
Din munte de candoare,
Și dragoste duioasă,
Să nu ucizi o floare,
Doar pentru că-i frumoasă....
Să nu rupi nici-o floare
S-o dâruiești iubitei,
Să te gândești c-o doare,
Și să reziști ispitei...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte dulci,cuvinte flori (soției de 8 Martie)
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îți dăruiesc,
semn că încă te iubesc.
Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
și în astă primăvară.
Iar din suflet îți doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.
Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel și astăzi te iubesc.
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
le voi rosti de mii de ori.
Te-îmbrățișez și te iubesc
cu mult mai mult ca-n tinerețe.
Azi sincer îți mărturisesc
Iubirea n-are bătrânețe.
poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de vis,de flori,de gand
retras în gând, eu țip la tine
și mă dezleg din grei fiori,
mă-ndrept spre nori cu colțuri fine
și îi pândesc pe călători...
din colț de piatră-mi sufli-n gând
cu mii de lacrimi albăstrii,
și-n minte-mi umblă negrul vânt
ce-mi spune că tu nu mai vii.
plăcut miros de apă verde
în gând inunzi corp de minune
și cine te mai poate crede
sau cine-ți va mai da un nume...
aer de foc, în foc să piară,
apă de ceai în flori să moară,
și-n ceasul fix, din ce răsare...
acum să se numească floare!
petală-n braț de domnișoară
să se desprindă din visare
cu pasu'-n sunet de vioară
să rătăcească pe cărare...
..........................
și eu pândesc pe călători...
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă-i...
În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâșâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalț-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Și caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Țesut cu mii tinere flori.
Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o-ncruntă-n suspin
Simt zefiri cu-aripi de fiori
Muiate în miros de flori,
Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripe dând,
Văd fluturi albaștri, ușori,
Roind și bând miere din flori.
De ce nu am aripi să zbor,
M-aș face un flutur ușor,
Un flutur ușor și gentil
Cu suflet voios de copil,
M-aș pune pe-o floare de crin
Să-i beau suflețelul din sân,
Căci am eu pe-o floare necaz,
Frumoasă-i ca ziua de azi!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă două mâini rebele
Dacă două mâini rebele
nu te-ar ține orb mereu,
te-ai opri în clipe grele
și privind cu dor la stele,
ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu!
Dacă două vechi zăvoare
nu te-ar ține surd mereu,
ai șopti: Ce meșter mare
scoate păsări cântătoare?
Și ți-ar spune orice floare:
Dumnezeu!
Dacă marea întristării
nu te-ar ține rob mereu,
ai șopti în largul zării:
Cine-i Tatăl îndurării?
Și ți-ar spune valul mării:
Dumnezeu!
Dar de ți-ai vedea veșmântul
care-mbracă vechiul "eu",
ai umplea de plâns pământul
și, primind cu drag Cuvântul,
l-ai simți în piept pe Sfântul
Dumnezeu!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Accident cardio-vascular
Flori de gheață, flori de ger,
Cum să-i cer Celui ce-i Cer
O frântură de pământ,
Mândra-mi, sânge și cuvânt?
Flori de ger și flori de gheață,
M-am rugat de dimineață
Dragei, care mi se frânge,
Pe cuvântul meu, prin sânge.
De ger și de gheață flori,
M-am rugat la voi în zori
Să nu rămână de sloi
Frânta din pieptu-mi, ca voi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deja mi-e dor de fluturi ...
Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aș pune pe-aripi săruturi,
Dar își văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.
De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i așteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.
Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.
Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.
Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.
Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt ființe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!