Cel mai mare blestem al omenirii

nu este disperarea de a fi fericit
ci măsura cu care încercăm să o măsurăm
ca nişte tâmpiţi obsedaţi de cuantumuri
delimitări şi tot soiul de clasamente sterpe
precum cel mai cel din cel mai cea
primul din ultimii
primul din cei uitaţi
şi chiar ultimul dintre cei dântâi
sau măcar o menţiune care să ateste
că eşti fericit

în căutarea disperată a fericirii
ne amăgim tot timpul că am găsit reţete de soi
ba avem atâţia specialişti în fericire
care dau lecţii de beatitudine non stop
tăindu-şi venele sau aruncându-se în gol
în căutarea împlinirii

aşa că lăsaţi de-o parte stas-urile
nu mai căutaţi fericirea la preafericiţi
nu mai aşteptaţi în zadar coruri de îngeri
în timp ce vă rupeţi inimile aiurea
căutând prea departe îmbrăţişarea

veniţi de luaţi fericirea de la disperaţi
ca pe ceva firesc
ca pe ceva atât de banal
încât se vindecă doar prin moarte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e o sumă de compromisuri

între cei care nu pot
şi cei care nici măcar nu vor să încerce
pe când învingătorii se mulţumesc
cu ovaţiile clipei şi câteva pumnale
întotdeauna mai ascuţite
decât orice încercare de perfect
şi nu e nimic condamnabil aici
e doar o chestie de expunere
care face parte din selecţia naturală
un fel de pedeapsă pentru îndrăzneala de fi cel mai bun

de fapt e ca atunci când primul căzut din lan
e întotdeauna spicul cel mai înalt
şi cu bobul cel mai plin

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul dintre ipocriţi

Sunt cel mai mic dintre cei mari
Ori cel mai beat dintre cei treji,
Cel mai fricos dintre viteji
Sau mai creştin între barbari.

Cel mai civil dintre civili
Şi cel mai seamăn dintre semeni,
Cel mai fălos dintre umili
Ori cel mai vitreg dintre gemeni.

Cel mai disciplinat rebel
Şi cel mai dificil discipol,
Sunt cel mai demodat model
Şi sunt cel mai frumos ridicol.

Cel mai trufaş dintre smeriţi
Cel mai fidel dintre adulteri,
Firescul dintre ipocriţi
Şi cel mai demon dintre îngeri.

Sunt cel ce sunt cum mă vedeţi
Succint pierdut în amănunt,
Luaţi-mi totul dacă vreţi
Ori mă lăsaţi aşa cum sunt.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa imperfect pe cât ideal visez

vorbesc cu bucuria condamnatului la moarte
care a înţeles că degeaba se sufocă
nu are altă cale decât să coopereze
şi să-i mulţumească gâdelui
cu o plată generoasă
oricum nu mai cred în nimic
sunt uneori aşa de gol
precum o carcasă
din ce în ce mai dator pământului

nu mă mai amăgesc aiurea
nici pe mine nu sunt în stare
să mă iubesc necondiţionat
sunt în situaţia de a înţelege
neantul de dincolo de neant
ca pe o nefericire legată de existenţă
sau ca pe fericirea celui
care nu mai are nimic de pierdut

nici măcar dorinţa de a lupta
cu veşnicia morilor de vânt
nu mă face mai trist
râd cu gura până dincolo de moarte
nu mă mai întreb dacă
şi nici cum ar fi
o altă viaţă
doar mă bucur că nu o să mai ştiu nimic
şi poate
cel puţin la început
voi fi iarăşi copil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

7

da, sunt fericit aşa
şi ce dacă nebunia tot aşa se manifestă când
nimeni nu ştie să-mi spună ce-i... bunia...
fericirea când mă smulge ceva din oceanul lumii
şi mă transformă într-o lacrimă
fericirea când umplu golul din ochii mei cu oameni
fericirea când ştiu să dau tot aşa cum ştiu primi
fericirea că am simţurile vii
fericirea opririi oricărei exaltări ecou din aplauze
fericirea să văd clipa un alt început cu tine
iar adevărata fericire mi-ar fi să fii tu fericit mai mult
decât iritat de cum sunt

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oiţele năzdrăvane nu se lasă mâncate de lup

îşi poartă podoaba ca pe o cămaşă de zale
poate că lâna lor e de aur
nu sunt prea multe izvoare care să infirme zvonul
nici măcar cei de la click nu au găsit nimic
deşi unii poeţi susţin ceva mai mult de atât
(dar oricum sursele poetice nu au nicio crezare)
cică şi firul ariadnei s-a tors din spinarea lor
şi mai toate cojoacele fără ac
până şi dumnezeu a înţeles că e nevoie de mioriţe
(laie sau bucălaie şi chiar tărcate-de ce nu)
şi nu s-a mai opus minunilor
dar nici nu a mai intervenit în intrigile bacilor
.....................
de la prima întâmplare ciudată cu astfel de mioare
s-a luat măsura tunsului în răspăr
unii chiar au îndrăznit să pună de un campionat
mai naţional mai mondial după puterea fiecăruia
chiar au cerut să fie cuprinsă în probele olimpice
.....................
dar între timp păstorii au deveni baci mai apoi ciobani
din ce în ce mai specialişti în depistat minunile

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ca poezie

nu viaţa e de vină că nu o trăim
nici măcar societatea
educaţia nici atât
am văzut atât de mulţi oameni educaţi
trăind
încât bănuiesc mai degrabă prostia
de banal
de insipid
de marele nimic
de felul acela de a se aplauda singuri
în faţa unei oglinzi care măreşte nesimţit
iar fericirea lor e ca o pită unsă cu untură
şi un pic de magiun din prună popească

din fericire
nu mai ştiu nici măcar să mai fac pe prostul
zâmbesc tâmp şi adulmec genunea
ca pe un drept la un alt drept la fericire
apoi răsucesc gândurile
ca pe o parâmă de andocat la cheile universului
şi păşesc sfios
ca într-o poiană cu margarete
sau ca pe o zăpadă neîncepută
şi liniez şi depeletizez
cu înfrigurarea celui care ştie
să se bucure cu sfinţenie
de orice păcat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu învaţă să fie fericit singur, nu va găsi fericirea niciunde în univers. Aceasta este o lege la fel de puternică precum legea gravitaţiei. Aşa cum dacă arunci un pahar de sticlă de pe masa din bucătăria ta el va cădea pe podea şi se va face cioburi, la fel dacă nu înveţi să fii fericit singur, nimeni din lume nu te va salva de la nefericire. Oamenii care nu ştiu ce este fericirea şi cum şi-o pot genera singuri vor căuta o relaţie de cuplu aşa cum alcoolicul caută sticla de băutură, aşa cum dependentul de jocuri de noroc caută cazinoul sau site-ul de pariuri, aşa cum workoholicul caută să fie în activitate mentală permanentă. Pentru oamenii care nu ştiu să se facă fericiţi singuri şi să savureze pentru anumite momente solitudinea, pentru cei care nu au învăţat încă să aibă o relaţie foarte fericită cu ei înşişi în primul rând, relaţia de cuplu nu este decât un alt medicament pentru încercarea de a umple golul interior şi de a alina temporar durerea confruntării acestui gol. Foarte rapid însă, relaţia obţinută din această căutare îşi va arăta limitele în a aduce alinarea şi fericirea în căutarea căreia suntem şi se va dovedi încă o încercare eşuată de a găsi fericirea acolo unde nu e.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare secret al fericirii în relaţii de cuplu, prietenie sau afaceri este individualitatea fericită. Cu cât am fost mai responsabil de fericirea mea, cu atât i-am eliberat pe cei din jur de obligaţii şi astfel ei au putut să se relaxeze în preajma mea şi să fie autentici. Cu cât au devenit mai autentici cu atât mi-au căutat prezenţa mai mult şi relaţiile au devenit solide şi indestructibile şi, mai mult, fiecare a oferit din inimă şi abundenţă ceea ce au de oferit fără să li se ceară ceea ce nu pot să ofere. Aşadar, cu cât am fost mai fericit singur şi mi-am purtat de grijă singur, cu atât relaţiile cu cei din jur au devenit mai profunde şi mai bogate. Nu e o metaforă. Să ştii că toată povara sentimentelor şi stărilor tale interioare este pe umerii tăi, că tot ce simţi se datorează doar mecanismelor tale interioare şi nu comportamentelor celor din jur. Iată o responsabilitate pe care doar omul puternic şi-o poate asuma. Şi în acelaşi timp, iată motivul nefericirii majorităţii. Aşteptări mari de la alţii, aşteptări mici de la propria persoană.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă toţi cei din jurul tău sunt atât de ahtiaţi şi dornici să exploreze tot ce e în exteriorul lor? Lasă-i să exploreze, tu rămâi cu tine şi cu inima ta, în liniştea şi solitudinea ta. Mai devreme sau mai târziu, vor înţelege cu siguranţă şi ei că adevărata fericire nu se găseşte decât în inimă. Aşadar, tu eşti deja cu 3 paşi înaintea lor că deja începi să explorezi acest lucru! Nu te da după alţii! Asta am făcut eu foarte multă vreme, şi nu doar că nu am găsit fericirea aşa cum speram, dar m-am mai şi pierdut pe mine în măşti şi roluri care nu-mi aparţineau! Rămâi cu tine şi direcţia ta! E cel mai important lucru din lume!

citat din Diana Pârje
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fierbe asfaltul şi se crapă ţărâna

se tânguie în dungă clopote din frunze uscate
şi e doar luna lui cuptor
ca atunci când visam la cerbi albaştri
mai ştii pădurea
mai ştii cărarea
mai ştii ceva din luna aceea mult prea rotundă
sau doar visam de nebun într-o barcă goală
pe un lac mult prea adânc pentru moarte?

între timp am iscodit izvoarele
acum secate parcă de o lume mult prea lume
şi-mi trag o parte din lacrimi
ca pe un târâş de lemne retezate de tinere
ca să nu le mai doară rădăcinile
ca să nu mai viseze aiurea la stele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre noi se gândesc la fericire ca la ceva ce au pierdut în trecut sau ca la o culme ce trebuie atinsă într-un viitor îndepărtat (voi fi fericit imediat ce...). Puţini înţeleg ca fericirea poate fi trăită doar în prezent. Vă promit că nu este imposibil de atins.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, absolut nimic nu este întâmplător ... pentru niciunul dintre noi ...

Nimic, absolut nimic nu este întâmplător
pentru niciunul dintre noi,
nimic din ceea ce trăim,
din ceea ce simţim, din ceea ce făptuim.
Totul parcurge paginile unui scenariul
prestabilit de propiul nostru suflet,
de cât de bine ne experimentăm rolurile,
de cât de bine ne adaptăm planului,
depinde împlinirea... sau nu
... a destinului însuşi...
Nici măcar,
cea mai nesemnificativă fracţiune de secundă
din timpul nostru,
nici măcar,
cel mai şovăitor şi infim pas
făcut în spaţiul propriu,
nici măcar,
o singură fiinţă întâlnită de-a lungul vieţii,
nu sunt întâmplătoare.
Ele fac parte dintr-un plan interior,
sunt particulele info-energetice,
grupate în gânduri, unde şi câmpuri formă,
care alcătuiesc viaţa fiecăruia dintre noi,
iar viaţa este prea scurtă
pentru a o petrece cu oameni,
... care nu merită...
Dacă cineva te vrea în viaţa lui,
îţi va face loc în ea,
tu nu trebuie să te baţi pentru un loc acolo.
Nu încerca
să te bagi cu forţa în sufletul cuiva,
care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Aminteşte-ţi mereu că prietenii adevăraţi,
nu-ţi sunt cei care sunt lângă tine
când eşti fericit,
ci cei care îţi sunt aproape,
când ţi-e cel mai greu.

poezie de Alexandru Ioan Popa din Filosofia iubirii pure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care-şi exersează intelectul şi-l cultivă pare să fie dotat cu cea mai desăvârşită dispoziţie şi, în acelaşi timp, cel mai iubit de zei;căci dacă există din partea zeilor vreo preocupare pentru problemele umane, după cum se vede în general, e firesc, de asemenea, să considerăm şi că ei se bucură de ceea ce este în om mai elevat şi mai înrudit cu natura lor (iar acest lucru nu poate fi decât intelectul) şi că-i recompensează pe cei ce iubesc şi preţuiesc intelectul mai presus de orice;pentru că aceşti oameni manifestă grijă faţă de ceea ce ei înşişi iubesc şi se comportă drept şi frumos. Că toate aceste trăsături îl caracterizează în cel mai înalt grad pe înţelept este deasupra oricărei îndoieli. El este deci omul cel mai iubit de zei. Şi tot el este, fără îndoială şi cel mai fericit. Deci, şi pe această cale, rezultă că posesorul înţelepciunii filosofice va fi cel mai fericit dintre oameni.

citat celebru din Euripide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de suflet. Primul fundament al virtuţii este de a ne păstra fiinţa şi anume, conducându-ne după raţiune. Cine deci nu se cunoaşte pe sine nu cunoaşte fundamentul nici unei virtuţi. Apoi, a acţiona din virtute nu este decât a acţiona după porunca raţiunii. Cine, deci nu se cunoaşte nicidecum pe sine şi, prin urmare, nu cunoaşte nici o virtute, acesta acţionează cel mai puţin din virtute, adică este cel mai neputincios sufleteşte. Deci cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de suflet. De aici rezultă foarte limpede că cei mândri şi cei care se desconsideră sunt cei mai stăpâniţi de pasiuni.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre moarte şi libertatea de a nu mai fi

aş putea construi un dialog cu masa tăcerii
mai degrabă un monolog rotund
precum pâinea bunicii mele
sau poate doar un strigăt anonim
precum o delaţiune
cât să-mi mai înec din corăbiile acestea
ştii tu bine doamne ce mai flotă port în inimă
dar taci
că de când s-a inventat rostirea
parcă lumile se nasc aşa de aiurea
şi aşa de nepregătite pentru armonie
încât sfârşesc mai tot timpul nefericite
oricum doar noe are patent pentru navigaţie
iar dacă înainte de a mă trezi din luciditate
între mine şi firul de iarbă nu era decât un vis
(poate că totuşi nu era nimic de negociat)
ca întotdeauna de la rădăcină spre undeva departe
cât despre viaţă şi interdicţiile existenţei
nu ştiu de ce
dar nu am nicio obiecţie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe lupe şi oglinzi atente

pe cerul acesta
mai mare decât o lacrimă de zeu
unde nu mai e loc de suspine din dragoste
nici de alte cereri de fericire
cum ar fi cele de câştig la bingo
sau loterie

prea multe obsevatoare pe munţi
în deşert sau pe orbite circumterestre
prin care se disecă cerul acesta
care este uneori atât de aproape
alteori atât de departe
de parcă pulsează
ca o inimă de poet
un cer pe care cresc în devălmăşie
miliarde de alte ceruri
şi oricât m-aş plânge de singurătate
în jurul meu e o aglomeraţie sufocantă
ca într-un grămadă dezordonată
dintr-o partidă de rugby

doar într-o parte umbrită a orizontului
printr-un ciob afumat din copilărie
mai caut o cale de a evada
din acest cerc al risipirii
de mine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cel mai fericit este cel care dăruieşte mereu tot ce are mai bun şi mai elevat în el însuşi. Dumnezeu reprezintă aspectul cel mai bun, mai subtil şi mai elevat din noi, căci Împărăţia Lui este în chiar inima noastră.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea ocupă un spaţiu mult prea strâmt

poate unde sunt atâtea dureri în inima mea
încât nu mai ştiu cum de încape
şi puţinul acela de beatitudine
timidă
poate cumva supărată
pe cât de multe lacrimi adun
din zborul crud al buburuzelor
sau din treceri albe de licurici
prin noapte
ca şi cum minunea acesta de viaţă
ar sta la murat

mă cert uşor şi apoi râd descătuşat
ca un saltimbanc care a reuşit saltul mortal
din prima naştere

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că te-aş iubi cu răbdare

dacă viaţa asta ar fi un pic mai veşnică
dar aşa fiecare clipă în care nu ne iubim
mi se pare un univers pierdut
şi le tot număr
uneori ca un biet om
alteori precum un contabil chiţibuşar
un rai un iad un rai un iad
şi tot aşa
până aproape de doi
nici măcar dumnezeu nu ştie număra altfel
decât dintr-o lume în alta
în căutarea perechii ideale

doar moartea asta numără parşiv de bine
din doi în doi
ba chiar şi din zece în zece
aproape sferic
ca şi cum ar dănţui în paşi adăugaţi
cu nemurirea uitată într-o lacrimă
de cine mai ştie care făt frumos
mâncător de jăratic cosânzean

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit că pot număra stelele fără a fi dus la ospiciu

e felul meu de a da gaura clipelor
cu speranţa că infinitul va curge lin
impasibil
prin toate stările mele de agregare
prin toate
chiar nu am o evidenţă
sunt din ce în ce mai dezordonat
când sunt puf de păpădie în luptă strâmbă cu gravitaţia
când delfin în căutarea atlantidei
din când în când sunt zmeu în vreo poveste cu happy-end
iubesc cu şapte inimi din cele zece
dar nu uit niciodată şirul stelelor
număr şi număr
contabilizez şi aşez la dosar
fiecare cădere de stea
toate promisiunile făcute sub lună plină
pecetluite cu sărutări
fiecare dorinţă
fiecare dans
doar sunt cel mai fericit numărător de stele
lacrimile mele nu mai ştiu să curgă
sunt imponderabile

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!