Dacă ţi-am rămas

Suntem închişi aici de vii
Între aceste circumstanţe,
De-a fi târzii, de-a fi pustii,
Ori plini de vise şi speranţe.

Eu una nu cred în hazard
Şi nu cred în predestinare,
Verific doar dacă îmi ard
În suflet lămpile mai tare...

Trimite-mi despre tine veşti
Şi uită-te mai des la ceas,
Să ştiu ce faci, pe unde eşti
Şi spune-mi dacă ţi-am rămas.

Eu zâmbetul ţi-l ştiu supune!
Şi tu o ştii, orice ai spune.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faci, mamă?

Nici eu nu mai ştiu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îţi mai văd odată chipul
În nopţile când sunt atât de trist
Şi doar din amintirea-ţi mai exist

Doresc ca uneori să mă mai cerţi
Pe urmă, cu blândeţe, să mă ierţi
O zi de aş putea să îţi vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc

Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încreţită,
Atige-o cu iubirea-ţi infinită.

Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reuşit să-ţi spun cât te-am iubit.

Acolo unde eşti, mai poţi să mă priveşti?
Îmi este dor de tine şi ştiu că mă iubeşti
Tu mi-ai rămas în inimă şi-n gânduri
Şi păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.

Ţi-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aş vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce

Nu ştiu de ce viaţa, nu ţine mai mult,
Nu ştiu de ce aţa, repede s-a rupt.
Nu ştiu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu ştiu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, duşmănie are.
Nu ştiu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu ştiu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu ştiu de ce teama, de lumea neştiută,
Atunci când trecem vama, toţi oamenii o uită.
Nu ştiu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict interior

E tare gheaţa, ştiu — şi nu ne este bine,
E tare gheaţa, ştiu — n-am ascultat de tine!
E frig acolo, ştiu — şi este şi-ntuneric,
Iar singurul câştig: Par proştilor puternic.

Dacă aş fi rămas copilul ce-l ştiai,
Sau cel puţin naiv — încă mă mai aveai...
Dar nu, nu am rămas naiv şi nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiţi numai momente dulci;
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire —
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neştire!

Aşa că, mă-nţelege şi nu mai fi de gheaţă!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viaţă...
Sau dacă nu, măcar, hai să ne împăcăm
Şi poate, cine ştie, n-o să mai eşuăm...

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu ştiu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu ştiu, Doamne, dacă eşti cu mine,
Nici nu ştiu de ştiu să Te ascult.
Ştiu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aştept când licăreşte luna
Şi să strig când bântuie cel rău.

Nu ştiu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu ştiu să plâng dacă mai pot
Ţi-am cerut doar milă şi iertare
Şi-am venit cu sufletul cu tot...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict interior

E tare gheaţa, ştiu - şi nu ne este bine,
E tare gheaţa, ştiu - n-am ascultat de tine!
E frig acolo, ştiu – şi este şi-ntuneric,
Iar singurul câştig e că par mai puternic!
...
Dacă aş fi rămas copilul ce-l ştiai,
Sau, cel puţin, naiv - încă mă mai aveai...
Dar n-am rămas deloc, nici naiv, nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiţi, numai momente dulci!
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire -
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neştire!

Aşa că, mă-nţelege şi nu mai fi de gheaţă!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viaţă...
Sau dacă nu, măcar, hai, să ne împăcăm
Şi poate, cine ştie, n-o să mai eşuăm!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (23 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ore târzii

Nu mi-am pierdut melancolia
Mereu îmi amintesc de tine,
Şi-mi vine-n minte reveria
Clipelor trăite şi sublime.

În ritmul unor melodii
Îmi port gândurile departe,
Acum în orele târzii
Te însoţesc în noapte.

La ora asta nu cred că te-ai culcat
Chiar dacă dormi, în vis mă vezi,
Cum te mângâi foarte delicat
Şi foarte tandru, poţi să crezi.

Nici nu ştiu care melodie
Inima mi-a rupt sau m-a mişcat,
Dar ştiu că numai ţie
Din suflet ţi-am cântat.

poezie de Mihai Leonte (aprilie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu ştiu dacă ştii
Ce înseamnă
Spaţiul rotund
Unde stelele dorm
Cu tâmpla prelinsă
Între doi munţi
Unul de sare şi altul de cenuşă

Pe cerul ce stă să izbucnească
Nu ştiu dacă ştii
Cât de grasă e iarba crescută
Din stânci
Privirea arborilor seci
Nu stiu dacă-o vezi

Despre suflet si altele
Nu îndrăznesc să spun

Mă fac ghemotoc în spaţiul rămas
Şi adorm

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialogurile însingurării

spune-mi ceva frumos
aş vrea dar nu ştiu prea bine ce şi n-aş vrea să rănesc
spune-mi că...
ai o casă frumoasă, ai o maşină super şi îmi plac toate lucrurile tale
ceea ce dovedeşte că ai gust
ştiu. am gust, am miros, scot sunete şi pot fi pipăit
îmi plac postările tale pe facebook şi pe twitter
s-ar putea să-ţi placă şi patul dacă ajungi în el
şi bucătăria, şi micul dejun preparat
şi barul şi biblioteca
şi cred că nici prezervativele nu-s chiar aşa de urâte
vezi? ştiam că o să te superi. din cauza asta...
nu văd... tăcerile m-au orbit
şi cuvintele, cuvintele s-au îmbrăcat cu trupul meu
ducându-mă de nas
eu nu ştiu să vorbesc aşa ca tine, dar
darurile se dau de Paşte şi de Crăciun adică la naştere şi la moarte
de ce eşti aşa de rău
eu? rău? glumeşti
cum poţi spune despre cineva că e rău dacă nu îl cunoşti?
îmi ştii casa, maşina, hainele
dar pe mine, pe mine mă cunoşti? dacă aş dispărea ce ar rămâne în urmă?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hmm... Şi crezi că e bine să continui cu aceste lecţii, cu Sid?
Lia: Evident. De ce nu?
Lucian: Şi ce-ai să faci dacă el se va îndrăgosti de tine?
Lia: Cine?! Sid?!
Lucian: Da, el. De ce te miri?! Crezi că n-ar fi posibil?
Lia: Nu ştiu. Însă nu cred că el ar comite o asemenea imprudenţă.
Lucian: Să presupunem că totuşi o va face. Cum te vei descurca în această situaţie?
Lia: Nu ştiu. Chiar nu m-am gândit la această posibilitate.
Lucian: Dar ea există! Aşa că gândeşte-te mai bine, înainte ca acest lucru să se întâmple. Nu va aduce nimic bun, pentru că el n-are nici o şansă cu tine!
Lia: De unde ştii tu că nu are?! De ce eşti atât de convins?
Lucian: E simplu: El e de aici, iar tu eşti de pe Terra. Nu cred că tu vei dori să rămâi aici, iar el nu te va putea însoţi pe Terra, în nici un caz, niciodată!
Lia: De ce nu?! Nick ne va însoţi!
Lucian: Nick e diferit. Cu el e cu totul altceva.
Lia: Nu s-ar zice. Amândoi sunt de aici.
Lucian: Te rog... Doar nu vrei să mă convingi că ar fi aşa. Şi sper că nu crezi cu adevărat acest lucru. Dar i-am promis domnului Kuny că n-am să insist asupra acestui subiect delicat, legat de originea membrilor familiei sale.
Lia: I-ai promis?!
Lucian: Da, pentru că dânsul m-a rugat insistent şi nu vreau să-l supăr. E un om deosebit. Totuşi, asta nu înseamnă că aş crede altceva. În fine! Nu mai vorbesc despre asta, doar aşa am promis... Era însă vorba despre Sid. Şi ar fi mai indicat să renunţi la aceste lecţii, ca să eviţi eventualele probleme, ce s-ar putea ivi.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faci?

Cu fiecare zi ce trece
Am amintiri tot mai frumoase
De tine; de obraji, de coapse,
De cum erai cu alţii rece,
Cum buzele-ţi erau ca maci...
Ce mai faci?

Te văd ca şi cum a fost ieri,
Cu zâmbetul fin, ştrengăresc;
Să ştii că încă te iubesc
Aşa cum ador primăveri
Pierdut în arome de copaci...
Ce mai faci?

Visez ades să te-ntâlnesc,
Să ştii sau dintr-o întâmplare,
Să-ţi simt parfumul ca de floare,
'n polenul tău să-mi murdăresc
Miros; în atingeri doar să te dezbraci...
Ce mai faci?

Ce mult sunt gând în gândul tău
Şi-am frică că m-ai refuza,
Că nu-ţi mai plac de m-ai vedea
Şi nu-ţi dau sadicul de rău
Când gemi, durerea de prefaci...
Ce mai faci?

Ţi-am pierdut card de telefon
Ca şi cum m-am pierdut pe mine;
Culpabil şi să mor îmi vine
C-o şansă nu mai am să dorm
În visul tău adânc, când taci...
Ce mai faci?

Sunt aberant, un psihopat,
Că merg pe străzi să te găsesc
Şi ştiu că-n alt oraş păşesc,
Cu un alt bloc, alei, alt pat;
Nici paşii nu-s aşa cum calci...
Ce mai faci?

De-abia respir cu piept uscat
Şi parcă aer nu-i-ndeajuns,
M-afund în timpul ce-am pătruns
Să-mi caut leac de vindecat,
Să ştiu dacă de mine zaci...
Ce mai faci?

Visez mereu în plină zi,
Încerc să-mi storc suflet şi minte,
Să nu te pierd, să te-am aminte
La gând că nu vei mai veni,
Aşa cum alţii, de-ai mei dragi...
Ce mai faci?

Am doar o şansă-n care cred;
Ca prin hazard, un fir eteric,
Să îmi refac "dusul" feeric
Din neştiut... Infim purced
Să fii tu ce mister desfaci
Şi-o zi să suni, să-mi spui...
Ce faci?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet din etern

Am clipit doar puţin, doar atât şi te-ai dus,
Cu privirea te caut, dar nu eşti, ai apus
Printre timpuri târzii eu aştept, nu mai vii,
Poate crezi că sunt trist, însă ştiu că revii

Pân-atunci am să scriu, tu citeşte de vrei,
De mă cauţi prin vers poţi să vii să mă iei,
Ştiu că ei nu-nţeleg dar nu-mi pasă deloc,
Sunt puţini care ştiu ce-am simţit reciproc

Tu un zâmbet mi-ai fost când apusul venea,
Răsărit deveneai din lumină de stea,
Adiere de suflet, ce nu mulţi au simţit,
Un păcat minunat, un etern ce-am trăit

Mă condamnă de vrei, mă iubeşte de poţi,
Însă dacă o faci, te-aş ruga să-mi arăţi,
Ca să ştiu că exişti, ca să ştiu că mai sunt
Între steaua din cer şi albastrul pământ

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa umană posedă o capacitate inerentă de auto-cunoaştere. Dar a te cunoaşte pe tine însuţi nu înseamnă doar a şti că te cheamă John, Jacob sau Henry, că eşti înalt, scund sau potrivit ca înălţime, că eşti bun sau rău, şi aşa mai departe; înseamnă să cunoşti şi misterul propriei tale existenţe, teoretic şi practic; să ştii ce eşti înăuntrul tău, de unde ai venit şi cu ce scop te-ai născut pe pământ; dacă vei trăi aici veşnic ori şederea îţi este numai de scurtă durată; din ce eşti alcătuit şi ce atribute ai; dacă te numeri printre îngeri, contemplând frumuseţile naturii lui Dumnezeu, ori faci parte dintre animalele care nu ştiu decât să mănânce, să bea şi să fie satisfăcute; ori dacă faci parte dintre demoni.

Inayat Khan în Paşi pe cale
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza care ţi-am fost

Poate că nu am curajul
De-a fi ca aceste frunze,
Pe care le duci la buze
Desfăcându-le corsajul.

Dintre şoaptele ascunse
În alcovul meu de gânduri
Păstrez doar câteva rânduri
Cu un ac de păr străpunse.

De departe cea mai crudă
Lege, care ne constrâge,
Este că nu mai poţi frânge
Frunza care ţi-am fost nudă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că avem predestinare, pentru simplu motiv că dacă am avea predestinare. A crede în predestinare este opacitate, înseamnă că nu-ţi mai iei răspunderea actelor tale, fiindcă nu mai eşti tu implicat. Ori întreaga noastră morală, şi întreaga teologie este bazată pe ideea liberului arbitru. Liberul arbitru înseamnă nepredestinare.

Constantin Bălăceanu-Stolnici în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce atitudine vii în întâmpinarea problemelor tale? Orbecăieşti aiurea fără să ştii ce vrei sau ai o determinare de fier să obţii ceea ce ştii clar că îţi doreşti? În orice domeniu se aplică aceeaşi regulă: Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, nu vii să spui şoptit şi temător că ai vrea dar nu ştii sigur. Vii şi baţi cu pumnul în masă, mai ales dacă ţi-au ajuns frustrările. "Iubitul m-a bătut de 27 de ori dar ne-am împăcat de fiecare dată. Ce să fac?" Păi nu ştiu ce să faci pentru că nu mi-ai zis ce îţi doreşti. Îţi place bătaia? Păi atunci dă-i motive să te bată de câte ori simţi nevoia. Vrei iubire? Fugi cât poţi de departe de el. Dacă tu nu ştii ce vrei, cum aş putea să ştiu eu şi să te ajut cu ceva?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept telefonul tău...

Mai sună-mă mai des te rog din când în când
Chiar de îmi ceri ceva, mai sună-mă oricând,
Dacă ai ştii cum te întinzi în al meu gând,
Dacă ai ştii că număr stelele visând.

Hai sună-mă şi spune-mi cât ţi-a fost de dor,
Fără să ştii îmi chinui zilele de zor,
Hai sună-mă şi am să vin la tine-n zbor
Călare pe seninul alb al unui nor.

Mai sună-mă, mai sună-mă, de multe ori,
Mai cheamă-mă să îţi aduc braţe de flori
Şi ţine-mă să nu mai plec până în zori,
Păstrează-mă să nu mai suni când simţi că mori,

Păzesc ore în şir tăcutul telefon,
Îl verific mereu să văd de are ton.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred în Tine, Doamne

Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârşit mă duce- n Rai!

Eu cred în Tine Doamne! Ştiu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!

Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...

Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!

Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieţii mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....

Eu cred în Tine Doamne-acum
câştigat de-a Ta Iubire,
căci o viaţă-i orişicum,
dar cu Tine-i fericire!

poezie de Ştefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet

Inima mea este de piatră,
Eu tot încerc dar un perete
Îmi stă în cale, şi-mi arată,
Că n-am ochi pentru alte fete.

O fi trecut prea multă vreme,
Ori nu mai ştiu să mai iubesc,
Ori n-are cine să mă cheme,
Şi nu pot drumul să-l găsesc.

Nu ştiu să -ngădui altui suflet
Să-mi stea alături, nu mai cred,
Nu ştiu a pierde doar femeia,
Eu şi încrederea mi-o pierd.

Ce suflet trist am uneori,
Asociind iubirii Luna,
Femei in seri vor fi, da-n zori
Iubim cu-adevărat doar una...

Cea pe care o duci acasă pe jos, şi pentru care devii bucătar, tâmplar, umăr... O completare. Restul e doar teatru.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai ştii de mine...

ce mai ştii de mine, iubito,
eu de tine nu mai ştiu nimic,
doar floarea care am sădit-o,
miroase ca şi tine, pic cu pic

acum e mare şi înaltă,
am îngrijit-o, tu să ştii,
că i-am pus apă dimineaţă
sub mângâieri de raze vii

vorbesc cu ea şi despre tine,
îi este dor şi îmi e dor
de toate clipele sublime
pe care le-am trăit noi doi

s-a îmbrăcat cu mici petale,
poartă culoarea ta, de roz,
parfumul dinspre ea e moale,
îmbată clipele de mov

ce mai ştii de mine iubito,
eu despre tine nu mai ştiu,
doar floarea care am sădit-o
mai dă culori de purpuriu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Noaptea nu cântă, noaptea nu strigă
Coboară o linşte care intrigă
Când mergi să te culci, parcă treci nişte porţi
Calculează din vreme ai norocului sorţi

Parcă pleci la o luptă, oare ştii că te-ntorci
Plin, peste câmpul cu cadavre de morţi
Se aude oftatul unui cal ce nechează
E mintea lucidă-visezi- ori e trează...?!

Eşti încă viu... te gândeşti c-ai scăpat
Probabil destinul râzând te-a uitat
Probabil că-n lumea de fum şi hârtoape
Roata s-a-nvârtit pentru încă o noapte

Dar ce te ucide, ce te doboară
Nu e armura sau rana uşoară
Ci ca o lamă de fulger e gândul
Că n-ai cum să-ţi afli nici locul, nici rândul

Te întorci în cetate—mai bătrân şi târziu
Nu sună trompete—eşti învins, e pustiu
Calul ţi-l tragi de căpăstru la pas
A-ngheţat răsuflarea şi timpul pe ceas

Unde te duci când te culci, unde pleci
Ce ţinuturi departe, ce locuri mai reci
Ce te aşteaptă, te pândeşte, e după
Ori ce fiare hămesite din tine se înfruptă

E noroc, e hazard, eşti doar o-ntâmplare
Poţi trăi, poţi muri—pe nimeni nu doare
Este somn sau e-o moarte, nu ai cum să ştii
De eşti viu între morţi, ori mort între vii

Mi-e frică de drumuri, de plecări şi de somn
Mi-e frică de timpul ce-mi scapă din mână
Ştiu că zâmbiţi când îmi spuneţi să dorm
Şi mormăiţi mai mult pentru voi: Noapte bună!

poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!