Declic
Degeaba vine primăvara cu mieii ultimei zăpezi
ce moartea vor primi-o iară, ca pe-un botez definitoriu.
Zadarnic cerem amnistie de la cuțite, pentru iezi,
Că nu se-ntoarce nici ecoul din ultimul rechizitoriu.
Ard degetele din argilă și din ignobile nuiele,
Ce-au aruncat pe rugul sorții o altă carte cu povești.
Și-au transformat în praf de pușcă tendoanele tăcerii mele,
Și-au spânzurat de cer lumina și -n gratiile din ferești.
În noi pătrunde gheara iernii și vulpile se-aud lătrând.
Fac pârtie la uși închise, avide boturi de dihănii.
Copacii fața și-o crestează și brațele și le întind
spre ultimii molizi și tise plecați în zori pe niște sănii.
Și vin prin noapte fluierând, rămân să doarmă pe afară,
Strigoii dragostei de clisă ce-n mine-și caută odihna.
Posed o ciornă netimbrată din insolenta primăvară,
Și-o copie legalizată din chipul tău răpindu- mi tihna.
Degeaba vine primăvara cu insomnii și cu delir.
Îmi lași ninsorile polare în decolteu și-n rest... nimic.
Mă-nțep în somnul de amiază c-un ghimpe tern de trandafir,
Și-apăs cu mâna-nsângerată pe albul iernilor... declic.
poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre primăvară
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre săniuș
- poezii despre strigoi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și primăvara vine
Ni se topesc zăpezile din suflet
Și tandri ghiocei... ne ispitesc,
Înspre cărările, fără de umblet,
Când bate ceasu-acela nebunesc.
Vor înverzi poienile... și dealul,
Înmuguresc copacii, ca un gând,
Speranțele-mi sfidează... irealul
Și primăvara vine fremătând.
Pierdută-i neaua ultimei clipite,
Au înflorit... nostalgici vestitori,
Tăcerile-s prin crânguri rătăcite
Și-n dulcea simfonie de culori.
E soarele-mpărat peste destine,
Zăpezile se duc... înspre soroc
Se pare că nimic nu le reține
Și primăvara vine... ca un foc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre muguri, poezii despre gânduri, poezii despre ghiocei, poezii despre foc sau poezii despre flori
Păstrez și presimt
Firesc... și verile se duc,
La tâmple toamnele-mi usuc
Și iernilor... tot căutând culoare,
Le cânt cu primăveri ispititoare.
Păstrez aroma toamnelor din vie,
Pentru-a plăti, iar, iernilor simbrie
Trei primăveri nebune și ploioase,
Cu tine... înc-o vară să mă lase.
Presimt asprimea iernii, viforoasă
Și-o primăvară super de frumoasă
Ce-i face semne unei veri șucare,
Când toamna pune vinul în pahare.
Rămân cu primăvara peste rând,
Deși pot fi... cu verile... dansând,
Reacordând al toamnelor noroc
Cu albul iernilor ca un cojoc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre vin, poezii despre plată, poezii despre noroc, poezii despre frumusețe sau poezii despre alb
Turma speranțelor
degeaba mai încearcă Făt-Frumos să iasă din somnul rațiunii cu paloșul curat și Ileana Cosânzeana pe umeri
degeaba a cântat toată noaptea la stână ca un cioban de oameni cu fluierul înlăcrimat de Miorița imanentă
cioban de oameni cu față de supererou sau de hipererou sau de megastare
cioban de oameni căzut în dureri de nebănuit care privește tremurând și nădușind focul în noapte
degeaba negenerația barbară șoptește prin stână din negură ca o iluzie din adânc
degeaba vor aduce prea frumosul lor sens de izbândă în fața urâțăniei și a minciunii
până în zori din turma de oameni vor cădea multe poezii
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre noapte, poezii despre poezie, poezii despre muzică, poezii despre minciună sau poezii despre durere
Întoarcerea cuvântului risipitor
Sculatu-s-a verdele din morți
cu verde pre verde călcând
și-au dat în muguri zăvoarele la porți
să intre primăvara în cuvânt
Cu verde pre verde călcând
dau în floare pașii pe câmpie
un pas spre verde-i orice gând
cuvântul vine hăt din veșnicie
Tăcerea dă în floare pe hârtie
iar mugurii sunt parcă niște porți
pe unde primăvara ne îmbie
sculatu-s-a verdele din morți
Cu verde pre verde călcând
iată primăvara iese din cuvânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre moarte sau poezii despre hârtie
Sosește primăvara
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate,
Stihii înfrânte pleacă înapoi
Ștergând din urmele lăsate.
Ne-a tărât iarna rece prin noroi
În zilele întunecate,
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate.
Slăbită, cu puteri secate,
Pornită din tărâmuri prinse-n sloi,
Cu răni închise, vindecate,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre înfrângere, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre timp sau poezii despre ploaie
Nemuritoare pentr-o zi...
Sculptează-mi infinitul în artere,
Ca pe un drum spre nemuriri celeste,
Și trece-mă prin glaciare ere,
Să gust din zbuciumatele tempeste.
Cioplește-mă cu dalta, să mă doară,
Ca pe granitu-albastru de Carrara,
Și fă din mine-o tainică vioară,
Să-ți cânt din ea, când vine primăvara.
Nu mă uita pe la răscruci de vânturi,
Și nici prin vreo cetate de mayași!
Să nu-mi pătrunzi feroce printre gânduri
Și poezia-ntreagă să mi-o lași!
Și suflă-mi peste nopți, și-n araberscuri
Îmbracă-mi diminețile de vară!
Te-oi invita să-mi deslușești din cercuri
Dorința mea, de-a fi, din cerc, afară.
Fă-mi aripi din iubirea ta mireană,
Tu, cioplitor al timpului din mine,
Ca din privirea mea marmoreană,
Să plece zborul infinit, spre tine.
Din piatră și tăcere-n trup de sare,
Tu, fă-mă, pentr-o zi, nemuritoare!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre zbor, poezii despre vioară, poezii despre mayași sau poezii despre iubire
Început de primăvară
Sosește primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ștergând tristeți din urmele lăsate.
Ne-a târât iarna prin viscol și noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Sosește primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.
Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcolește-adânc la ceas de moarte,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viscol, poezii despre tristețe sau poezii despre ceas
Pragul
poate că stelele vor lumina această noapte
și vasul gol din care toate visele și-au luat zborul
va mai purta ecoul unor amintiri
ochii și-au pierdut strălucirea vieții
sunetele curg, avalanșă fără conținut
degetele mele cern neputințele
oriîncotro aș pleca lumea se deschide în față
și se închide înapoia mea păstrând cerc de tăcere
și-așa am trecut prin viață fără ca urmele să-mi urmeze
în cartea necuvintelor, sunt spații goale
în care se-înfiripă din carne și sânge
amintiri netrăite și cuvinte negândite
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre sunet, poezii despre stele sau poezii despre ochi
Antiprimăvară
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher.
Și vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Și cuiburi și-au făcut la streșini
Și lângă mine nu ești tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost și sunt și vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Și vin nebuni să facă schi.
Și ninge pânâ la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans de oameni de zăpadă
Ce îmbrățișarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foști nefericiți amanți
Ia-ți înflorirea, primăvară
Și toți cocorii emigranți.
Primăvară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poți să pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.
poezie celebră de Adrian Păunescu (1986)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre gheață sau poezii despre trup și suflet
Lui Adrian Păunescu insomnia adolescenței mele
Insomnii de până ieri
insomnii de până azi
abonat doar la căderi
te înalți numai să cazi
Insomnii de până azi
pe o carte din armată
scrii atât să nu te arzi
hei flacără de altădată
Pe o carte din armată
abonat doar la căderi
o scrisoare dar și-o fată
insomnii de până ieri
Insomnii de până azi
măști o pentru brazi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre insomnie
- poezii despre înălțime
- poezii despre trecut
- poezii despre scrisori
- poezii despre prezent
- poezii despre măști
- poezii despre cărți
- poezii despre brazi
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
E-n doi December
culmi domoale în văi de amintiri și-n timpuri
săpate-n adânc de mine, fum spre cer încet ridică
zidul sufletului meu, umed de lacrimi
trist și-n rece alb și-n vânturi, strigă
ascult-mă!
te caut și ard în albastru tău și-n gânduri
ard în taciuni, ard în clipe și rup bucăți din viață
te caut în trecut, te caut în ghem trecut de ață
ard pe cer, ca stea ce-n jos privește printre nouri
ard ascuns în amintiri, ard în grele doruri
ascultă-mi te rog, inima cum strigă
tu cer!
nu pune să bată niciodată vântul, ca să spulbere
amintirea mea și gândul nimănui
nu arunca privirea, nici trecutul, nici cuvăntul
lasă-le-ncetate, lasă-le-ntre noi
iar voi!
aburi de cețuri, nu lipiți lutul greu de pașii mei
iar tu december, să știi, mă bucur
ca ai venit prin ziua cea din-tâi
aștept tu stea, nestemată-n fulg de nea bătută
să vii încet din cer, albastră-albă și te rog
să fii cu mine blândă
încet să cazi și să oftezi văzduhuri
să-mi spui din drumul tău, povești din începuturi
căci pentru tine astăzi, este zi de doi
iar eu mereu te văd prin gânduri
și-o viața ce-ași dori, să fie întrupată n noi
vino încet și poposește pe-a mea frunte
acolo mă doare și mă alină prin cuvinte
pentru că eu, mereu
te văd, spic galben de grâu rătăcit și îndoit
te văd-n pâinea de pe masă și-n gust mereu te simt
te văd-n macul petală ce-mi zvâcnește-n roșu tâmplă
în muntele în fața căruia, cerul abătut se-avantă
te văd în mine, în multe primăveri dorite
în turn de nea-n december și-n iernile trecute
te văd...
când răscolesc printre amintiri, tu rătăcită-n gânduri
atunci când chipul tău, alb, străin și singur
eu l-am găsit, find suflet, departe printre grinduri
acum de vrei, doresc sigur să știi, că astăzi
pentru tine, după zi de-ntâi nu am uitat să știi
că este ziuă de December, pentru tine doi
și urmează doresc să știi, și-o zi de trei
...
poezie de Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre amintiri, poezii despre văi sau poezii despre uitare
Din primăvara vieții
Când muguri noi răsar din hibernare
și rugul sorții ne purifică alert, solar,
te mai aștept nevastă pe-o cărare
spre a trăi iubind o primăvară, iar.
De sevele se urcă-n salcia pletoasă
și razele-s la promenadă pe alei,
noi amintiri de când ai fost mireasă
ne bântuie sub umbrele de tei.
Un timp solar mă duce către tine
să-ți mai visez aceiași sâni rotunzi;
e primăvară-n sat și ne e bine...
nu-i bine ca de viață să te-ascunzi.
Revizii fac la barca noastră veche
că-n ochii noștri tot râde primăvara,
o să-ți atârn și flori după ureche...
din gânduri noi o să-ți alung povara.
Deschide larg ferestrele spre viață
să-ți poposească primăvara-n casă,
să-i dăm binețe-n orice dimineață
la o cafea amară... acolo pe terasă.
Poeme noi, rămase în restanță
se cuibăresc prin noul meu volum...
ne vom lua de la nepoți vacanță
pierduți în primăvara vieții de acum.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vacanță, poezii despre urechi, poezii despre tei sau poezii despre sâni
Pamieri străjuind
Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii
Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
și-n tot itinerarul vast e
Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde și-au lăsat și ostrogoții
Zig-zag-uri largi pe fața humii
Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare
Acolo-un domn bătrân și calm
Chimist, cercetător cu sprayuri
Îi storcea ziua de uleiuri
Și făcea bombe cu napalm
În umbra lor ades vin fete
În primăvara vieții coapte
Cu ochi de jar și păr de noapte
Ca în reclamele helvete
Adâncă pavăză ori scut
Și bun liman pentru corăbii
Din larg se văd ca niște săbii
Pe care zeii le ascut
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre publicitate, poezii despre plâns sau poezii despre marină
Singurătate
Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Și tot aștept pe cineva ce nu mai vine.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre lectură sau poezii despre copilărie
Cad tristețile din mine...
Se simte primăvara-n aer
copacii deschid ochii-n vânt
și parcă simt cum crește iarba
și ghioceii din pământ.
O altă primăvară vine
Si-mi înfloresc cuvinte-n gură
și cad tristețile din mine
ca florile de pe răsură.
Vino-n pădure să simțim
natura-ncet cum prinde viață
să ne cuprindă primăvara
în nesfârșit-ai dimineață.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre gură sau poezii despre dimineață
Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre perfecțiune, poezii despre negru sau poezii despre măgari
Ninge primăvara
Ninge când n-ar trebui să ningă.
Ninge în plină primăvară,
Peste tine, peste mine.
Peste carnea noastră,
Peste buzele ce se sărută șoptind șoapte de dor
Și cuvinte de caramel...
Ninge peste străzile pustii
Și peste florile albastre,
Peste gândurile noastre rătăcite, speriate de șoapte
Ninge peste îngeri,
Peste morți ninge cu ecoul tăcerilor mele!
Peste vise și peste curcubeul realității noastre...
Ninge ca și când ar fi primăvara ultimei zile din an.
Poate că ar trebui să aștept venirea primăverii viitoare
Cu un alt soare mai puternic s-o dezghețe...
Pentru că a nins și peste muza mea, pe șevaletul iubirii.
De-ar fi iarnă acum, aș sări în sus, de fericire,
Că dragostea mea de copilărie
Ar putea topi zăpada într-un minut, cu o colindă.
Cât va trebui să mai aștept?!
O altă primăvară fără să ningă?
Căci primăvara asta îmi este aridă...
Plouă cu lacrimi din liniștea mea,
Pe drumuri de căutări...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Sunt acolo
nu pot capătul de cuvânt înnodat de timp să-l rețin
nici umbra lui să curgă prea încet pe-un non-destin
numerele se deșiră căzând invers și descrescător
somnul nu este nici măcar o pistă pentru ca să zbor
caligrafia neagră cu alb înconjoară dimineți ce zboară
somnul nu-i curs din gene și nu vreau ca să mă doară
dunga prin ușă-mi crapă o dimineață-n zi necunoscută
sarea gândului, aburul amar, îmi este seva mea cea sfântă
nu-mi zgârâia inima, căci deja e negră și o am grav rănită
nu vreau nici ceașca cu negru-n alb să-mi stea ca mută
ridic piciorul și talpa minții încet pășește c-un ochi afară
vreau albul iernii sau cerul tău ce-n gând îmi zboară
strada mă lovește, o sârmă ruginită lumina ea mi-o strică
o gropă se holbează și-n oglinda ei, eu sunt albă rătăcită
un tropot surd din urmă aleargă și-un nas șuierând strănută
deja sunt udă leoarcă și pe asfalt, nebună, alergă-o turmă
cad pietre desprinse lovite în mine, mașinile mă tot zdrobesc
nu am aer, blocuri negre și murdare în ochi ele greu lovesc
brusc totul dispare și într-o lumină veșnică, eu odihnesc
din mine a rămas o idee și-un gând de-al tău, ce se amăgesc
poezie de Viorel Muha (martie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Abecedar
Ziua sfârșește în ochii tăi.
Ziua izvorăște din ochii tăi.
Apa izvorăște din gura ta.
Florile seamănă cu gingiile tale.
Aerul e tânăr în glasul tău.
primăvara vine din rochia ta.
Păsările le-ai făcut cu mâinile tale.
Umbra se ascunde în unghiul trupului tău.
Lacrimile sunt lumini pentru urechea ta.
Râsul e un cântec pentru dinții tăi.
Seara e o vrajă a părului tău.
Somnul e o clipă din sânul tău.
poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre seară, poezii despre rochii sau poezii despre păsări
Punctul de centru
Se-ascunde lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie un far peste timpul trecut,
Adună o clipă tăcerea-n cuvânt
Când drumul o duce de unde-a-nceput,
Sălbatec o mușcă precum un șacal
Chiar frigul rămas la hotarul ascuns,
Rănită se-ntoarce cu ultimul val
Să fie scăpare din negrul pătruns,
Din drumul furtunii se-nalță spre cer
Secunda rămasă să fie zăvor
Și cercul se-nchide prin stele ce pier
Iar punctul de centru pătrunde în dor,
Lumina ne spală mereu de păcat
La capăt de lume să-i fim ziditori,
Iar drumul se-ntoarce de unde-a plecat
Și cercul se-nchide din noapte în zori,
Se-ntoarce lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie cărare prin ploaie și ploi,
În punctul de centru devine cuvânt
Ce duce păcatul pe umerii goi.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre graniță sau poezii despre dor