Peren

vers din cânepă şi in
n-ai sintetic niciun fir
nu eşti nici îmbujorat
spune-mi ce s-a întâmplat?

ai fost ieri plecat să-ţi vezi
rădăcina prin livezi
şi-ai găsit părul uscat
trandafirul neudat

vers din cânepă şi in
azi îţi pare tot străin
frate ai avut în timp
doar un fir de borangic

eşti peren, o ştiu prea bine
ai în faţă o câmpie
însă timpul va schimba
tot mereu câte ceva.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESPIR PRIN VERS

mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii şi albe de argint

mi se opreşte pasul uneori
sub ploaia de lumină şi culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins

mă dor şi ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
şi să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi şi mult prea dor de tine.

respir prin vers când cerul e senin
şi tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită

din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi şi clopot de aramă
dar intre ieri şi azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de fir...

Un fir de praf
Din tot universul
Doreşte să se-aşeze lin pe tine,
Să fi în siguranţă,
Să te mângâie...
Un fir de lumină
Doreşte acelaşi lucru,
Să-ţi lumineze calea...
Un fir de iarbă
Vrea să fie atins de tine,
Să te hrănească,
Să te facă să zâmbeşti...
Fir de aţă aşijderea
Vrea să-ţi fie ca basma,
Să te acopere,
Să te încălzească...
Un fir de apă vrea şi el
Să-ţi răcorească
Şi să-ţi spele trupul;
Fir cu fir
Îţi vrea un bine,
Iar aceste fire sunt eu...
Fiecare fir din mine
Te ascultă,
Te simte,
Te vrea,
Te iubeşte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seminţele de cânepă îmbunătăţesc funcţiile mentale

N-am fost atent o clipă, s-a-ntâmplat,
În cânepă eu calul mi-am scăpat
Şi a păscut din zori pân' pe-nserate;
Azi a plecat să dea la facultate.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă ştii că poţi
Sub soare să rezişti.... în mare să înoţi,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ţi zboare paşii,
Când încă-ţi mai vorbesc doi ochi, senini, albaştri.

Opreşte-te la timp, cât uşa nu-i închisă
Şi poţi încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îţi este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur şi nu-ţi este străină,
Cât mai luceşte încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ţi este foarte dragă!

Retrage-te din vreme şi meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Şi câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheţ, tot ce a hibernat...

Retrage-te la timp şi rău să nu îţi pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunşi de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urâtul

îmi pare prea pustie casa într-un ianuarie cu frig...
urâtule, deschide uşa, nu aştepta ca să te strig.

aduci cu tine soare, zâmbet deşi afară e omăt
cuvintele îţi curg ca vinul din care beau şi mă îmbăt!

eşti un urât, nu eşti Apollo, dar străluceşti prin tot ce faci
nu te-aş schimba cu nimeni altul şi de uimire văd că taci.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa ori seara

Să fi fost doar chimie şi doar ochii vinovaţi
pentru tot ce s-a întâmplat, să nu fi fost nimic
din ce ar putea fi divin, să fi fost doar
întâmplare, trup şi carne, toate numite destin?!

Să fi trecut atâtea decenii degeaba... şi totuşi
ceva de neînţeles s-a întâmplat în momentul
acela în care am anulat timpul, în momentul
acela când ţi-am citit gândul, s-a născut poezia!

Să fie acesta preţul plătit unei muze rebele,
răzvrătită de soartă, preţu-i prea mare să fie...
să cred că-i doar întâmplare şi nimic din ce ţine
de suflet nu poate... nu există pe acest pământ!

E prea mult gând între Noi, e prea fără timp ce
se întâmplă cu Noi, nu văd începutul, nu
întrăzăresc nici sfârşitul, pare că nici timp nu
există de atâta prezent ori de atâta absent!

Poate greşesc ori mă-nşel, dar cum rămâne cu
timpul, cum rămâne cu Noi, suntem mult prea
prezenţi, ieri erai în braţele mele, azi te,, scalzi"
în ochii mei, ieri îmi vorbeai de iubire iar azi...

Azi taci şi asculţi iubire, ziua de mâine ne dă
întâlnire, vom zâmbi, poate chiar vom şi râde de
Noi ori de timp, în priviri vom fi şi mai,, vii" chiar
dacă pe trupurile noastre au trecut decenii!

Au trecut anotimpuri, chiar, câte au trecut, te
invit într-o zi la numărat anotimpuri, te invit la
numărat timpul, chiar, cum ar fi reîntâlnirea de
după o zi trecută ori după o viaţă trecută!?

Noi doi, faţă în faţă, cred că şi cuvântul şi
lacrima ar îngheţa, de trup nu mai vorbesc, ar
reînvia fluturii, s-ar crucii Demonii, s-ar reîntâlni
două vieţi, alege Tu, dimineaţa ori seara! miha

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

Mă-ntâlnesc la o rascruce
Cu timpul care se duce
Ma priveste cam ciudat
Se pare... m-a cautat

Şi începe a-ntreba
Sa ma poata repera
Cati ani am, de unde sunt
Şi încep ca sa-i raspund

-Anii mei sunt cati imi dai
Numele-l gasesti pe plai
Sunt ecoul din paduri
Sunt iubirea care-o furi

Tu, batrane timp hain
Peste tot lasi un suspin
Eu scriu vers in zori de zi
Adap inimile vii

Timpul însă prea grabit
Ce am spus n-a auzit
Şi-a plecat in drumu-i lung
Stau in loc sa nu-l ajung.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

din humă eşti nedesluşit genom
te bucură de ziua în care nu ţi-e somn

ce-i important şi poate tu nu vezi
e tot ce te-nconjoară în verzile livezi

sub cerul cel albastru ce s-a scăldat în mare
sunt flori de măr în răsărit de soare

arinii îşi apleacă crenguţele pe val
şi râu aduce-n murmur un cântec de caval

din muguri de lumină în colorat covor
natura îţi oferă un veşnic nou decor

în rest nimic nu are importanţă
chiar dacă ai în faţă o ceaşcă doar pe masă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir necunoscut

Ieşind din verde fir ai apărut
Fată transparentă din zefir
Iarbă verde fir necunoscut
Ochii frunze verzi de trandafir

Apari zâmbitoare din frunză
Mergi pe iarba verde necosită
Pălăria ta e verde şi confuză
Păsările-ţi cântă ţie eşti iubită

Fir de iarbă trestie mlădie
De mijloc te as prinde odată
Îţi sărut urechea cu o melodie
Iubirea mea-ţi o dărui ţie toată

Eu nu ştiu, eşti adevărată fată
Sau eşti verdele din vânt turbat
Iluzie ce în vis şi gând se arată
Mă păcăleşte dar sunt bărbat

Am să te pândesc pe înserat
Îmbrăcat în verdele broscoi
Stau pitit la margine şi însetat
Oare cine-i mai isteţ din noi

De eşti fata ce am visat mereu
Am să-ţi cad chiar la picioare
Sufletul îţi dăruiesc chiar eu
Te sărut şi-ţi cer acum iertare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărăcine

Te-ai trezit cam somnoros
Totul inţelegi pe dos
Hai s-o luăm de la-nceput
Spune-mi ieri ce ai făcut...

Nu glumesc, abia aştept
Cu o vorbă să te-nţep
Că aşa nu se mai poate
Dai răspuns pe jumătate

-Of, cicălitoare eşti
Mă deşiri si iar mă ţeşi
Parca-aş fi un ghem din fir
Nu vezi că sunt trandafir

Înflorit, mândru, frumos
Dar cu tine ce folos?
Mă transform in mărăcine
Si să nu aud suspine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alintă-mă...

alintă-mă puţin...
e-atât de greu?
aş vrea să simt
căldura mâinii tale
iti cer prea mult
si ti se pare
că nu-s ce-am fost?
adevărat...
dar a trecut o iarnă
o vară care a uscat
un fir de ghiocel firav
din ultima zăpadă
ce pot ca să-ti ofer acum?
doar gândul bun
si-un foc de lemn
ce luminează
si-alungă intunericul
din casă
alintă-mă un pic...
iti cer prea mult?
te inteleg... hai lasă
in timp eu voi uita
povestea noastră.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc să dansăm ne-am călcat în picioare

câte iaduri crezi că mai pot încăpea într-un bărbat.
câte goluri în formă de femeie.
iubire nu conteni să apari când mă clatin.

ai fost scumpă iar acum îţi plătesc preţul.
doamne cât costă să te consideri întreg.

bătaie a inimii îmi pare rău de tine
că nu ai învăţat să te opreşti frumos la timpul tău
ca orice lucru bun care mi s-a întâmplat vreodată.

am atâtea reacţii chimice în corp încât mă simt în pericol de moarte.
nici nu observ katana mea cum taie înapoi cu lamă inversată
însă doar un orb veritabil n-ar putea scrie ce nu vede.

de azi mă dezlipesc de peste tot unde te-am sărutat.
eşti un fir de trandafir care face baie într-o vază
fără să ştie că i-au căzut spinii.

de azi învaţă să trăieşti frumos fără mine până te ofileşti
pentru că şti prea bine să înţepi de una singură
cum şi eu ştiu cum te poate stoarce o minciună spusă demult.

începi să mă urăşti ca pe o durere de dinţi continuă.
viitoare străină ce încă îmi îmbraci mirosul
a trebuit să-mi amorţeşti gingia ca să realizez că ne-a ajuns.

corpurile noastre – foste fabrici de explozibil
nu mai au viaţă nici să se rănească în sincron.

în scurtă vreme nu o să ne mai vedem vreodată
şi astfel va putea să ne doară în moduri noi.
odată la ceva timp fiecare trebuie să se mute
într-o altă cameră de tortură.

la catedrală se fac angajări
dacă le cerem să se roage pentru amândoi deodată
iar eu mi-am făcut cruce doar când ne-am mutat împreună
şi am vrut să ţină.

mă agăţ de toate resturile pe care le-ai lăsat
când ai călătorit prin universurile nostre paralele
şi le rog să se potrivească într-o imagine cunoscută
dar nici nu mai ştiu cine eşti.

se aprind singure torţele şi scaldă în scrum de lună
tot ce-am considerat de-adevăratelea.
tu nu mai poţi dormi/ nici azi/ nici mâine.
poate ieri/ pe pieptul meu/ altfel nu te lasă inima.

în loc să dansăm ne-am călcat în picioare
până s-a oprit muzica şi a rămas
chipul tău iubindu-ne la trecut
ca o icoană care plânge.

poezie de Andrei Forte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi cer

şi voi scrie vers cu vers
culegând din univers
o paletă de culori
cu parfum de vis şi flori

voi răzbi şi voi lupta
nimeni clipa nu-mi va lua
sufletul mi-e plin cu soare
ochii au azur de mare

tu eşti tu şi eu sunt eu
sub acelaşi cer mereu
mâna dreaptă îţi întind
şi-mi răspunzi la fel zâmbind

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă azi mai eşti în viaţă

Dacă azi mai eşti în viaţă
Încă nu eşti chiar pierdut
Căci ţi sa mai dat o şansa
Să răscumperi ce-ai pirdut.

Iar acesta este timpul
Cel ce a trecut mereu
Dar tu n-ai luat aminte
Şi-ai făcut numai ce-i rău.

Ţi-ai ales cărări straine
Departe de Dumnezeu
N-ai vrut ca să iei aminte
La jertfa Fiului Său.

Inima ţi-a fost departe
Să faci bani, să faci avere
Nu uita căci tot ce-ai face
În lumea aceasta piere.

Catva timp poate ţi-e bine
Dar cu timpul vei vedea
Căci un gol îţi va rămâne
Şi pace nu vei avea.

Se va apropia şi ziua
Când linie vei trăgea
Se va cântarii atuncea
Tu cu ce vei rămânea?

Astăzi vezi, încă se poate
Răscumpără tot ce poţi
Adunaţi in Cer comoara
Nu te trudi pentru hoţi.

Căci acol-unde-ai comoare
Va fii şi inima ta
De-o îndrepţi spre veşnicie
Viaţa ta se va schimba.

Dumnezeu încă te aşteaptă
Nu mai sta nepăsător
Alearga cât se mai poate
a bunul nostru "Păstor".
AMIN

poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Ştiu că nu prea putem lua înapoi tot ce s-a întâmplat între noi. Şi nici nu aş îndrăzni să cred că pot rezolva totul cu o conversaţie pentru că nu aşa se procedează. Dar am tot vrut să-ţi spun că-mi pare rău, Dawson. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat primăvara asta. Pentru rolul pe care l-am avut eu în tot, pentru suferinţa pe care ţi-a provocat-o. Şi îmi pare foarte rău că am distrus prietenia noastră pentru că îmi lipseşte foarte mult. Şi oricât de îndepărtată ar fi, aştept cu nerăbdare ziua în care vom fi din nou prieteni.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Aş vrea să te pot ajuta cu ceva. Cum să te ajut, Luci?! Cu ce?! Te rog, spune-mi, ce-aş putea face pentru tine?
Lucian: Nimic, blondo. Nimic! Oricum, mulţumesc pentru intenţie... Nu înţeleg, oare de ce a procedat astfel? Ce-a fost în mintea ei? Ce i-a venit, dintr-o dată? De ce l-a sărutat? Pe Sid... De ce?!
Maria: Evident, pentru a te provoca, în mare parte, din cauza ta.
Lucian: Cum adică, din cauza mea, blondo?
Maria: Păi, probabil se simţea jenată de privirile tale şi s-a gândit că astfel ţi-ar putea da o lecţie. Şi doar ţi-am spus de nu ştiu câte ori să nu-i mai fixezi atâta cu privirea!
Lucian: Nu m-am putut abţine. La naiba! Trebuia să-ţi fi dat ascultare de la bun început şi să fi plecat când au intrat ei doi acolo.
Maria: Ar fi trebuit. Acum însă nu putem schimba nimic.
Lucian: Dar şi mai bine ar fi fost dacă nu veneam deloc în oraş azi. Oare nu stăteam liniştit în nava noastră, fără probleme?! Aşa, m-am învârtit ca un idiot prin oraş şi... Până la urmă, am găsit ce căutam!
Maria: Ah, Luci, de ce trebuie să ai tu mereu probleme?
Lucian: Nu ştiu, blondo, nu-mi dau seama. Oare de ce?!
Maria: Păi, după cum spui chiar tu, prea le cauţi...
Lucian: Da, tot eu le caut; cu lumânarea...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul şi buburuza

am întâlnit întâmplător
un domn înalt impunător
avea şi studii la Paris.....
un erudit în tot ce-i scris

eu îl admir dar nu ştiu cum
s-a-mpiedicat ieri pe un drum
de-o buburuză roş-intens
ce şchiopăta puţin in vers

se-apleacă Domnul... derutat
să vadă ce s-a întâmplat
dar Buburuza i-a zâmbit
-cer scuze dacă v-aţi lovit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti tot aici

Ai îmbătrânit de-atunci
Şi frunzele au riduri îngroşate,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
Acum ai crengile împrăştiate.

Eşti tot aici, nu te-au tăiat
Acei ce inimă nu poartă,
Dar parcă acum eşti mai înalt,
Se vede vârful cum se-apleacă.

Pe scoarţa veche ai crăpat
Şi crăpăturile sunt dese,
Dar încă înfloreşti îmbujorat
Şi-mi pare mie să nu-ţi pese.

Mă vezi, eu sunt, da, m-am schimbat,
Îţi mai aduci aminte timpul,
Când adormeam doar mângâiat
Mi-acopereai cu flori veşmântul?

E mult de-atunci, dar n-am uitat
Şi dorul m-a chemat la tine,
Sunt argintat şi supărat,
Sunt singur şi nu-mi este bine.

Am să rămân să-ţi povestesc,
Avem o noapte înainte,
Doar dacă nu te plictisesc,
Cu a mea poveste în cuvinte...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Am început
Timid pe-o foaie
Să creionez
Un sentiment
Şi nu prea mică
A fost mirarea
Când tot scriind
Lăsă ninsoarea
Cuvinte alunecând
În vers!
- Tu ai talent
Îmi spuse profa
Demult...
În clasa de liceu
Dar s-ajungi sus
Nu e de-ajuns
Să faci o rimă
La un vers
Ci să găseşti
Sensul ascuns
Al gândului
Ce n-a fost spus.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză

Te tot gândeşti mereu că ai o vârstă,
Că visele ţi s-au cam terminat,
Accepţi, cu resemnare, să fii tristă
Cu dreptul la iubire retezat

Îţi spui, e prea târziu, ce-a fost se duse
Defecte în oglindă-ţi tot găseşti,
Îţi aminteşti iubirile apuse,
De parcă astăzi nu respiri, nu eşti

Eu îţi repet mereu că eşti frumoasă,
Oglindă vreau să-ţi fie versul meu,
De Dumnezeu anume eşti aleasă,
Nu te lăsa învinsă de-un clişeu

Nu ei decid ce încă eşti pe lume,
Surâsul tău e-o artă pe un chip,
Nu îi lăsa, te rog, să-ţi dea un nume
Să te transforme în stereotip

Nu, nu visez, eşti chiar ceva fantastic!
Femeie, tu eşti dar dumnezeiesc,
Eşti muză pentru sufletul artistic,
Şi nu-ncetez să-ţi scriu, să te iubesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!