O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cu ce rămâi?
Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veșnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?
Ce ce rămâi din câte
podoabe cauți și-mbraci
Când mulți n-aveau nici zdrențe
Ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
Deșartă ce ți-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâșnete și plâns?
Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumusețea care
Gătești și subțiezi?
Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun și gol?
Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până n-ai ajuns
Până n-ai ajuns la țintă,
Teme-te, și mergi mereu!
- Orice lene poate face
Să te pierzi de Dumnezeu.
Până n-ai sfârșit lucrarea
Câtă ți s-a rânduit
Teme-te de odihnire
Ea-ți dărâmă ced-ai zidit
Până n-ai învins în toate
Luptele pe-ai tăi vrășmași,
Teme-te ce-ți poate face
Chiar și cel mai slab ce-l lași.
Până nu ți-ai strâns tot rodul
Care-ți trebuia cules,
Teme-te căci lenevirea
Pierde chiar pe cel ales.
Până n-ai suit tot drumul
Crucii tale cu Hristos
Teme-te și mergi cu grijă:
- Orice pas e-alunecos!
Până n-ai trecut prin moarte
Fericit la sfinții drepți,
Teme-te mereu și luptă
- Poți cădea când nici te-aștepți.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până nu mai sunt
Știi ce-mi șoptește
Noaptea
Când apari pe cerul meu
Din umbră?
Proptește-ți somnul
De umărul meu,
Iubito,
Să împărțim stelele
Până nu mai sunt...
Știi ce-mi îngână
Ziua
Când rămâi pe cerul meu
În lumină?
Ascunde-ți genele
În razele mele,
Iubito,
Să alunge norii
Până nu mai sunt...
Știi ce-mi spune
Seara
Când adormi pe cerul meu,
În apusuri?
Aprinde-ți dorul
Din roșul soarelui,
Iubito,
Să ardă temeri,
Până nu mai sunt...
poezie de Gabriela Chișcari (25 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mulți cai înstelați
ne ară câmpul
geme sub brazdă fiecare mort
le înfloresc sub unghii amintirile
până când câmpul se umple de ierburi
și ierburile de glasuri
și glasurile te caută
până când soarele își scutură dinții
în lan
până când florile mor în ciocuri de pasăre
până când păsările își lasă în carnea ta
foamea
ca o sămânță
în pământul cailor mei înstelați
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când stelele vor apărea
Ține-mă în brațele tale
Înconjoară-mă cu iubirea ta
Mai rămâi cu mine o vreme
Până când stelele vor apărea.
Lasă luna să se oglindească
În ochii tăi iubitori și onești
Căci noaptea asta eu am nevoie
Să simt cât de mult mă iubești.
poezie de Philipa James, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiției umane)
Viața nu-i totuși pantă spre moarte
visul Doamne crește ca o stâncă
o veșnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă
Visul crește Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veșnicie până departe
până acolo Doamne până când
viața nu-i totuși pantă spre moarte
Chiar dacă visul crește ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te poți desăvârși, ca artist, până nu cunoști lacrimile sărăciei. Până nu cunoști frigul sărăciei. Până nu cunoști foamea sărăciei. Până nu cunoști insomniile și groaza, din care se hrănește sărăcia, în care se odihnește și râde, de tine, macabra sărăcie.
citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când
O femeie te iubește
Cu patimă, cu ardoare,
Până când te cucerește,
De fapt, până când te are.
poezie de Marius Robu (31 iulie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rotirile mâinii
... se-ntorc trăirile ierbii
se rumenesc la focul mocnit
și-adorm în poala uitării
și visează că dorm
și se trezesc
când râzând
când vuind
tu măsoară arămitele gânduri
de când până când
tulburare
de când până unde
îndemn
cum urcă treptele cerului, dorul
zilei de ieri și de mâine
așa drumuri bune și rele
în ploile albe rămân
tu măsoară prundișul cu pasul
de când până când
fără seamăn
de când până unde
zidirea de viu
cresc rotirile mâinii în valuri
și Luna mijește a taină
cum iarba
cineva macină
tăcerile și chemările lumii
și altcineva
încarcă la Jiu
tu măsoară odată cu ziua
de când până când
roată
de când până unde
uimiri
și vremuie uitările-n poală
și vântu-și scutură floarea
asemeni
și necuprinsul de suflet măsoară
parfumul
și ochiul plămădește cascade
și numai acorduri afabile curg
în praful și pulberea mării
măsurându-ne multul
de când până când
țintuirile mâinii
de când până unde
lumini...
poezie de Maria Pirlogea (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pur și simplu
Până unde?
Până când?
Mă pătrunde,
Trup arzând
Și plăpând.
Până ce,
Până colo,
Farmece,
Un tremolo,
Dintr-un solo.
Până peste,
Oare cum?
Aromește,
Zbor nebun,
Izul brun,
De tutun.
Oare cum?
Și de când?
Gând de fum,
Trup arzând,
Cânt cântând.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însetat
Azi mi-am ros tot piciorul
până la mers
și mână până la șters
și ochiul până la ceafă
și ceafa până la vers...
Și limba până la mână
Și urechea până la...
Până la ce mă?
Până la ce?
Până la fântână...
Până la fântână!
Însetatule!
Însetaților!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșeala
Până și apa greșește când curge la vale
și spală de îngeri pontoanele goale
până și cerul greșește
când se împiedică de pragul de nori
și de-naltul din cale!
Greșește
până și peștele când prins nu vorbește în plasă
și-l lasă pe om să greșească
când îl duce acasă
copilul să-și crească
și să nu-i mai vorbească
deși își dorește...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respect de sine
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu pui mâna pe-o armă sau nu-ți pui dinamită la brâu
Și ucizi pe cineva conform versiunii tale de umanism
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu bei câteva pahare-n plus
Și nu urci la volanul unui SUV
Pentru a ucide pe cineva conform versiunii tale de a te distra.
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu-i spui cuiva veneticule sau cioroiule
Și ucizi pe cineva conform versiunii tale de adevăr
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu înveți să dai doi bani pe tine
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credo (2)
Trebuie să-mi țin ochii larg deschiși,
Până când Domnul mi-i va închide,
Trebuie să fiu neîndurător cu mine,
Până când Domnul se va îndura de mine,
Trebuie să cred în Har,
Până când Harul se va pogorî și asupra mea,
Trebuie să iert și să iubesc,
Până când voi fi iubit de semeni și de Domnul,
Ruga mea este tăcută ca melcul,
Ea înaintează prin nopți de poezie, limpezi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul Dan despre cei 99 la sută
Până când cei 99 la sută
vor învăța să se organizeze,
un procent
va continua
să lupte furibund
pentru a-și păstra avantajele obținute ilicit.
Până când cei 99 la sută realizează
că unitatea este calea
de a ne elibera pe noi
de noi înșine,
istoria
va fi doar o succesiune de copíi
și nimic nu se va schimba.
Până când cei 99 la sută nu percep corect sensul umorului
și vor insista doar pe munca politică
nu se va naște o mișcare.
Cunoașterea drepturilor tale nu e o glumă,
și puțini sunt cei care se vor uni
sau sacrifica
cunoașterea drepturilor tale devine, la urma urmei, supărătoare.
Până când cei 99 la sută nu vor fi deveni în realitate 99 la sută,
ei vor rămâne doar milioane de-alde unu
lipsiți de orice putere.
poezie de Lonnie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revendicare
Ți-am privit frumusețea,
Până când fiecare clipă a Timpului meu
A cerut derogare de limită
Și s-a transformat în eternitate!
Până când, fiecare milimetru al inimii mele
A primit excedent de Spațiu și a atins infinitul...
Ți-am privit afluxul de iubire,
Până când, fiecare fibră a ființei mele
A consimțit refluxul visării
Și a cuantificat realitatea fericirii!......
Până când, fiecare neutron al trupului meu
Însetat de dragoste, te-a vrut numai pe tine!
Ți-am privit frumusețea iubirii,
Până când tu mi-ai revendicat dăruirea
Și te-ai împlinit, pentru totdeauna, în mine!
poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iubire se moare trăind
așa că rămân aici să-mi trăiesc moartea
ca un spânzurat inutil rătăcitor prin iad
în căutarea raiului
nici o venă nu merită tăiată
pentru că de iubire nu te sinucizi
rămâi supus vieții și înveți să zâmbești
din ce în ce mai des
până la râs
până la cer
până la lacrimi
nici o otravă și nici o apă
nu-mi pot îneca dorința de a te iubi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
An învățat
Am pansat spinii trandafirilor cu maci
până când am invățat că iubirea este.
Am fabricat dulcegării afumate,
hrană pentru o inimă exilată în aburul norilor,
până când gheața realitații m-a învățat
că a fi
este
Nu a fost...
Am contopit lacrimile cu trupul mării
până am învățat că sarea durerii
curată alb o rană însângerată.
Am ars suflet cu focul deznădejdii
până am înțeles că cenușa
zămislește sâmburele renașterii.
Am căutat zborul în stoluri de păsări
până am înțeles că aripile mele
cresc inimii cu fiecare răsărit de soare.
Voi coborî în abisul ființei
până când sfârșitul lui a fi
va începe cu a fost...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trip
când mori îți bate inima invers
nu du-te vino cum te-ai obișnuit
iar corpul din aproape în aproape
atenuează o mișcare până când
se blurează forma până când
îmi poți ține inima în mâini până când
0% femei goale
0% droguri
0% nedeslușit
0% culoare și dumnezeu
și ce-aș putea să mai spun?!
am fost orb
am fost
în bătaia inimii.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la...
Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară,
Tăind felii în orice rațiune
Ce-și pierde firu' a nu știu câta oară
Până la, până la boală, afecțiune.
Își uită gândul, singur, corp de el,
Sau nici nu vrea, n-ar vrea să-ți știe
Plecat... pleacă și el ca să te caute fidel
Până la, până la să te aibă, o veșnicie.
Se dă până și timpul, totul, pe-o secundă,
Se pierde, să se piardă învață
De nu-ți simte tic-tacul puls, s-ascundă
Până la, până la a nu mai exista... doar ție dat, pe viață.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!