O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
Citate similare
Cu ce rămâi?
Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veșnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?
Ce ce rămâi din câte
podoabe cauți și-mbraci
Când mulți n-aveau nici zdrențe
Ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
Deșartă ce ți-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâșnete și plâns?
Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumusețea care
Gătești și subțiezi?
Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun și gol?
Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărăcie, poezii despre zgârcenie, poezii despre vinovăție, poezii despre nebunie sau poezii despre muncă
Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiției umane)
Viața nu-i totuși pantă spre moarte
visul Doamne crește ca o stâncă
o veșnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă
Visul crește Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veșnicie până departe
până acolo Doamne până când
viața nu-i totuși pantă spre moarte
Chiar dacă visul crește ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre stânci, poezii despre creștere sau poezii despre condiția umană
Până nu mai sunt
Știi ce-mi șoptește
Noaptea
Când apari pe cerul meu
Din umbră?
Proptește-ți somnul
De umărul meu,
Iubito,
Să împărțim stelele
Până nu mai sunt...
Știi ce-mi îngână
Ziua
Când rămâi pe cerul meu
În lumină?
Ascunde-ți genele
În razele mele,
Iubito,
Să alunge norii
Până nu mai sunt...
Știi ce-mi spune
Seara
Când adormi pe cerul meu,
În apusuri?
Aprinde-ți dorul
Din roșul soarelui,
Iubito,
Să ardă temeri,
Până nu mai sunt...
poezie de Gabriela Chișcari (25 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Până n-ai ajuns
Până n-ai ajuns la țintă,
Teme-te, și mergi mereu!
- Orice lene poate face
Să te pierzi de Dumnezeu.
Până n-ai sfârșit lucrarea
Câtă ți s-a rânduit
Teme-te de odihnire
Ea-ți dărâmă ced-ai zidit
Până n-ai învins în toate
Luptele pe-ai tăi vrășmași,
Teme-te ce-ți poate face
Chiar și cel mai slab ce-l lași.
Până nu ți-ai strâns tot rodul
Care-ți trebuia cules,
Teme-te căci lenevirea
Pierde chiar pe cel ales.
Până n-ai suit tot drumul
Crucii tale cu Hristos
Teme-te și mergi cu grijă:
- Orice pas e-alunecos!
Până n-ai trecut prin moarte
Fericit la sfinții drepți,
Teme-te mereu și luptă
- Poți cădea când nici te-aștepți.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți, poezii despre lene, poezii despre fericire, poezii despre cruce sau poezii despre creștinism
Nu te poți desăvârși, ca artist, până nu cunoști lacrimile sărăciei. Până nu cunoști frigul sărăciei. Până nu cunoști foamea sărăciei. Până nu cunoști insomniile și groaza, din care se hrănește sărăcia, în care se odihnește și râde, de tine, macabra sărăcie.
citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărăcie, citate despre râs, citate despre perfecțiune, citate despre odihnă, citate despre insomnie, citate despre groază, citate despre cunoaștere sau citate despre artă
Până când stelele vor apărea
Ține-mă în brațele tale
Înconjoară-mă cu iubirea ta
Mai rămâi cu mine o vreme
Până când stelele vor apărea.
Lasă luna să se oglindească
În ochii tăi iubitori și onești
Căci noaptea asta eu am nevoie
Să simt cât de mult mă iubești.
poezie de Philipa James, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp sau poezii despre ochi
Însetat
Azi mi-am ros tot piciorul
până la mers
și mână până la șters
și ochiul până la ceafă
și ceafa până la vers...
Și limba până la mână
Și urechea până la...
Până la ce mă?
Până la ce?
Până la fântână...
Până la fântână!
Însetatule!
Însetaților!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre urechi, poezii despre poezie sau poezii despre picioare
Până când
O femeie te iubește
Cu patimă, cu ardoare,
Până când te cucerește,
De fapt, până când te are.
poezie de Marius Robu (31 iulie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei
Greșeala
Până și apa greșește când curge la vale
și spală de îngeri pontoanele goale
până și cerul greșește
când se împiedică de pragul de nori
și de-naltul din cale!
Greșește
până și peștele când prins nu vorbește în plasă
și-l lasă pe om să greșească
când îl duce acasă
copilul să-și crească
și să nu-i mai vorbească
deși își dorește...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre vorbire, poezii despre îngeri, poezii despre văi, poezii despre pești, poezii despre dorințe sau poezii despre copilărie
Rotirile mâinii
... se-ntorc trăirile ierbii
se rumenesc la focul mocnit
și-adorm în poala uitării
și visează că dorm
și se trezesc
când râzând
când vuind
tu măsoară arămitele gânduri
de când până când
tulburare
de când până unde
îndemn
cum urcă treptele cerului, dorul
zilei de ieri și de mâine
așa drumuri bune și rele
în ploile albe rămân
tu măsoară prundișul cu pasul
de când până când
fără seamăn
de când până unde
zidirea de viu
cresc rotirile mâinii în valuri
și Luna mijește a taină
cum iarba
cineva macină
tăcerile și chemările lumii
și altcineva
încarcă la Jiu
tu măsoară odată cu ziua
de când până când
roată
de când până unde
uimiri
și vremuie uitările-n poală
și vântu-și scutură floarea
asemeni
și necuprinsul de suflet măsoară
parfumul
și ochiul plămădește cascade
și numai acorduri afabile curg
în praful și pulberea mării
măsurându-ne multul
de când până când
țintuirile mâinii
de când până unde
lumini...
poezie de Maria Pirlogea (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre suflet sau poezii despre ploaie
Prea mulți cai înstelați
ne ară câmpul
geme sub brazdă fiecare mort
le înfloresc sub unghii amintirile
până când câmpul se umple de ierburi
și ierburile de glasuri
și glasurile te caută
până când soarele își scutură dinții
în lan
până când florile mor în ciocuri de pasăre
până când păsările își lasă în carnea ta
foamea
ca o sămânță
în pământul cailor mei înstelați
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre flori, poezii despre cai, poezii despre dinți, poezii despre arat, poezii despre amintiri, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
De iubire se moare trăind
așa că rămân aici să-mi trăiesc moartea
ca un spânzurat inutil rătăcitor prin iad
în căutarea raiului
nici o venă nu merită tăiată
pentru că de iubire nu te sinucizi
rămâi supus vieții și înveți să zâmbești
din ce în ce mai des
până la râs
până la cer
până la lacrimi
nici o otravă și nici o apă
nu-mi pot îneca dorința de a te iubi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre râs, poezii despre rai sau poezii despre iad
Trip
când mori îți bate inima invers
nu du-te vino cum te-ai obișnuit
iar corpul din aproape în aproape
atenuează o mișcare până când
se blurează forma până când
îmi poți ține inima în mâini până când
0% femei goale
0% droguri
0% nedeslușit
0% culoare și dumnezeu
și ce-aș putea să mai spun?!
am fost orb
am fost
în bătaia inimii.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre puls, poezii despre nuditate, poezii despre mâini, poezii despre mișcare sau poezii despre droguri
Pur și simplu
Până unde?
Până când?
Mă pătrunde,
Trup arzând
Și plăpând.
Până ce,
Până colo,
Farmece,
Un tremolo,
Dintr-un solo.
Până peste,
Oare cum?
Aromește,
Zbor nebun,
Izul brun,
De tutun.
Oare cum?
Și de când?
Gând de fum,
Trup arzând,
Cânt cântând.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre fumat sau poezii despre fum
Temeiuri
când îmbrățișezi infinitul,
îl răstignești pe o coloană brâncușiană,
plimbându-te prin cuvântul finitudine,
când mergi prin pădurea de argint,
mergi prin cuvântul pădurea de argint
plimbându-te plin de argintul lunii pe tălpi,
și pleacă să plimbi ielele până-n asfințit,
când iubești o copilă cu buze trandafirii
mergi prin cuvântul iubire alergând
până la capătul logodnei pământului cu cerul
când cunoști, mergi, chiar fără să știi,
prin templul cunoașterii cu tâmpla prin lumină,
când rătăcești, mergi prin cuvântul rătăcire
ca fiul rătăcitor
căindu-te și întorcându-te la cale cea dreaptă,
numai când mergi prin viață
și pătrunzi mai adânc în ea,
mergi prin temeiul vieții,
fiindcă, tot ce străbate omul are temei,
iar cuvântul este logodit cu temeiul,
încât nu poți rosti decât ceva întemeiat,
-orice-ai spune-
când iei viața la picior prin temeiul ei
mergi prin cuvântul moarte
moartea nefiind punctul terminus
al călătoriei sufletului prin halele ei,
doar cei ce merg prin pădurea deasă,
doar aceia ajung să taie cale
până la înțelesurile și temeiurile ei.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre logodnă, poezii despre cunoaștere, poezii despre argint sau poezii despre trandafiri
La început
La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, citate de Dumitru Delcă despre prezent, poezii despre politică, poezii despre mâncare, citate de Dumitru Delcă despre mâncare, poezii despre libertate, poezii despre avere sau citate de Dumitru Delcă despre avere
Lupta interioară, din iubire
În noi, lupta interioară, nu are sfârșit,
Între inimă și creier e zbucium infinit,
Când inima vrea și poate să iubească,
Unda din creier începe s-o oprească.
Legătura de zbucium, când e sfărâmată,
Apare gura lumii, cea neînduplecată,
Uite săraca, săracul, n-au șansă, n-au noroc!
Trupul încercat cade-n genunchi, în foc.
Arde intens până hărțuirea se termină,
Până rugina credinței devine lumină,
Până lupul bun înghite lupul rău,
Până iubirea scapă de tenebrosul hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre noroc, poezii despre lupi, poezii despre infinit sau poezii despre gură
Bibanul-de-mare gigant (Epinephelus lanceolatus), care poate avea până la 2,7 m lungime și poate cântări până la 400 de kg, cambula uriașă (Hippoglossus hippoglossus), care poate avea până la 4,7 m și până la 320 de kg, crapul uriaș siamez (Catlocarpio siamensis), care poate avea până la 3 m și până la 300 de kg, morunul (Huso huso), care poate avea până la 9 m și până la 2000 de kg, peștii-lună (Mola mola și Mola alexandrini), care pot avea până la 3,3 m și până la 2300 de kg (sunt cei mai grei pești osoși din lume), regele heringilor (peștele-vâslă sau peștele-șarpe; nu este un hering, ci se hrănește cu heringi) (Regalecus glesne), care poate avea până la 11 m (după unii până la 17 m; e cel mai lung pește osos din lume) și până la 270 de kg, somnul uriaș de Mekong (Pangasianodon gigas), care poate avea până la 3 m și până la 300 de kg, sturionul kaluga (Huso dauricus), care poate avea până la 5,6 m și până la 1000 de kg, și tonul roșu de Atlantic (Thunnus thynnus), care poate avea până la 4,6 m și până la 680 de kg (după Institutul Smithsonian poate ajunge la 910 kg), nu se pescuiesc nici cu cârstașul sau crâsnicul, nici cu undița.
George Budoi în Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre pești, citate despre somn, citate despre roșu, citate despre pescuit, citate despre monarhie sau citate despre lungime
Până la...
Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară,
Tăind felii în orice rațiune
Ce-și pierde firu' a nu știu câta oară
Până la, până la boală, afecțiune.
Își uită gândul, singur, corp de el,
Sau nici nu vrea, n-ar vrea să-ți știe
Plecat... pleacă și el ca să te caute fidel
Până la, până la să te aibă, o veșnicie.
Se dă până și timpul, totul, pe-o secundă,
Se pierde, să se piardă învață
De nu-ți simte tic-tacul puls, s-ascundă
Până la, până la a nu mai exista... doar ție dat, pe viață.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre medicină, poezii despre fidelitate sau poezii despre existență
Revendicare
Ți-am privit frumusețea,
Până când fiecare clipă a Timpului meu
A cerut derogare de limită
Și s-a transformat în eternitate!
Până când, fiecare milimetru al inimii mele
A primit excedent de Spațiu și a atins infinitul...
Ți-am privit afluxul de iubire,
Până când, fiecare fibră a ființei mele
A consimțit refluxul visării
Și a cuantificat realitatea fericirii!......
Până când, fiecare neutron al trupului meu
Însetat de dragoste, te-a vrut numai pe tine!
Ți-am privit frumusețea iubirii,
Până când tu mi-ai revendicat dăruirea
Și te-ai împlinit, pentru totdeauna, în mine!
poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre realitate, poezii despre limite sau poezii despre frumusețe