Nu mă știe
Se pleacă ziua înspre seară
Se-aprinde un luceafăr sus
Mă-nconjura tăceri de ceară
Pândind cuvintele ce nu-s.
Mi-s munții-alături la picioare
Și trece-un maine peste ieri
Mai plânge-un cântec, mă mai doare
Mai sufla-un vânt de nicăieri.
Mă mai arat într-o oglindă,
Mă mai privesc un pic și las
Să-mi ardă stelele în tindă,
În liniștea ce mi-a rămas.
Un val se-nalță peste-o mie,
O zi s-a dus, o alta nu-i
M-am rătăcit și nu mă știe
Nici Dumnezeu de sunt a Lui...
Mă uiți, Dumnezeu
Mă tulbură-o stea
E sufletul meu
E inima mea...
poezie de Adriana Cristea (31 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
Citate similare
Nu Te mai las
M-am apucat cu mâna de poala hainei Tale
Cu nici un chip de-acuma nu Te mai las să pleci
Și dacă mi s-ar pune nălucile în cale
Eu sunt a Ta, Isuse, eu sunt a Ta pe veci.
De multe ori din ceruri nu mai aud nimica,
Pe buzele închise nu-i poate un cuvânt,
De multe ori mă doare, de multe ori mi-e frică,
De multe ori mă clatin înveșmântată-n vânt.
Dar degetele mele de Tine se agață,
Nu Te mai las, Isuse, să pleci nu Te mai las,
Am rătăcit în lume, am rătăcit în viață
Dar poala hainei Tale, ea tot mi-a mai rămas...
Nu Te mai las, Isuse, nu mă mai las de Tine,
Să-mi steie înainte tot iadul cu năluci
Și trupul să mi-l frângă, cu mâna mă voi ține
De poala hainei Tale și tot n-o să Te duci...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre mâini, poezii despre iad, poezii despre frică, poezii despre degete sau poezii despre cuvinte
* * *
Chiar azi e ziua mea și mă mândresc
Pe lume am de ce să mai trăiesc
Căci Dumnezeu mi-a dat un țel,
Am lângă mine un lăstarel.
La Dumnezeu chiar nu mai cer nimic
Doar pe pământ să mă mai lase un pic,
Să-mi cresc cu drag al meu pitic.
Să-i fiu acea călăuză în viață
Să-i dau aripi și speranță
In viață vreau să îi fie bine...
E sufletul și chipul meu,
Mulțumirea ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Pe-al nostru trup doare orice rană,
Dar nu-i nimic ca sufletul de mamă.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ziua de naștere, poezii despre trup și suflet, poezii despre prezent, poezii despre mândrie, poezii despre mulțumire sau poezii despre mamă
Ești acolo, Doamne?...
Ești acolo, Doamne, mă auzi,
Ești cu mine Domnul meu acum
Crengile se sparg și arbori uzi
S-au pornit să bântuie pe drum.
Ești acolo, Doamne, mă asculți?...
Mi-a rămas pe buze un cuvânt
Ti l-aș duce, pașii mi-s desculți
Ti l-aș spune, mă lovesc de vânt.
Ești acolo, Doamne, mă privești? -
Sub o floare m-am ascuns să plâng
Și mă duc cu zânele-n povești
Că mi-e ploaie și zăpadă-n crâng.
Ești acolo, Doamne, mă visezi?-
Am ajuns la stelele de sus
Și Te văd pe Tine, Tu mă vezi?...
Sunt la Tine, Doamne, sunt sau nu-s?...
poezie de Adriana Cristea (11 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre flori, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
Mă vezi Dumnezeu
Puternic și sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Și sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Ești inima mea
Ești viața din ea
Ești tot ce-mi doresc
Pentru mine
Și sufletul meu
Ți-l dau Dumnezeu
Și nu mai trăiesc
Fără Tine
Știi bine.
Cu pleoape de dor
Mă mângâi ușor
Privirea Ți-o-ndrepți
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi și m-aștepți
Lângă Tine
Pe mine.
Asculți, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă știi Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Ești Tu și sunt eu...
poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rai, poezii despre lut, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am ostenit
Am ostenit rugându-mă la Tine,
Am ostenit rugându-mă mereu
Se stinge-ncet speranța de mai bine
Și nu mai cred în mine, Domnul meu.
Dacă mă lași în beznă și tăcere,
Dacă mă lași să plâng, să mă frământ,
Dacă mă lași lipsită de putere
Eu mă sufoc și nu mai pot să-Ți cânt.
Mi s-au oprit cuvintele pe buze
Și pașii s-au oprit în calea lor,
Un deget parcă vrea să mă acuze
Dar eu mă duc într-un ungher și mor.
Am ostenit, o, Doamne, sunt trudită,
Mi-e sufletul mai chinuit ca ieri,
Mi-e inima bolnavă și rănită
Și nu ești, Doamne Sfinte, nicăieri.
Am coborât la margine de mare
Și marea asta vreau s-o trec înot
În gură mi-s cuvintele amare
Și-acuma, Doamne, am să mor de tot...
Am ostenit, o, Doamne, sunt bătrână,
Te-am așteptat și Te-am strigat mereu
Și chiar de-mi mai întinzi acum o mână
Am ostenit de moarte, Domnul meu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre înot
Poate-atunci...
Să rup din toate stelele îmi vine
Și să le pun apoi în trupul meu
Că poate-așa voi străluci mai bine
Și mi-i băga în seama, Dumnezeu.
Să-mi pun o stea în fiecare mână
Și-n fiecare ochi să-mi pun o stea
Și trupul meu cu stele să rămână
Că poate, Doamne-atunci mă vei vedea.
Mă vor sui în ceruri printre ele
Vor lumina cu toate-n trupul meu
Și de voi plânge, lacrimile mele
Ți-or străluci pe față, Dumnezeu...
Și de-am să mor mă vei băga în seamă,
Voi fi și eu în ceruri cum e-o stea,
Vei ști că eu sunt cea care Te cheamă
Și-o lacrimă am fost pe fața Ta...
poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre Dumnezeu
Mâine
Astăzi sunt dar mâine nu-s
Maine nu-s dar tot voi fi
Pe pământ sunt cu Isus
Mâine-n cer mă va primi.
Astăzi plâng dar mâine cânt
Astăzi îmi mai este greu
Astăzi plâng, sunt pe pământ
Mâine-i cânt lui Dumnezeu.
Astăzi mor, dar mâine vin
Vin spre soarele de sus
Și de sunt aici străin
Mâine-n cer stau cu Isus.
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre creștinism, poezii despre Soare sau poezii despre Iisus Hristos
Ultimul cântec
stau pe țărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colțuri de singurătate
e tragic și trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieții
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai știe, cine...
am venit și am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieții
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a ști
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viața asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viața asta
fără de noroc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre frunze, poezii despre durere, poezii despre amintiri, poezii despre văi sau poezii despre tristețe
De ziua ta
De ziua ta, iubită Românie,
Noi să fim mai români,
Să nu lăsăm în veci străinii,
S-ajungă ei stăpâni!
Nu plânge, maică Românie,
Că fii tăi nu dorm,
Când văd așa fără de legi,
Nici noaptea nu au somn!
Nu mai ofta adânc,
După ai tăi copii
Plecați peste hotare,
Că vin ei într-o zi!
Nu te-ntrista, nu plânge,
După cei ce s-au dus
În cer la nemurire.
Ei te privesc de sus!
Cu lacrimi glia-ți udă,
Să crească bobul plin,
Prin picurii de ploaie
Auzi câte-un suspin.
De cei ce au rămas,
Ai grijă, Românie,
Și dă-le-nțelepciune,
Ce-a fost, să nu mai fie!
Sunt fii tăi, măicuță,
Nu îi mai zgudui,
Nu-i îneca în ape,
Și nu-i mai pârjoli!
Și ca o mamă bună,
Și veșnic iubitoare,
Pe nimeni să nu lași,
Să-i calce în picioare!
poezie de Flori Bungete (30 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre legi, poezii despre graniță sau poezii despre creștere
Nu-s vinovat față de țara mea!
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belșugul, de la vin la grâu,
și c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am știut cu cheile la brâu.
Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
și sfânta noastră pâine de la gură
nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii
și că urăsc hotarul de la Prut.
Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
și câți prin veacuri au venit să-l prade
îl simt și-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea!
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre șerpi, poezii despre toamnă, poezii despre tată sau poezii despre superlative
Unde-s ochelarii?
Bunicuța-i supărată,
Că de-un ceas întreg tot cată:
Cată-ncolo, cată-ncoace,
Ochelarii nu-s și pace!
I-a cătat pe sub saltele,
Și-n papuci, și-n ciuboțele,
Pe sub perne, pe sub oale,
Pân' n-a mai putut de șale!
A mai stat, a mai oftat,
Iar s-a pus pe căutat!
Stă și-aprinde-o lumânare:
Unde să-i mai cate, oare?
Nu-s în raft, nu-s în cutie,
Poate-or fi-n bucătărie...
Răscolește pe subt scară
Și pe poliță-n cămară,
În cuptor, pe soba sus,
Ochelarii nu-s și nu-s!
Să nu fie cu bănat,
Cine, oare, i-a furat?
Când să-i cate și prin tindă,
Dă cu ochii de oglindă,
Și ce vede, ce nu vede,
Parcă nici nu-i vine a crede:
Ochelarii, poznă mare!
Îi stăteau pe nas călare...
Îi cătase-n cui, sub pat,
Dar pe nas nu i-a cătat.
Și de nu-i vedea-n oglindă,
I-ar căta și-acum prin tindă!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supărare
- citate de Otilia Cazimir despre supărare
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- citate de Otilia Cazimir despre ochi
- poezii despre ochelari
- poezii despre lumânări
- poezii despre călărie
- poezii despre ceas
Rămâi lângă mine...
Rămâi lângă mine, Isuse
Mi-e toamnă cu frunzele-n crâng
La Tine se-nchină supuse
Cuvintele mele și plâng.
Povara de lacrimi mi-e vina
Când ochii spre Tine-i îndrept
Din Tine să vină lumina
Să-mi prindă o salbă la piept.
Cu frică și tremur 'nainte
Mă plec și Te rog, Dumnezeu
Atinge-mi cu mâinile sfinte
Durerea din sufletul meu.
Și du-mi-o la cruce, o pune
Pe lemn răstignită să stea
Când luna din cer va apune
Să moară odată cu ea.
Rămâi lângă mine, o, Doamne,
În ruga fierbinte Te chem
Și plângă o mie de toamne
În suflet eu nu mă mai tem...
Ajută-mă, stai și veghează
De-acolo din ceruri de sus
Cu mintea și inima trează
Să cânt pentru Tine, Isus.
Întinde-Ți cu dragoste mana,
Atinge-mă, Doamne, cu ea
Cu picuri de aur fântâna
Să umple și inima mea...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înfrângere sau poezii despre pâine
Nu-s vinovat față de țara mea
La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispășesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
și că mă-nchin când mă așez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.
Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâția șerpi i s-au ascuns.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o țară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.
Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belșugul, de la vin la grâu,
și c-am chemat la praznic pe oricine,
https://Versuri. ro/w/jo87
cât m-am știut cu cheile la brâu.
Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
și sfânta noastră pâine de la gură
nu-s vinovat față de țara mea.
Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii
și că urăsc hotarul de la Prut.
Pământul meu, cum spune și-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
și câți prin veacuri au venit să-l prade
îl simt și-acum pe piept cât e de greu.
De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
Nu-s vinovat față de țara mea.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Vine să colinde
Vine să colinde dragostea la ușă
Cu zăpezi pe umeri bate-n ușa mea
Vine să-mi golească ochii de cenușă
Să-mi aducă-n pleoape stelele de nea.
Stau și plâng aiurea parcă sunt departe
Parcă-s o durere, nu mai știu nici eu
Rătăcind pe dealuri cioburile-s sparte
Și-ntre cioburi singur plânge Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea (12 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre colinde sau poezii despre cenușă
Antagonice
Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,
Se pierd tăceri asurzitoare,
Ideile ca iezii mor de sărbători,
O lacrimă să-mi dărui, Mirador.
Virgine trec, în urmă cavaleri,
În pulbere se nasc puberi,
Sunt legendarii noștri străbunici,
Ce-mi pasă mie de călăi pitici?
Au o mustață sus și una jos,
Au creier jos și-n craniu sos,
Sunt holograme, umbre de copaci,
Din cauza lor n-ai timp să taci.
Desfac petala florii fără vini,
Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?
Un ocean fără rechini
E mort și pentru albastrul cristalin.
Știau și anticii, nu-i bine fără rău,
Fu... l dracii fără Dumnezeu.
Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,
Cu tine L-am găsit pe Dumnezeu,
Într-o noapte am visat că am ucis un om,
Dimineața, în curte, murise un pom,
Dar m-am dus la poliție să întreb ce și cum,
În noaptea aceea murise-un nebun,
mi-au spus, tu ești acela, viu sau mort,
nu mai știam, kein einziges Wort.
*****************************************
Mergeam spre locul de execuție,
Brusc, am luat-o pe o stradă laterală,
m-au întâmpinat lilieci înfloriți,
apoi m-am dus după rezultatele analizelor,
lună de lună m-am dus,
mi s-a spus să mai aștept,
am așteptat până m-au îngropat.
Provizoriu.
Am primit o veste proastă,
Am luat bicicleta și am pornit în viteză,
Am simțit cum mă ridic, un nor m-a luat sub aripa lui,
Vestea cea rea s-a luat după alții.
Irina X nu mai e la nici un etaj,
O fi sub scoarța pământului,
Sub aripa vântului?
No, no, no, este-n familie și croletează versuri.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză
Plângerile lui Ieremia
Eu sunt acela ce-a văzut
Durerea, ca și suferința
Când cu nuiaua mi-a bătut
Și cu urgia Lui ființa.
În întuneric m-a mânat,
M-a dus departe de lumină
Doar împotriva mea a stat
Și numai eu am fost de vină...
Întreaga noapte-ntreaga zi
M-a tot ținut sub apăsare
Să nu mai pot nădăjdui
Că voi scăpa din închisoare.
În lanțuri m-a legat apoi
Să-mi ardă carnea de durere
Să gem plângând cu ochii goi
Și ajutor să nu pot cere.
M-a-nchis în spaimă și în frig,
Un zid a pus să mă-nconjoare
Și ca să nu mai pot să strig
M-a rătăcit și pe cărare.
Degeaba-aș încerca să-I spun
Că rugăciunea n-o primește
Și Dumnezeul meu cel bun
E ca un leu ce mă pândește.
Pa vârf de munți m-a prigonit
Și-a-nfipt săgețile în mine
M-a pustiit, m-a nimicit,
M-a dat cu totul de rușine.
Cu pietre dinții mi-a sfărmat
O, Doamne, pacea, fericirea,
Pe toate Tu mi le-ai luat
Și mi-ai desăvârșit pieirea.
Dar totuși bunătatea Ta
Nu s-a sfârșit, nu-i dusă încă
Că Tu ești, Doamne, partea mea
De moștenire și o stâncă.
De adăpost când nu mai pot
Și însetat vin și n-am apă
Când mort mă vad și mă socot
Tot Tu ești Cel care mă scapă...
poezie de Adriana Cristea (15 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suferință, poezii despre stânci, poezii despre spaimă, poezii despre sfârșit sau poezii despre rușine
Regrete
Nu mai sunt plopii pe drumu-nspre casă,
Doar unul rămas e, stingher, fără soț.
Nici vis nu mai mi-e liceana frumoasă
Și nu-s judecăți, să condamn timpul hoț.
Nici loc nu mai este la marginea mării,
S-adormi infinit, nu mai e niciun dor
Să stingă plăpând lăcrimările sării
Din pleoape, brăzdând doar rămasul fior.
Catarge s-au dus, nicio velă-i umflând
Priviri obosite, de un timp anticar.
Nici file nu întorc, nu sunt cărți străbătând
Imagine ițite de minți, pline har.
Și codrii-s prăvale în uitare de drag,
Lăsând luminișuri în raze, arzând.
Nici vechiul cioban nu mai are toiag,
Că fagul, stejar, nu-i mai sunt... se furând.
Albastra de floare, doar iris rămasă,
Se șterge înspre mat, cristalinul dispare
Și teiul în aur, nu mai e iz de casă...
Asfalt, ciopârțit pas, e pe-aleea ce doare.
Luceafăr e singur și acuma pe boltă
Și derm încrețește în lucirea sa rece.
Nici scris nu mai e, nu-s scrisori de revoltă...
Doar unii-s, de-ai mei și un timp care trece!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tei, poezii despre stejari, poezii despre soț, poezii despre scrisori, poezii despre revoltă, poezii despre oi sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Întâia întâlnire...
... atunci, te-am luat de mână și a început să-mi tremure voce,
să-mi simt urechile calde și inima tare să-mi bată, atroce
și-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer și fața îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mișcare
ca un zvâcnet și mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă mă doare,
până și cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, așa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre și toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgență, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârșit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum să pot, peste timp să țin nealterat atât rău, să-mi provoc neîncetat suferință...
ca și în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorință?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre voce, poezii despre urechi sau poezii despre sunet
Pe lună nouă, într-o seară...
Pe lună nouă, într-o seară,
M-a părăsit iubitul. Și...?
"O, dansatoarea mea pe sfoară,
Cam cât vei supraviețui?"
Eu i-am răspuns că nu mă doare
Și că-i mai bine pentru noi,
Dar să m-aline nu-s în stare
Nici cele patru cape noi.
Un gol adânc sub pași se cască,
Același gol în suflet simt...
Mi-admir umbrela chinezească,
Pantofii proaspăt dați cu-argint.
În sală - vechea veselie,
Surâde gura mea oricui.
Dar inima, ea știe, știe,
Că-n loja cincea, nimeni nu-i...
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre gură, poezii despre dans sau poezii despre China