Şi a nins

Şi a nins din nou în noaptea asta
Şi ninsoarea-n suflet ne-a rămas,
De aceea suntem ninşi la tâmple,
Mai bătrâni cu fiecare ceas...

Ne-ntrebăm de ce ne doare visul
Şi cu ochii-n lacrimi ne trezim?
Căci suntem nişte bătrâni amnezici
Însă tineri ne dorim să fim

Azi, la frontierele iubirii
Cu petale de crin, în van,
Aruncăm, visând măcar o clipă,
Tineri fiind, ce fericiţi eram.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul lumii

suntem prea bătrâni pentru ca să mai fim tineri
suntem prea tineri ca să mai ajungem bătrâni
ghearele lumii ne prind şi ne muşcă viaţa
cu gura hulpavă
de noi

suntem singuri, fiecare cu el într-un gol imens
ne prăbuşim în infinitul din noi
caută-mă şi vreau cu toţii să ne regăsim
chiar dacă suntem orbi, în întunericul lumii

poezie de Viorel Muha (martie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem întotdeauna prea tineri sau prea bătrâni pentru ce dorim.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Præmaturi

Când, la bătrâneţe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de trişti,
Iar asta pentru că iubirea lor păşeşte-un pic mai încet
Şi nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiţi să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.

Noi suntem tineri şi ne mor prietenii
Pe neaşteptate, şi iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranţe care devin neant.
Suntem abandonaţi şi singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morţi,
Dar mai sunt ani şi ani în care vom fi încă tineri.

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care sunt înmormântaţi aici grăiesc astfel către tineri şi bătrâni: “Ce sunteţi voi acum, asta am fost noi; ce suntem noi acum, asta veţi fi voi”.

citat din Freidank
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna asta-i mai frumoasă

Şi toamna asta parcă-i mai frumoasă...
Cu must de frunze-mbietor şi cast!
În amintire încă mi-a rămas...
Mă simt din nou, oriunde-aş fi, acasă!

La geam văd ramuri ude cum îmi bat
Ca nişte braţe-ncovoiate-a dor...
Eu am îmbătrânit şi nu-i uşor
În "timpul-ieri", în vise, să recad.

Miroase-a nuci şi-a dulce must din vii,
A pâine coaptă-n ţestul petecit,
Pe care prunci fiind l-am tot privit
Înfometaţi, în serile târzii.

Şi parc-o văd pe mama cu batic,
Cum se-nchina şi se ruga mereu
Şi parcă nu mai sunt acelaşi eu,
Albit la tâmple şi vorbind peltic...

Mi-a nins în gând şi ani am strâns cu sârg!
Mi-a nins în viaţă... Şi sunt trist... Sunt trist!
Să fiu adult nici azi nu m-am decis
Mi-e toamna-n fiinţă şi cu toamna plâng.

Se scutură cenuşa peste cer...
Peste pământ, cenuşa creşte-n ploi...
Suntem copii! Suntem copii şi noi!
Mai mult, în toamna asta ca oricând,
Copii cu suflet cald şi auster,
Copii trudind între pământ şi cer...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă nuanţelor de gri

E cerul gri şi plouă-n noi,
Ascunse în tăceri sunt toate,
Copacii-s trişti, copacii-s goi,
E poate cea mi lungă noapte.
Noaptea în suflete se lasă
Şi sub copacii adormiţi
Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă,
Mai tineri şi mai fericiţi.

E cerul gri şi plouă-n noi
Sub pelerinele de negru.
Şi plângsub pleoape, plâng şi ploi
Din cerul de un gri integru.
Ne dor tăcerile... Deodat'
În noi o flacără se-nalţă
Şi visul iar s-a-mbujorat
Căci prinde iar speranţa viaţă.

Ascunse în tăceri sunt toate
Şi lumea parcă a adormit,
Dorm somn de veci sub ramuri moarte
Lumini ce-n noi au încolţit.
Pe cer, de-acum nu mai sunt stele
Şi sub o pătură de nori,
Dorm toate visurile mele,
Dar ştiu că vor renaşte-n zori.

Copacii-s trişti, copacii-s goi
Şi doliu peste tot se lasă.
Noi, în tăcere, numai noi,
Ne vom întoarce iar acasă.
Cobori pe treptele de gri
Quasar înveşmântat în ceaţă
Pe sub apusuri viorii
Să zbori, cu fluturii învaţă!

E poate cea mai lungă noapte –
Un şal pe umeri s-a lăsat,
Nu se-aud clopote, nici şoapte
Şi-atunci mă-ntreb ce s-a-ntâmplat.
Şi încolţesc tăceri în mine
Şi sufletul îmi e rănit,
Tăcerile îmi sunt străine,
Trec aripi gri prin infinit.

Noaptea în suflete se lasă
Şi trec pe ceruri păsări gri,
Voaluri gri mă poartă-acasă
Înspre nopţile târzii.
Plânge griul pe ogoare,
Grâul, gri în spicuri creşte,
Apoi cade-n ploi, din soare
Şi-n poeme încolţeşte.

Şi sub copacii adormiţi
Dorm frunze gri. Gutuie coaptă
Se-aprinde-n mine. Voi sluji
Această noapte-mparfumată.
Alai de gri... s-a înnoptat...
Un petec gri de cer, apune
Şi plouă pe un gri asfalt
Cu gri stelar şi-nchinăciune.

Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă,
Nor timpii în târziul ceas.
Îmi este viaţa mai frumoasă,
Feştila,-n gri muiată,-a ars.
Şi griul iar se risipeşte
În pure primăveri de vis,
Caisul deoată înfloreşte
Şi plouă floare de cais.

Mai tineri şi mai fericiţi,
Bătrâni se-mbracă-n haine grele,
Cu paşii mici şi şerpuiţi,
Coboară drumuri de mistere.
Se pierde griu-n rubiniu,
Speranţa încolţeşte-n noi,
Copaci de gri s-au scuturat
Şi nu mai sunt atât de goi.

Mai tineri şi mai fericiţi
Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă
Şi sub copacii adormiţi
Noaptea în suflete se lasă.
E poate cea mai lungă noapte,
Copacii-s trişti, copacii-s goi,
Ascunse în tăceri sunt toate,
E cerul gri şi plouă-n noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tineri sau bătrâni, suntem cu toţii la ultima noastră călătorie.

citat din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de bucuriile şi necazurile vieţii, ne trezim deseori bătrâni, prea bătrâni şi prea bolnavi pentru a ne putea bucura de realizări, prea bătrâni pentru a putea hrăni din înţelepciunea noastră generaţiile ce ne urmează. Ajungem, dacă ajungem... la vârsta la care timpul este adversarul cel mai de temut şi cel mai atroce, căci abia atât de târziu înţelegem cât de preţios este timpul şi cât de puţin mai avem din această comoară.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nefericire ne rămâne un interval prea mic între timpul în care suntem tineri şi acela în care suntem prea bătrâni.

Montesquieu în Cugetări diverse
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare clipă aruncăm nişte zaruri, numai că de cele mai multe ori nici măcar nu suntem conştienţi de asta. Şi pe urmă niciodată nu ştim ce scrie pe aceste zaruri. Ele cad totdeauna dincolo de ceea ce putem vedea.

Octavian Paler în Caminante
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânim tăcut

Şi-mbătrânim, îmbătrânim tăcut,
Sperând că o vom lua de la-nceput,
Cu fiecare ceas îmbătrânim
Şi ca un jar în zări ne risipim.

Îmbătrânim cu fiecare ceas
Pe care, să-l trăim, ne-a mai rămas.
Pe cerul nostru nu mai sunt cocori,
Doar noi zburăm cu gândul uneori.

Dar a fi prunc în suflet e un ţel –
Un punct lucind pe-al vieţii carusel.
Chiar dacă-n timpuri ne vom risipi
Pruncul din noi, etern va străluci.

Clepsidra – un hotar de veşnicii
În alte timpuri, iar ne va uni.
Vom fi copii?! Vom fi bătrâni mereu?!
Răspunsu-l ştie numai Dumnezeu.

Ni se deschide-n ceruri un alt drum
Şi-mbătrânim, îmbătrânim de-acum.
Cuminţi pornim spre alte veşnicii
Peste un an, o lună, poate-o zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mama e cânt de leagăn, zbor spre stele,
E pentru prunc un ţel, este un vis,
Etern ea va rămâne mângâiere
Iar sufletu-i va fi un paradis.

Mama-i şi va rămâne catedrală
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm,
E plâns de dor şi lacrimi de fecioară
Şi goana noastră după adevăr.

Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Şi visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu tot mai aproape,
Căci mama este lucrul cel mai sfânt.

În mama e fărâmă de iubire,
Frântură de dureri şi adevăr.
În ea musteşte-atâta fericire,
Când are lângă ea pe-al său fecior.

Ea-i poartă sfântă, cerului deschisă,
Lumină şi iubire pe pământ,
La tâmple albă-ades, în cărţi descrisă,
Cu suflet mare şi cu chipul blând.

E vad de lacrimi, pod de suferinţă,
Rugă şi-ngenunchere şi cuvânt,
Roua de pe bariş, soare-n altiţă,
Vraja vieţii, murmurul din crâng.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm (Pornind de la Walt Whitman)

Pe ţărm, femei stau şi privesc
Pescarii ce se întorc din larg.
Sunt pescari tineri şi pescari bătrâni.
Cei tineri se întorc cu inima tânără.
Cei bătrâni cu inima şi mai tânără.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund şi mă mai tem,
Căci va pluti şi dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.

Se-ascunde-n umbre,-n taină şi în gânduri
Şi scormoneşte dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.

În inimă-i vulcan, taifun şi tunet,
Înfioraţi în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs şi zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mama e cânt de leagăn şi-adiere,
Mama e pentru prunc acelaşi vis...
Mama e veşnic dulce mângâiere
Şi sufletul îi este paradis.

În mama e fărâmă de iubire,
Frântură de dureri şi adevăr,
În mama este zvon de mulţumire,
În mama este lacrimă de dor.

E poarta sfântă, Cerului deschisă,
Iubire şi lumină pe pământ,
La tâmple, albă-ades în cărţi descrisă,
Cu suflet mare şi cu chipul blând.

E vad de lacrimi şi de suferinţă,
Rugă şi-ngenunchere şi cuvânt,
Cu dragostea de prunc, bună cuviinţă,
Adună anii vieţii ei cu sârg.

Roua de pe bariş, de pe altiţă
Şi murmurul din crâng îi e în glas...
Măicuţă bună, buna mea măicuţă,
Veşnic în amintire mi-ai rămas...

Mama-i pe veşnicie catedrala
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm
Pios şi drept, spre-a ne ierta greşeala...
Mama e goana după adevăr...

Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Şi visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu tot mai aproape,
Căci mama e cuvântul cel mai sfânt.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, mamă!

Mama e cânt de leagăn şi-adiere,
Mama e pentru prunc eternul vis,
Mama e veşnic dulce mângâiere
Şi sufletul îi este paradis.

În mama e frântură de iubire,
Frântură de dureri şi adevăr,
În mama este zvon de mulţumire,
În mama este lacrimă şi dor.

E poartă sfântă, cerului deschisă,
Iubire şi lumină pe pământ,
La tâmple albă-adesea-n cărţi descrisă,
Cu suflet mare şi cu chipul blând.

E vad de lacrimi şi de suferinţă,
Rugă şi-ngenunchere şi cuvânt,
Roua de pe beriş, de pe altiţă,
Şi murmurul... da, murmurul din crâng.

Mama-i pe veşnicie Catedrala
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm...
Prin ea noi ne răscumpărăm greşala...
Mama e goana după adevăr.

Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Şi visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu, mereu, aproape,
Căci mama este lucrul cel mai sfânt.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au dus pe rând...

S-au dus pe rând, pe rând, toţi cunoscuţii...
Şi câţi au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Caşiu, tanti Nuţi...
Plecăm dintre cei vii, cu toţi, cuminte.

S-au dus bătrâni, s-au dus copii şi tineri...
Aşa e rostul vieţii - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Şi lacrimi curg în fiecare zi.

Mai ieri erau în viaţă mulţi... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieţii cade bruma
Şi-n jur e-atâta noapte şi mister!

Coseşte moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...

Murim cuvinte pentru veşnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câţi murim
Precum aici şi dincolo de lume?!
Şi câţi dumnezeiască frază vrem să fim?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânători

Suntem vânătorii de suflete,
Acreditaţi să meargă la vânătoare.
Ne-a răzbit foamea de îmbrăţişeri,
De calmul braţelor protectoare.
În afara noastră este răcoare...
Bat vânturi ce ne dezbracă de sentimente.
Lacrimi cu pleoapele sunt adiacente.
Secanta ochiului drept
A tăiat lumina căminului primitor...
De aceea de prunci ne e dor.
Secanta ochiului stâng
A tăiat mângâierea braţului ce ne legăna...
De aceea de părinţi ne e dor
Şi de dragoste, da!
Suntem o infinitate de pucte
Egal depărtate
De moarte...
Ne doare uitarea
Şi ignoranţa şi ura...
Oameni lipsiţi de umanitate au întrecut
Prin vrere, măsura.
De aceea căldura sufletească ne cheamă
Acasă, lângă cei dragi,
Lângă străbuni, lăngă copii şi părinţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf (după un aforism de Freidank, din Bescheidenheit, c. 1215-1230)

Înmormântaţi aicea, sub lespezi funerare,
Spre tineri şi bătrâni noi grăim cu-ndurerare:
Ce sunteţi voi acuma, la fel am fost şi noi;
Ce suntem noi acuma, la fel veţi fi şi voi!

epitaf de George Budoi din Epitafuri (5 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?!

De ce speranţa noastră a murit?
Suntem bătrâni la 35 de ani
De ce acum, când totul s-a sfârşit.
N-avem nici sănătate şi nici bani?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!