
62 de crini pe cerul vieţii
Şaizeci şi două de garoafe
În calea vieţii au răsărit
În calea celor şaizeci şi două
62 de crini pe cerul vieţii
A răsărit şi s-au pierdut în zare
În casă azi vă este sărbătoare
62 de crini pe cerul vieţii,
Au răsărit şi s-au pierdut în zare
Cu mic, cu mare, am venit cu toţii
Căci este mare zi de sărbătoare.
S-aveţi, ca grânele, lucind în soare
Realizări şi împliniri, speranţe
Ca macii să se-nalţe, să răsară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Romanţa unui nou răsărit al iubirii
În orizontul imaginar
Al vieţii
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.
Din fiecare zi ce trece
Din nou se naşte alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viaţa
cu fiecare rasarit de soare.
Îm apus de soare
Şi-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,
Cerul e albastru
Şi limpede izvorul.
Tandră şi strălucitoare este luna
Într-o noapte de iarnă,
Confudându-se cu ochii tăi
Când se uită-n depărtare
Şi cu stelele
Ca lumina ochilor tăi
În fiecare rasarit de soare.
Păreau doi luceferi
Coborâţi din ceruri
Care vin să aibă
Dragostea ce-o simt pentru tine
Femeie uimitoare.
Într-o noapte de iarnă,
Intr-un nou răsărit de soare.
Acesta este noul răsărit
Splendoarea trecută
A vieţii
Cr lasă prieteni...
Şi dragostea să plece.
Este ca o reîntoarcere
Spre început
Ce se simte ca briza uscată
Pe drumurile
Sufletului meu singuratic
Ai plecat femeie uimitoare.
Acesta-i noul răsărit de soare
În zilele noastre
Ca doi luceferi
Coborâţi din ceruri.
Care vin să vadă
Iubirea ce-o simt pentru tine,
Femeie uimitoare
În fiecare răsărit de soare.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când cerul se deschide lin...
În Sfânta seară de Crăciun,
Când cerul se deschide lin,
Coboară îngerii-n alai,
Pe cetini verzi cu umeri albi.
Şi veste mare au adus,
Că s-a născut Pruncul Iisus,
În staul mic sărăcăcios,
Pe fânul vitelor scrumos.
Maria pruncul înfăşa
Şi îngenuchind Ea mulţumea,
Că în Leagănul Crăciunului,
S-a născut fiul Domnului.
Magii de la răsărit
În mare grabă au venit,
Pruncului Sfânt s-au închinat
Şi daruri scumpe i-au lăsat.
Păstoraşii din câmpie
Au venit cu bucurie,
Că staulul cel luminat
De Domnu-i binecuvântat.
Veniţi creştini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
Îngerii cântă în cor divin,
Mântuitoru-i pe pământ.
Minune mare şi colind
Când Dumnezeu surâde blând,
Că mântuire ne-a adus
Din Răsărit pân' la Apus.
cântec, versuri de Valeria Mahok (13 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!


Soarele din suflet
Soarele a răsărit în sufletul meu...
Buze de verde-smarald
Sărută cerul turcoaz.
Lacrimile – albe narcise şi crini, pe obraz.
Floare de cais picurând în liniştea serii
Şi păsări vibrând de iubire
Pe arcuşul de vis al tăcerii.
Note de chihlimbar
Pictând irisul împietrit.
Primăvară eternă, bine-ai venit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pescăruşul
lumea, o viaţă născocită
între două clipe inegale sau mai multe
cine stă să le asculte
sau să numere, sunt multe
aici îngerii şi-au lepădat aripile
uitând să se înalţe spre lumină
aripile au ars sub vântul nebun de la răsărit
de răsărit nu a mai răsărit nimic
totul e uscat, pustiu şi gol
un joc inutil, al vieţii şi al morţii
busola s-a stricat demult
a uitat să mai arate lumina
doar un pescăruş pe puntea vieţii
visează, mai strigă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Crăciun
Astăzi este Sărbătoare
Sărbătoarea de Crăciun:
Voioşie foarte mare
Rod al Domnului cel Bun.
Este mare Sărbătoare
Şi-am plecat la colindat:
Să răsară "zi" cu "soare"
Aşa cum s-a arătat.
Vin colindători - copii
Astăzi să colinde-n lume:
Fiice, şi feciori, în mii
Urări "Culte" să răsune.
Tot urând azi pe la case
Isus Domnul S-a "născut"
Noi v-aducem "veşti" frumoase:
Grâul "zilei" în "sărut".
Urăm Domnului "mulţi ani"
Rodul Lui să dăinuiască
Avem nevoi mari de bani:
Pământul să ne rodească.
Este mare Sărbătoare!
Tot Pământul s-a trezit:
Oameni, şi Pământ, şi Soare
Totu-i astăzi înverzit.
În urarea Lui cea Sfântă
Coborâm şi colindăm
Urare - copii cuvântă:
Pe Domnul să-L cuvântăm.
Omăt mare iarna are
Este mare bogăţie:
Zile multe azi sub soare
Îmbătate-n veselie.
Isus Domnul S-a "născut"
Lumea "El" să mânuiască
Este cel mai scump "sărut":
Voioşi, Fiice, Fii, să-I crească.
Oamenii cu mic şi mare
Astăzi "naşterea"-I vestesc
Să răsară ca o floare
Traiul nostru românesc.
Rai e "azi" în România:
Este-n mare Sărbătoare
Domnul, este Veselia:
Este Răsărit de Soare.
Domnul Isus, Născut este
Oamenii "azi" î-L vestesc
Isus Domnul, ne iubeşte:
Bani şi Aurul ceresc.
Astăzi L-am vestit pe Domnul
Noi î-I mulţumim frumos
Isus, îşi iubeşte omul:
Isus, îi Domnul Hristos
poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe plaja lacrimilor mele
Privesc pe cerul vieţii mele
Cum stelele se sting... Şi plâng...
E noaptea lor de suferinţă...
Poate şi-al vietii lor amurg.
Pe plaja lacrimilor mele -
- n nisipul gândurilor stranii
A răsărit precum o umbră
Şi-acum, când nu-şi mai ştie anii.
Pare că s-a-nfrăţit cu zarea
Şi-n zare veşnic rătăceşte,
Dar în adâncurile nopţii,
De-acuma, nu mai străluceşte...
De ce-a murit? De ce se moare?
Şi cu aperanţă se hrăneşte
Destinul. Trecerea spre mâine
De ce din trupuri îşi clădeşte.
Mormânt şi soclu? Nemurire
Visăm în orice clipă-a vieţii...
Dar cine să o aibă? Cine?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Floarea vieţii
Un mic boboc a mai crescut
Şi azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ţi înfloreşte
Din marele buchet al vieţii,
Care pe an ce trece va creşte
Şi numărul de flori şi-l măreşte.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când şi natura se trezeşte
Şi viaţa din nou şi-o porneşte
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorţeşte,
Dar primăvara o goneşte;
Şi natura toată se-nveseleşte,
Căci Soarele iar o-ncălzeşte.
Tu, floare scumpă a vieţii mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Şi cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Şi cu iubire te-am ocrotit
Şi ai parcurs un an acum
Din lungul vieţii tale drum;
Ai răsărit din viaţa mea,
Ţie ţi-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieţii,
Care sunt anii tinereţii.
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună uşor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie şi spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e linişte, pace
Doarme şi vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-şi desface
Pânza de foc şi lumini.
Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac şi ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat liniştit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună şi mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Chemare
ochi întunecaţi de gânduri
fereastra plânge a aşteptare
cântă sirene pe mare
roua cade pe un răsărit de soare
lumina se scurge pe o tainică cărare
a mirifică chemare
mereu îmi pun o întrebare
care oare...
offf, am uitat
sunt veşnicul uituc
pierdut la răscruce de gânduri
cobor pe aripi de timp
tu plângi în trepidantul tremur
al unui cuvânt nespus
vioara cântă pe mare
valuri se sparg iar în zare, în dulce legănare
ascund iubirea într-o inimă
sau inima o ascund într-o iubire
off, iar m-am încurcat
nu plec iubito, pe mare
las vioara, sirenele să cânte pe mare
trec pescăruşi în zbor de doi în zare, a visare
te ţin strâns, a suavă îmbrăţişare
plecăm împreună iubito
acolo, dincolo de zare, pe mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când orizontul e senin
Pe cerul fără nori,
În lungul drum al vieţii,
Am văzut de multe ori
Zorii dimineţii.
Şi tot de atâtea ori
Soarele a răsărit,
Poleind frumoşii zori
De când pe lume-am venit.
Când orizontul e senin,
O splendoare-i dimineaţa.
Cerul vieţii e sublim.
Ţi se luminează faţa.
Cu asemenea trăiri
Viaţa mi-a fost luminată.
Am avut multe-împliniri.
Aşa mi-a curs viaţa toată.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!



Glossa zborului spre stele...
Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau şoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Şi ne zbatem în noroi.
Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălţat.
Viaţa-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o şoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nţeleşi deodată.
Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanţ pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri şi secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranţe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.
Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieţii mele,
Nici o lacrimă nu am.
Toate-s dor, dureri sau şoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinţi şi stele,
O durere, un blestem,
Şoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.
Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorţire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul – simbolul vieţii,
Către cer se-nalţă-n fugă.
Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului şuvoi.
Trecem – păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul – pasăre albastră
Şi de-odată s-au sfârşit
Timpul şi povestea noastră.
Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălţăm,
Fiinţe dragi şi vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheaţă...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viaţă,
Numai noi am mai venit.
Şi ne zbatem în noroi...
Într-o viaţă trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi uraţi de noapte bună!
Şi ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau şoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe calea vieţii
Pe calea vieţii, câteodată,
Sub raza soarelui călduţ,
Minciuna trece-nzorzonată,
Iar adevărul gol goluţ.
epigramă de Constantin Dragodan din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magii de la Răsărit: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.
replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt. Irod ucide pruncii. Întoarcerea din Egipt şi aşezarea în Nazaret. - 2:2 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Umbrela (dedicată Corneliei Georgescu)
Şi s-a pus ploaia dintr-o dată...
Sub cerul liber m-a găsit.
Nu zic că nu-i revigorantă,
Dar eu nu-s omul potrivit.
Grăbesc, în Bucureştiul mare,
Căci am examenul de dat,
Iar ploaia, cu-ncăpăţânare,
Îşi ţese drumul dezolant.
Sunt la metrou. În graba mare
Iau o umbrelă cu opt lei.
Cu şaizeci şi cu stergătoare,
Nu face de pantofii mei.
O şi probez... functionează...
O-nchid... Urc repede-n metrou.
După un curs de două ceasuri
Ajung fără probleme, eu.
Dar ca să vezi ce întâmplare!
Ploaia de-acuma se oprise
Şi nu mi-am mai deschis umbrela,
Ci drumuri noi spre alte vise...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fereastra vieţii
Sultan Grig după nume
Nu e neam cu Baiazid
A venit la Pelendava
Să lucreze, dăltuind.
A ales un colos mare
Din marmură românească,
Cu tact şi cu răbdare
A început să cioplească.
Dalta, mintea şi ciocanul
Au fost armele lui,
Lucrând zi şi noapte
Fereastra poetului.
Visând în miez de noapte
Pe acel distins poet,
L-a schiţat într-o parte
Gânditor şi circumspect.
Merita o fereastră
Din piatra ţării sfântă,
Ori pasărea măiastră
Ce româneşte cântă.
Dacă ne mai aducem aminte
De trecut şi ce mai este
Noi, mai cu toţii crescuta-mi
Pe lângă micile ferestre.
Cu mămica ori bunica,
Scrutând voioşi a zare,
Priveam la clarul de lună,
Un răsărit şi apus de soare.
Ajunşi acum la bătrâneţe,
Ne gândim, ne amintim,
La a noastră tinereţe
Şi copii mai vrem să fim.
O, iubită fereastră!
A mea, a ta, a tuturor,
Tu eşti a noastră
Oglindă vieţii şi de viitor.
Iubită de bardul din Bulzeşti,
Care gândea la ea,
Scria eseuri şi poveşti,
Privind natura ce-l înconjura.
poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!




Lumea părea mai singură noaptea. Felii de întuneric se înmuiau în lapte de stele, urmându-şi calea spre răsărit.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te aştept să vii
Pierdut în zare,
Te aştept să vii.
Dar să nu plângi,
Dacă mă vei găsi cu părul alb!
Tu iartă-mi inima din piept
C-a vrut ca să trăiesc şi să te-aştept!
Te rog sa-mi ierţi şi glasul răguşit,
Ce este amărât de-atâta plâns şi de oftat!
Te aştept să vii, când vrei!
Nu ai o oră sau o dată scrisă.
Eu te aştept iubire,
Căci nici nu ştiu, dacă mi-e dor de tine,
Sau de un vis
Pierdut în zare...
Nu te mai caut, deşi,
Caăn fiecare zi de sărbătoare,
Ca un nebun,
Te-aştep, te-aştept să vii!
Aceeaşi destinaţie vom avea
Iar paşii noştri vor măsura
Treaptă cu treaptă, bătăile inimii.
poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poate
Poate că cerul vieţii, senin e precum vara
Şi Dintr-odată-n suflet, simţind vine toamna
De dragoste, de pace, linişte, fericire....
Furtuna, printre lacrimi, cu clipele de-odată
A dus liniştea noastră, privirea-nceţoşată
Mai caută în zare sperând să regăsească
Mândria răsărită pe glia strămoşească.
Să moară vitejeşte şi grânele şi marea
Unite-n veşminte. Să-i legăn suflarea
Târziu poate că nu e şi încă se mai poate
Să ne-ndreptăm greşeala când încă nu e noapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


La mulţi ani!
"La mulţi ani!", băiatul mamei mare.
Fie-ţi viaţa cânt şi sărbătoare!
Azi e mare sărbătoare-n casă...
Viaţa-ţi fie ca o zi frumoasă,
Cu lumină, pace, vrajă, tihnă...
Suflet de iubire şi lumină...
Douăzeci şi nouă de boboci de crin
La reverul vieţii rinşi sunt azi... Amin!
Să-mi trăieşti! Eu mă mâdrec cu tine...
"La mulţi ani!" şi multă fericire!
Spor în tot ce faci... Să-ţi împlineşti
Visele pe care le croieşti!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


La mulţi ani!
"La mulţi ani!", băiatul mamei mare.
Fie-ţi viaţa cânt şi sărbătoare!
Azi e mare sărbătoare-n casă...
Viaţa-ţi fie ca o zi frumoasă,
Cu lumină, pace, vrajă, tihnă...
Suflet de iubire şi lumină...
Douăzeci şi nouă de boboci de crin
La reverul vieţii prinşi sunt azi... Amin!
Să-mi trăieşti! Eu mă mândresc cu tine...
"La mulţi ani!" şi multă fericire!
Spor în tot ce faci... Să-ţi împlineşti
Visele pe care le croieşti!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
