Fire de nisip
Dulce ca o sărutare peste-ntinsurile lumii
Încă strălucind în gânduri, și-au rămas pe veci străbunii
Au rămas de generații, vântul nu le-a șters izvorul
Nu-i acoperit cu nouri, pentru dânșii, viitorul
Apa mărilor le spală drumurile printre fire
De nisip, uitate-n suflet, neatinse de iubire
Le-au rămas, precum în stâncă, măreția brazilor,
Demnitatea și iubirea dacilor, romanilor...
Străjuiește-n noi și umbra lor s-antins mereu, mereu
Sunt strămoși noștri bravi... Ca ei suntem tu și eu
Viteaz, iute la mânie, sufletist și liniștit
Și-au păstrat integritatea și pământul, și-au iubit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre nisip
- poezii despre gânduri
- poezii despre brazi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
* * *
S-au plăcut și s-au luat.
Cu nuntă!
Nuntă cu dar!
Darul a rămas tot
la bucătăreasă, lăutari și guristă,
leat cu bâtu.
Pentru piatră nu le-a mai rămas un sfanț,
deși nuntașii
le-au urat casă de piatră și copii.
Neavând încotro-
și-au suflecat mânecile
și-au purces la modelat lutul.
Au ridicat din chirpici,
casă frumoasă,
călduroasă iarna, răcoroasă vara.
Avea însă o hibă: să nu vadă apa,
că se apleacă!
Când apele Dunării erau în Dulgeana,
casa nu mai era.
Apucase de le văzuse.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre nuntă, poezii despre lut, poezii despre iarnă, poezii despre frumusețe, poezii despre cadouri sau poezii despre Dunăre
* * *
Se întorc românii! Frica i-a chemat
Vor să moară-n țara lor, cum Domnul a lăsat...
Sunt străini de țară, de neam și pământ,
Au plecat străini în lume, țara și-au vândut.
Și-au lăsat copiii, lacrimi și suspine,
Au plecat românii noștri, oh, în țări străine.
Au uitat biserici, țarină și casă,
Au crezut că-n depărtare viața e frumoasă.
Nu mai îngenunche, rugile-n zadar,
Le rostesc în gânduri. Pâine - gust amar,
Le-au murit părinții, satul e pustiu,
Cerul țării plin de lacrimi, trist și cenușiu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre sat, poezii despre religie, poezii despre pâine sau poezii despre frică
Lei și vulturi
Eroilor din comuna Cosmești
Bunicii noștri au fost și lei și vulturi,
Și au murit luptând cu demnitate,
Și-au risipit dușmanu-n patru vânturi,
Pentru România Mare și pentru libertate.
Chiar de nu-i mai vedem, ei sunt,
Sus, dincolo de bolta cea albastră,
Prin jertfa lor pentru pământul sfânt,
Ei au murit spre învierea noastră.
Sunt pildă pentru noi, ei sunt martirii,
Căci și-au dat viața pentru un țel luminos,
Prin jertfa lor înfăptuind visul Unirii,
Și sunt eroii noștri și ai lui Hristos.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre vulturi, poezii despre visare, poezii despre unire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre lumină
Dihorii atei
Le-au secătuit, vai, fântânile firii
Și și-au pierdut frânele timpului,
Nu-i mai salvează nici zeii Olimpului
Și, pe-nserate, mor toți trandafirii...
Nicio piedică în calea rostogolirii
Așa își macină, sonor, substanța vieții,
Iar fărădelegile lor esență a ceții
Le-azvârle azurul în zborul muririi.
Lipsa lor de umanitate-i eternă,
Au rămas singuri, fără Dumnezeu,
Și-au pierdut lăuntrul - rămași fără Eu,
Li-i lumea străină și pururea ternă.
Studiind geografia gândului lor,
Fulgerat vei rămâne, sfărmat în frânturi,
Fiece verb spus de ei, printre fluierături,
Se va stinge centrifugal într-un nor!
Distanța lor de oameni o verifici ușor,
Sunt dezlipiți de lume, prin faptele lor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verb, poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre salvare, poezii despre obstacole sau poezii despre moarte
Noi
O voce dulce mi-a spus:
« Te-ai întrebat, adeseori
Cine sunt eu, cine ești tu?!
Eu sunt soarele ce lucește vesel,
Eu sunt spiritul ce întreține viața,
Eu sunt curcubeul-arc peste zări,
Eu sunt Tu, Tu ești EU,
Eu și Tu suntem Noi.
Eu sunt adierea vântului,
Și strălucirea stelei, eu sunt...
Sunt șoapta izvorului sub clar de lună.
Eu sunt iubirea Mamei Pământ,
Și dragostea Tatălui ceresc, eu sunt...
Eu sunt Tu, Tu ești Eu...
Eu și Tu suntem Noi.
Sunt ploaia ce hrănește Pământul,
Și focul ce-aprinde inima rece...
Focul dragostei, eu sunt.
Dragul meu copil,
De-atâtea ori te-ai întrebat...
De ce? când? și cum?
Ți-au rămas întrebări făr'de răspuns,
Și întrebări nepuse încă...
Nu-ți fie frică să întrebi:
" Nimeni nu se naște învățat
Și, cât trăiește, omu'învață!"
Pentru că învățători și elevi vom fi mereu.
Eu sunt Tu, Tu ești Eu...
Eu și Tu suntem Noi.
Încarcă-ți inima cu bucurie și iubire...
Șoimul viteaz se-nalță-n tării
Fără a se întreba, de ce și cum...
Când visele sunt mai multe decât stele în cer.
Eu sunt Tu, Tu ești Eu,
Eu și Tu suntem Noi...
Pentru totdeauna. Și toate astea sunt parte...
Din planul miraculos al lui Dumnezeu!"
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre învățători sau poezii despre voce
La margine de hău
Ne-au rămas satele pustii și reci
Și-n urma lor se stinge un popor...
Ne-au rămas sufletele fără viitor,
Iar capetele de pe umeri, seci.
Ne-au rămas numai amintiri,
Pe când credeam c-o să rămână
Tot neamul nostru prins de mână,
Într-o lume a fainelor trăiri.
Ne-a rămas numai să plecăm,
Către străini să ne luăm zborul...
Nu mai avem la ce da cu piciorul,
N-a mai rămas decât să ne cărăm...
Ne-a rămas numai ce-au vrut ei...
Aceste trupuri fără de conștiință!
Mai greu să scapi de neputință,
Când legile i-au transformat în zei...
Ne-au vrut exact cum am ajuns,
Cum nu s-ar fi putut mai rău...
Ne-au vrut la margine de hău,
Și-au reușit: le-a mers ca uns.
Ce "bravo" sunt acești mișei
Și ce de plâns suntem noi, restul,
Dacă-am ajuns să picăm testul
De-a fi mai presus decât ei.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (27 august 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre prăpăstii, poezii despre plâns, poezii despre picioare sau poezii despre legi
Am cernut prietenia și-au rămas un briliant, două diamante și câteva cristale de stâncă... (generic spus!).
aforism de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre stânci, aforisme despre prietenie sau aforisme despre diamante
Problema este, adesea nefiind descoperită decât târziu în viață, că atunci când cauți în viață lucruri precum iubire, sens, motivare, aceasta implică faptul că ele stau în spatele unui copac sau sub o piatră. Cei mai de succes oameni în a trăi recunosc că în viață ei și-au creat iubirea proprie, și-au construit sensul lor propriu, și-au generat motivarea proprie.
citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Neil deGrasse Tyson despre viață, citate despre iubire, citate despre superlative, citate de Neil deGrasse Tyson despre superlative, citate despre succes sau citate despre copaci
Nana - poem diamant
Nana -
Om special,
Stea mereu licărind,
Sete de viață cuprind
Cu brațe de taină mereu.
Vrajă în sufletul meu,
Suflet etern fredonând,
Luceafăr mereu
Strălucind.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre diamante
Nana poezie diamant
Nana
Om special,
Stea mereu licărind...
Sete de viață cuprind,
Cu brațe de taină, mereu,
Vraja din sufletul tău.
Suflet, lumini fredonând,
Luceafăr, mereu
Strălucind.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teamă
De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund și mă mai tem,
Căci va pluti și dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.
Se-ascunde-n umbre,-n taină și în gânduri
Și scormonește dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.
În inimă-i vulcan, taifun și tunet,
Înfiorați în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs și zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vulcani, poezii despre somn, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre muguri
"Aș fi vrut să-mi trăiesc viața așa cum am vrut și nu viața pe care o așteptau alții de la mine". Acesta a fost cel mai întâlnit regret printre bolnavi. Când oamenii realizează că viața lor este pe punctul de a se sfârși, se uită în trecut și își dau seama câte visuri au rămas neîmplinite. Mulți dintre oameni nu și-au onorat nici măcar jumătate dintre visurile pe care le-au avut și asta din cauza deciziilor pe care le-au luat sau nu le-au luat. Sănătatea aduce cu ea o libertate de care puțini suntem conștienți, până în momentul în care nu o mai avem...
Bronnie Warre în Top 5 regrete ale muribunzilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre trecut, citate despre sănătate, citate despre libertate sau citate despre boală
Pescărușul
Pescărușul - zbor spre infinit,
Înfrățit cu lumina,
Hrănindu-se din iubire cu o frimitură de viață,
Pasărea Pheonix te-a stropit cu sângele ei
Transformat în cenușă.
Și ai rămas pe pământ să te naști veșnic
Pentru fiecare din noi.
Ți-ai înmuiat aripile în mare
Și ai dat sufletului culoare.
Pleoapa ochiului tău
A acoperit durerea celor e jos, suflet frumos!
Semn de dreptate,
Ai ales să mergi mai departe.
Dar vei rămâne în gânduri alături de mine
Mister, feerie, picătură de fericire.
Liber pe drumul luminii
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre păsări, poezii despre ochi, poezii despre naștere sau poezii despre libertate
Pescarii
Mulți și-au schimbat profesia
Și văd în vise Dunărea...
Profit la copcă, pește gras,
În rest, nimic nu le-a... rămas!
epigramă de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre visare, epigrame despre schimbare, epigrame despre pești, epigrame despre pescuit sau epigrame despre Dunăre
Zece lilieci
mititei stăteau în mina peșteră
așteptând umbra să-i elibereze
de vrajă
cu vraja izbăvitoare
îngerul negru de covid
nu le dă
pace după trecerea luminilor
lămpilor electrice în aerul împins
de ventilatoarele descântate
de sfânta varvara cea din mină
un pui mic de liliac a căzut
și în canal s-a înecat
nouă mici lilieci stăteau agă
țați de un cablu electric
perfect izolat
soarele bate afară în poarta minei
cere un liliac pui să-l bronzeze să-l prăjească
sfânta minei cedează unul plin
ochi de covid
și-au rămas doar opt
unul a luat o locomotivă
la trântă cu zece vagoane
și-au rămas șapte
nevolnici pui de liliac
întorcându-se
- n ecou
unul a intrat în birou
urmărea să nu fie ur
mărit
în pontajele maiștrilor
și-au rămas doar șase
unul doi unul a alunecat
în dorul din ochii unui miner
care avea o floare de mină acasă
și-auau rămas cinci mici blănoși
cinci lilieci simbolizează
cinci binecuvântări: longevitatea bogăția sănătatea
iubirea de virtute și moartea liniștită
o spune minerul cu buzele albite
tremură în aerul de vară plin de covidul
scos la suprafață pentru îngerul născut din flori
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre flori
- poezii despre electricitate
- poezii despre îngeri
- poezii despre sănătate
- poezii despre speologie
- poezii despre simbolistică
- poezii despre perfecțiune
Poeții
Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
și-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieții
și floarea lui ofilită
și-au renăscut poeții
și-au murit într-o clipită
Restul n-au știu, nu i-au simțit
și i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeții au luat câte un cuțit
și-au închis rana înfiptă
și-au renăscut poeții
și-au vorbit cu pereții
și-au ajuns acolo jos
și-au gasit un folos
erau un moloz...
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre negru sau poezii despre munți
Metamorfoză electorală
Ni se-nfățișează unii
Plini de ei precum păunii
Și-au rămas fără mandate
Tot atâtea curci plouate.
epigramă de Ioan Miclescu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre păuni sau epigrame despre ploaie
Eroii de la '89
Mulți și-au pierdut viața
Pentru patrie și popor
În suflet cu speranța
Că vom avea un viitor.
Tinerii plânși de mame
Pentru români sunt eroi
Au rămas amintiri în rame,
Dar nu vor fi uitați de noi.
Au strigat mândri "Libertate"
Purtând un tricolor în mână
Au luptat până la moarte
Pentru națiunea română!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre țări, poezii despre tinerețe sau poezii despre patrie
De ce te-ascunzi?
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc... Și-n fiecare ceas.
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi, e tot ce mi-a rămas.
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești. Și vei fii...
Vei fii mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi.
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se, se-ntoarce-n mare.
Din alge împletitu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare...
Te-aștept să vii! Calea poate-i prea lungă,
Ori soarele la tine n-a ajuns.
Oh, eu te voi purta mereu în suflet,
Privirea ta iubite m-a sedus!
Doar eu sunt Sfinxul tău săpat în stâncă,
Prin labirintlu vieții de-ai să treci,
Mă vei vedea. Tăcerea mă alungă,
Mi-s umbrele de jar, tâmplele reci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre seducție, poezii despre perle sau poezii despre pace
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre istorie