Imn basarabean
În codri 'nalți de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie prinos de Spirit și Transfigurare,
Logos și Lacrimă, Rost și Lumină...
Gură de Rai și sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde și Har,
Leagăn de aur, cu sânge și miere,
Câini fioroși hămăiesc din nou la hotar...
Matcă statornică în substanță și formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolșevicul nu-i om în care să crezi.
În Bălți, la Lăpușna, Cahul și Tighina,
Din nou, graiul țării își plânge destinul,
Între Prut și Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul și Pâinea, și Vinul...
La București, se înfiază jivine,
Se fredonează manele, viitorul geme,
Nimic despre Unire, nimic despre Tine,
Basarabie potir al rodirii și al jertfei supreme.
Dar, într-o zi, soră binecuvântată, vatră de dor,
Tu, Basarabie, care știi să învii și să mori,
Vei reveni... Ca albina la stup, ca râul la izvor,
Ca pasărea la cuib, ca pribeagul în... zori!
Într-o zi, de sacră și binemeritată hodină,
Când Cloșca-Mumă VA desluși al puilor mister,
Fi-va Logos și Lacrimă, fi-va Rost și Lumină,
Fi-va Patria-ntreagă, ca soarele sfânt de pe Cer...
Basarabie...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre apicultură
- poezii despre Rusia
- poezii despre țări
- poezii despre vin
- poezii despre viitor
- poezii despre unire
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
Citate similare
Basarabie, soră dragă
Basarabie, soră dragă,
Care ai fost de dușmani râvnită,
Ești ca o copilă orfană,
De mamă ei părăsită.
Basarabie iubită,
Care ai fost în sânge scăldată,
Ești ca un fir de iarbă
Sub o boltă înstelată.
Basarabie, floare de dor,
Care de mulți ai fost vândută,
Ești ca un izvor, cu apă limpede neîncepută.
Tu să nu cazi în disperare.
Basarabie, soră dragă,
Căci va veni și ziua cea mare,
În care dușmanul o să înțeleagă
Că nu ești singură și orfană,
Că ai o mama iubitoare,
Toți o știu cum o cheamă,
Acesta e România mare!
poezie de Vladimir Potlog (10 decembrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre dușmănie
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre copilărie
- poezii despre apă
- poezii despre România
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu plânge, Basarabie...!
Sămânța Unirii-n iubire-ncolțită,
Săgeată-nmuiată-n al istoriei val,
Din coardă de arc de Carpați zămislită
Rodește stăpână pe-al Nistrului mal.
În pântec de mamă comun ne-a fost lutul
Și frământați am fost de-același aluat,
Samsarii lumii ne-au pus stavilă Prutul,
Ne-au umilit, ne-au separat, ne-au dezbinat.
Înstrăinată, fără de pod și fără punte,
Plutind în plâns pe-a timpului corabie,
Te-așteaptă mama să te mângâie pe frunte:
Te vrem acasă...! Nu plânge, Basarabie...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre timp, poezii despre poduri, poezii despre marină, poezii despre lut, poezii despre istorie, poezii despre acasă sau poezii despre Carpați
Zbuciumată Basarabie
Atâtea zile scrise-au fost cu sânge,
În carnea ta, iubită Basarabie,
Pe trupul tău ce-au reușit a-l frânge
Mulți, când trecutu-l-au prin foc și sabie.
Bugeacu-ngenuncheat de Semilună
Când dat a fost Imperiului țarist,
Stăpânii ruși au reușit s-impună
Un trai amar, sărac, umil și trist.
Cedat-au turci puși pe căpătuială
Atunci și ce n-avut-au niciodat',
Iar Domnul a văzut, făr' îndoială,
Cum glia doar din lacrimi s-a udat.
Călcată în picioare dintr-odată
De cei mai mari ai vremii-ai fost, cum știi,
Făr' nicio vină, aspru condamnată,
Făr' niciun drept de-a te împotrivi!
Te-au pângărit, fecioară prea frumoasă,
Te-au umilit, bătut și schingiuit,
Doar ca să-ți uiți trecutul de acasă,
Să-i uiți pe-aceia dragi ce te-au iubit,
Să-i uiți pe Basarabi, să uiți Carpații,
Strămoșii cei viteji ce-au înălțat
Puternice cetăți, să-i uiți pe frații
Ce mult te-au plâns cu suflet înghețat.
Au plâns și ziduri roase de istorii
De la Cetatea Albă și Hotin,
Tighina și Soroca,-au plâns, și norii,
Pământul, glia, totu-a fost suspin.
Și Nistru-a plâns, în malurile sale,
Și Prutu-nvolburat, și Chișinăul;
Și grânele ieșite-n brazda moale
Știut-au cine le va fi călăul.
Când s-a ivit o rază de la soare
Pe fruntea ta atât de încercată,
Pășit-ai drept spre România Mare,
Spre Țara-Mamă binecuvântată.
În martie, pe douăzeci și șapte
Ai lăcrimat mult, dar de bucurie,
Când Sfatul Țării a trecut la fapte
Și a votat Unirea, pe vecie.
S-a scurs un veac, dar binecuvântarea
Venită-atunci asupra ta ți-a dat
Nădejdea că pământul tău, și marea
N-or să mai fie triste niciodat'.
Cu flori în păr, cu chipul de lumină,
Sorbit-ai clipa ca pe apa vie
Și revenind la draga-ți rădăcină,
Ai tot sperat că bine o să-ți fie.
Dar nu a fost așa, că-i scris în stele
Că fost-ai zămislită din suspin,
Durere, suferință, lacrimi grele,
Amar, necazuri, cazne și din chin.
N-a fost de-ajuns c-ai plâns atâta vreme,
Tu, soră, ci alături ți-a venit
Și Nordul Bucovinei care geme
Cu tine de atunci, în strai cernit,
Având aceeași nemiloasă soartă
De-a fi strivită sub călcâie reci,
Pe aria ce bogăție poartă,
Doar paria fiind, sărmană-n veci,
Iar file-ngălbenite stau să spună
Mereu, cum vouă, cizma bolșevică
Cea aspră, v-a-mpletit pe dat' cunună
De spini, teroare, lacrimi și de frică.
Cu sufletul zdrobit în bucățele,
Tot Chișinău-n brațe-a strâns, ținând
Un Cernăuți strivit de roșii stele
Și plâns-a iar, cu Bălți, Orhei în rând,
Cu Bolgrad, cu Lăpușna și Chilia,
Cu Adâncata, Vijnița, Boian,
Copii, bătrâni, părinți și toată glia,
Surori și frați, și preot și mirean.
De-atuncea plâng cu lacrime de sânge
Zastavna, Sadagura, Vășcăuți,
De-atuncea încontinuu glia plânge
La Ostrița, Horecea, Șirăuți.
Ai plâns tu, Basarabie, amar
Și la Fântâna Albă ai jelit
Că-n gropile comune, în coșmar,
Și trupul tău ți l-ai văzut strivit.
Brăzdat ți-a fost obrazul, chinuit
De lacrimi șiroind când neamu-ți sfânt
A fost dus în Siberii-nlănțuit
Și-așa trăit-a, în destinu-i frânt.
O firavă nădejde în taifunu'
Sovietic pe-al tău chip a apărut
Când armia română,-n patru'ș'unu,
În iunie, trecut-a râul Prut.
Dar doar trei ani alăturea cu țara
Ai stat și-apoi ai fost tu ruptă iar
Brutal de la al mamei sân de gheara
Rusească ce n-avut-a stăvilar.
Trăit-ai iar ani de-agonii cumplite,
Teroare,-asasinate, deportări,
Cu-ai tăi mânați din spate ca pe vite
Înspre Siberii, înspre depărtări.
Luatu-ți-au și crucea, și-alfabetul,
Ți-au dărâmat biserici, te-au distrus,
Să te transforme-ncetul cu încetul,
Constrâns, cu forța, din român, în rus.
Acei ce-au rezistat terorii roșii,
Ce cu destinul s-au luat la trântă,
Visează și-astăzi moșii și strămoșii
Și țarina română, veche, sfântă,
Visează apele cum șterg pe dată
Din cale granițele dintre frați,
Visează că-și șterg fața-nlăcrimată,
Cu frații se visează-mbrățișați.
Gândim și noi la tine, soră, frate,
Cum ai trăit, cu suflet oropsit
Și îl rugăm pe Domnul să ne-arate,
Unindu-ne, că nu te-a părăsit!
poezie de Cătălina Orșivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre teroare sau poezii despre suflet
În 1812 ceea ce s-a patentat politicește ca "Basarabie" era, supt multe raporturi, în condiții de rezistență mai bune decât Moldova de Sus, care, la anexarea din 1775, a devenit o Bucovină.
Nicolae Iorga în Continuitatea spiritului românesc în Basarabia (1918)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire sau citate despre Moldova
Rugă pentru Basarabia
Copil, mă uimea peste Prut o biserică
în care intra o căruță cu cai,
grămada de grâu - o cocoașă himerică -
vărsa un miros de făină de rai.
Nici cruce spre nori, nici odăjdii pe-afară,
doar saci și-armăsari și lumină de roți
și îngerii puberi zburând să nu moară
spre mine, prin valuri, prin flori în saboți.
O rugă-am șoptit, un descântec de clipe
spre malul de ceață cu-armonici plângând,
și îngerii zvelți și-mpușcați în aripe
în mine primeau adăpost mai curând.
Să nu mă mai mir niciodată găsindu-mi
în fiece os câte-un sfânt prea curat
că-n trupu-mi cu ceaiuri umplut și cu gându-mi
respiră-o biserică veche de sat.
Biserică-a mea ce-ai venit pe-o corabie
ca Noe în funii de spaimă încins.
Lumină de îngeri salvați, Basarabie,
altarul din inima mea neînvins.
poezie de Dumitru Țiganiuc din Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut/Pro Basarabia (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre religie, poezii despre spaimă, poezii despre sfințenie, poezii despre sat, poezii despre salvare, poezii despre rai sau poezii despre pubertate
Basarabie
Pasăre fără picioare
Sortită veșnic să zboare.
Sculându-se Ștefan cel Mare
Cu cine ar fi la votare?
epigramă de Ion Berghia din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre Ștefan cel Mare, epigrame despre votare, epigrame despre păsări sau epigrame despre picioare
La bustul Eminescului...
de ziua ta, eterna Basarabie
la bustul tău așterne flori și ibertate
și capul aplecat mereu sub sabie
timid și-l saltă că de-ACUM se poate
s-a năruit epoca micilor balauri
începe veacul altor trădători de țară
și spinii din coroană se transformă-n lauri
și iar iuda e cu El ca întia oară
iar tu privești nepăsător din veșnicie
la vălul care azi ca valul trece
și libertate pentru dulcea Românie
cerșești Aceluia-și nemuritor și rece...
poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre prezent, poezii despre libertate, poezii despre coroană, poezii despre cerșetorie sau poezii despre Iuda
Vise
Încerc să zbor,
Să te privesc de sus,
Dar gust din realitate și cobor,
Aș vrea să mai vorbim dar nu-i nimic de spus...
Mă culc pe-un nor,
Visez un câmp de flori,
Pe care lângă tine mor,
Pe care lângă mine mori...
Încerc din nou să zbor,
Dar nu mai reușesc,
Aripile-mi sunt grele și mă dor,
Spre cer în lacrimi tot privesc...
Să te iubesc n-a fost usor,
Și să te uit mai greu a fost,
Dar chiar și-acest sfârșit mă prinde visător,
Și-aș vrea iar să iubesc, dacă mai are rost..
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre vorbire, poezii despre sfârșit sau poezii despre realitate
Fotocopie
Astăzi vei fotocopia lumina
Pe ecranul zorilor.
Vei proiecta un cuvânt
Acel nimic care aduce
Întotdeauna iubirea pe lume.
Astăzi mă vei naște din nou
Ca o literă-n plus.
Vei strânge punctul și virgula
Între o tăcere prelungă
Și pe ecranul din centrul lumii
Vei proiecta un cuvânt.
Astăzi târziu voi apune
Ca o șoaptă uitată
Între da și nu,
Acel cuvânt pur și simplu
Care naște din nou
Înscris între litere
Din lumină,
Un om.
poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre naștere sau poezii despre cuvinte
Nimic nu-i dor
Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.
Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Și pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.
Nimic nu-i clar... nesiguranță,
Nervi, ignoranță, refulări,
Puse adesea în balanță
Cu o anume inconstanță
A verbelor... fără cărări.
Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viața-i cu timpul în consens
Și pune numere la toate,
Ca semn pentru eternitate
A lacrimei, ca un condens.
Nimic nu-i dor... fără durere,
Bătăi de inimă ce fug
Spre indecentele himere
Care incită la plăcere
Și arde sufletul, pe rug.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre proverbe, poezii despre plăcere, poezii despre perseverență, poezii despre numere sau poezii despre nesiguranță
Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citește-o din nou! Scrie-o din nou! Schițeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exercițiu, iar exercițiul este îmbunătățire, iar îmbunătățirea conduce doar la perfecțiune.
citat din Richelle E. Goodrich
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre perfecțiune
Basarabiei
În memoria lui Grigore Vieru
Basarabie,
rapsozii tăi ți-au ales
cele mai deplasate pidosnice rime:
rabie,
scabie,
tabie,
pe când tu
ai o singură și
cea mai conformă
în lumea poetică rimă:
sabie,
pe care a ridicat-o
contra dușmanilor neamului său,
sus și tare,
un mare poet
din cohorta talentelor tale:
Ștéfan cel Mare.
În fața rimei tale perfecte
și astăzi tremură
scursurile de pe toate coclaurile,
zoile tale de-acasă infecte.
Ca să nu mai rimezi
cu niscaiva spade din spanii sau țărmi japonezi,
ți-au schimbat numele tău în "Moldova",
confundând
apa vie cu apa nova,
tavlegul cu negul,
partea cu întregul.
De unde să știe ei
că sabia ta se poate făuri
nu numai în fierăriile din Toledo sau în oțelăriile nipone,
ci și
la focul inimii unui haiduc
din preajma Sorocii
sau codrii Tigheciului?
Fruntea sus, Basarabie,
lamă de sabie!
Câtă vreme există dușmani
înăuntru și la hotare,
câtă vreme-asasinii morali ne doboară stegarii,
muzele nu tac,
poeți ștefáni.
Sus rima oșteanului
Ștéfan cel Mare!
poezie de Nicolae Mătcaș din Din cartea "Vernale ploi" (2009)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre superlative, poezii despre schimbare, poezii despre păduri, poezii despre perfecțiune, poezii despre moralitate sau poezii despre inimă
Unire în cuvânt (baladă)
UNIRE ÎN CUVÂNT
(baladă)
Între Cer și Pământ,
glasul duce-n grai sfânt,
al gândurilor cânt,
de unire-n cuvânt.
Glas de poezie
ca o ciocârlie
răsună-n câmpie,
sufletul să-mbie.
Străbună chemare
strigă la hotare,
spre unificare:
România Mare!
Prutul învolburat
în maluri a săpat
și-n val a legănat
neamu-n lacrimi scăldat.
Uniți pe vecie,
frați din Românie
și Basarabie,
să-și apere glie.
Unirea să fie
pentru veșnicie,
las în poezie,
dorul de frăție.
Gânduri legănate
pun ca semn de carte,
de-a nu fi uitate,
nici înstrăinate.
Dor de plai pitoresc
voi duce-n Rai ceresc,
în stih să-l ntâlnesc
pe plai dumnezeiesc.
Inimi înfrățite
de neamul părinte,
vor cânta unite
și nedespărțite.
În destin înfrățiți
și în suflet smeriți,
veșnic să fim uniti
și-n Paradis cu sfinți.
21 Martie, Ziua Mondială a Poeziei
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Omagii Poeziei (21 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre versuri
Rondelul celei care dă din gură ...
Să dai din gură nu-i ușor,
Când tu nimic nu ai a spune.
Ba vrei s-o faci și cu umor
Din vreo circumvoluțiune.
Ești ca un accelerator
Ce-ncet dar sigur ne răpune.
Să dai din gură nu-i ușor,
Când tu nimic nu ai a spune.
Știu că-ți dorești auditor
Pe noi și-ntreaga națiune.
Și crezi, ca orice orator,
In neaoșa vocațiune.
Să dai din gură nu-i ușor...
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre umor, poezii despre națiuni, poezii despre gură sau poezii despre dorințe
Anul Nou pe-acest Pământ
Anul Nou pe-acest Pământ
Nu-i numai un mesager,
E speranță, e-un cuvânt
Binecuvântat, din cer.
E iubire și e scut,
Este vatră și-adăpost,
Viitor e și trecut
Și tot crez ne-a fost...
Este leagăn de dorinți
Săvârșit în noi,
Moștenit de la părinți,
Dintr-o vreme dinapoi.
De tradiții păstrătoare,
Cu urări de bine,
Dar adânc, născut din dor
Și din zările senine.
Soare sfânt de bucurie,
Răsărit din cer,
Vis frumos și armonie,
Cânt de Leru-i Ler.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre trecut sau poezii despre tradiții
Glossă de galben
E miere-n grâul copt în lan,
E-n pâinea vieții aurie,
E miere-n suflet, an de an,
E pacea-n marea Românie.
E soarele pe cer lucind
Și luna fremătând pe cer,
Clopot cu glasul de argint,
Speranță, vise și mister.
E miere-n grâul copt în lan
Curgând în râuri de lumini,
Covor de frunze-autumnal
Și lacrimă de pelerini.
Mulți și-au ales ca etalon
Un semn tacit de gelozie,
Gutuia coaptă, care-n somn
Se-aprinde iar ca o făclie.
E-n pâine vieții aurie,
Bobul de strugure-n cercei,
Puful suav de păpădie,
Speranțele din anii grei.
E-n galben miere și iubire,
Zbor lin de păsări de cristal,
Este lumina din psaltire,
Căldură, pace și amnar.
E miere-n suflet, an de an
Și-n vene miere curge, parcă,
E seva vieții doar un val.
Iar noi, aceeași veche arcă.
Din fagure, stropiți cu miere!
Să curgă-n voi ca un balsam,
Silabic, litere și semne
Și strângeți mierea gram cu gram!
E pace-n marea Românie.
Miere din floare de salcâm
Se strânge-n stup lumină vie
Mândria de a fi român.
Portal deschis spre alte lumi
La care cerșsetori așteaptă
La tâmple ninse, sub cununi,
O altă lege, mult mai dreaptă.
E soarele pe cer lucind,
Palat din alte veșnicii.
În umbra lui văd șiroind
Pârâu de pietre aurii.
Sunt sus, pe cer, înspre înalt,
Ascunși, peștii de aur azi
Și ninge aur pe-nserat
În munți încununați cu brazi.
Și luna fremătând pe cer
În gândul meu s-a prăbușit.
Poate că-i ultimul însemn
Ce în tăceri s-a irosit.
Mă dor la tâmplele de nea
Nămeții galben-aurii,
Tu vei rămâne-n viața mea
Precum o mamă pentru fii.
Clopot cu glasul de argint
Adormi pe portativ un vis
O clipă te-ai împotmolit
În firmituri de ametist.
Opal în piept de chihlimbar,
Iubirea azi s-a împărțit
Și plânge inima de jar
Dorul de clopot tânguit.
Speranță, vise și mister
În miere-ascunse astăzi sunt,
Trecând prin foc, trecând prin ger,
Trecând pe cer și pe pământ.
Mi-e trupul iarăși cânt de spic
Și vocea clopot de aramă,
Dar poate că n-aș fi nimic
De n-ai fi tu, iubită doamnă.
Speranță, vise și mister,
Clopot cu glasul aurit
Și luna fremătând pe cer...
E soarele pe cer lucind,
E pace-n marea Românie,
E miere-n suflet an de an
E-n pâinea vieții aurie,
E miere-n grâul copt în lan.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre somn sau poezii despre pâine
La centenar
Nimic nu-i ca pământul țării,
Ce poartă-n glia afânată,
Sub piatră, stavilă uitării,
De mamă trupuri și de tată,
Nimic nu e ca munții țării,
Ce-s tainic leagăn și cetate,
Când piaza rea din largul zării,
Asupră-ne cumplit se-abate,
Nimic ca Dunărea nu este,
Ce-n valurile-i liniștite,
Spre Mare duce o poveste,
Despre provincii înfrățite,
Nimic nu e ca Marea Neagră,
Ce scaldă țărmuri însorite,
Pe plaje de nisip să șteargă,
Dureri din trupuri ostenite,
Nimic nu e ca Bărăganul,
Scăldat în razele de soare,
Pe care, an de an, țăranul,
Îl jilăvește cu sudoare,
Nimic nu e amar ca Prutul,
Ce Basarabia separă,
Și-i cald și-nfiorat sărutul,
La revenirea lângă Țară...
Nimic nu-i dulce cum e graiul,
În care ne răsună vrerea,
Și-n care-n șoaptă, cântă naiul,
Și fericirea și durerea...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre țărani, poezii despre tată, poezii despre sărut, poezii despre plajă, poezii despre nisip sau poezii despre negru
Lumină lină
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte și uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor
Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și szrăcit
Cel plâns și cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj
Toamna mea
Se-mpiedică de tine
o frunză buclucașă
ce contururi fine
în gropi îmi lasă
O frunză buclucașă
parcă-s din nou în rai
și cerul mi-e cămașă
iar tu fără nimic erai
Parcă-s din nou în rai
dar ce contururi fine
și-n rest nimic nu ai
se-mpiedică de tine
O frunză buclucașă
un paj și-o pașă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, citate de Costel Zăgan despre religie, citate de Costel Zăgan despre rai sau poezii despre frunze
Cerul si pământul
Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n tarana seara
Pamantului. Lampile vor orbi
Si-n vazduh va amuti larma
Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
In nevazut si taria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Usoara de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum ma vezi si ne-om cunoaste
Indeaproape cuvant din cuvant
Putere din putere. Dimineata fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
Ce ne hraneau nadejdea altadata.
Pamant si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfantului mormant
Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt.
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre seară sau poezii despre Pământ