Privesc spre ochii tăi senini,
Albaștri precum cerul vara,
Limpezi ca râul cristalin,
Adânci și visători ca marea.
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Uitând
o rază de soare
îmi intră pe geam
zori se revarsă
ceru-i ocean...
zambile și-arată
albastrul lor pur
ochii albaștri
privesc din contur
adânci ca și marea
deschiși ca și cerul
fierbinți ca și raza
ce leagă misterul..
sărut în dorințe
de noi primăveri
trăiesc clipa astăzi
uitând ce-a fost ieri.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea poem diamant
Îmi
taie respirația
cu albastrul ei
precum cerul cel senin
cu valurile spumoase și învolburate
și plaja ei nisipoasă
fierbinte, cu scoici...
misterioasă, adâncă:
Marea...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi ca doi sihaștri
Ochii tăi ca doi sihaștri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaștri,
Răsăriturile clare.
Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiți pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.
Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineți cu soare
Taina gândurilor mele.
Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă și dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva?! Desigur, reclamanta cea brunetă, cu ochii albaștri precum cerul senin. Dar ce naiba tot spunea?! Lucian trebuia să fie mai atent, pentru că, involuntar, dădea glas gândurilor sale, ceea ce era destul de periculos. Maria însă nu era nici curioasă, nici indiscretă, deci, nu insistă asupra lui cu întrebări incomode, care să-l deranjeze.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea poem diamant
Aceasta-i
patria mea,
cu munți semeți,
ape limpezi și adânci,
păduri străvechi cu copaci înalți,
câmpii întinse și bogate,
dealuri, râuri, Dunărea...
Aici este
România.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniștit
În zilele când vântul adie abia simțit
Și sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.
Ochii tăi sunt pașnici ca mielul alb și pur
Ce paște liniștit cu oile în jur
Și parcă-s nestemate, atât sunt de frumoși,
Iar râsul tău îi face zglobii și luminoși.
Ochii tăi sunt bruni ca ursul din Carpați,
Pe care-l vezi atunci când codrii îi străbați,
Dar sunt cu mult mai vii decât de obicei
Atunci când chipul meu se oglindește-n ei.
poezie de Octavian Cocoș (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
mă pierd în ochii tăi adânci
dar tu îți întorci privirea
ca eu să nu-ți pot afla
toate secretele
știute și neștiute
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea... un cuvânt
Uitarea a-nceput să doară,
De ieri îmi curge-n amintiri
Și mintea-mi de-mi rămâne goală
Încep să cred că-s povestiri.
De-aș adormi, doar vise sterpe
Mi-ar apărea în ochi închiși,
Doar insomnia nu s-ar vede
În nopți cu pescăruși uciși.
Vroiam doar vara să existe,
Visarea s-o-mpletesc în flori,
Din când în când, ceva din vise,
Să-nșir pe curgătorii nori.
Uitarea a-nceput să doară
Și toamna vine pe alei,
Pe străzi privirea-mi se coboară,
Văd marea mea, în ochii tăi.
Nu sunt albaștri cum e cerul
Nici vorba ta, iubire-n vânt,
Dar pasul tău îmi poartă greul
Cum e și marea... un cuvânt.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea... un cuvânt
Uitarea a-nceput să doară,
De ieri îmi curge-n amintiri
Și mintea-mi de-mi rămâne goală
Încep să cred că-s povestiri.
De-aș adormi, doar vise sterpe
Mi-ar apărea în ochi închiși,
Doar insomnia nu s-ar vede
În nopți cu pescăruși uciși.
Vroiam doar vara să existe,
Visarea s-o-mpletesc în flori,
Din când în când, ceva din vise,
Să-nșir pe curgătorii nori.
Uitarea a-nceput să doară
Și toamna vine pe alei,
Pe străzi privirea-mi se coboară,
Văd marea mea, în ochii tăi.
Nu sunt albaștri cum e cerul
Nici vorba ta, iubire-n vânt,
Dar pasul tău îmi poartă greul
Cum e și marea... un cuvânt.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cenaclul S F
inventând viitorul
oameni visători
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
diferite plante
cu rădăcini
înfipte adânc
în pământ
privesc spre cer
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții poem diamant
Cu
piscuri înalte
ce zgârie cerul,
păduri și stânci golașe,
brazi semeți și veșnic verzi,
pante abrupte, prăpăstii adânci,
aer pur, răcoros
și vârfuri
înzăpezite.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi albaștri
Ca marea calmă, azurie,
Frământându-și valurile,
Fiecare țipăt de albatros un pizzicato
Al unei harpe fără de sfârșit
Ce te-nvăluie cu viclenia sirenei
Și te trage, fără scăpare în vârtej
Ochii tăi albaștri
Ca nourii tolăniți leneș
La margine de lac
Blue sky, blue sky,
Se tânguie Pink Floyd
Neputând ține ritmul
Cu unduirea șoldurilor tale
În care bărbatul se pierde
Ca într-o mlaștină de smarald
Ochii tăi albaștri
Ca- iartă-mi metafora folosită
În exces- albastrul de Voroneț
Hipnotizând adulmecări feline,
Culoare risipită până la streașină
Numai în haosul Purgatoriului
Unde îmbrățișarea-ți
E laț de spânzurătoare
Ochii tăi albaștri
Ca două oglinzi de gheață
Iezere pe padina muntelui
Sticlind magic în asfințit
Ce te-ndeamnă la escladare,
Deabia îți stăpânești hohotul de râs
Gata a prăvăli peste imprudent
Avalanșa...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara poem diamant
Anotimp
sezon estival,
cu multă căldură,
nisip, plajă, apă, valuri,
vacanțe la mare sau munte...
Cu parfum de flori
ce zâmbesc suav
la Soare
vara.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arpegiu de vară
se răcorește vara în izvoare limpezi
și se strecoară prin susur de argint
soarele încălzește recile lespezi
liniște presară cu stări de alint.
pădurea răsună de cântece repezi
trec și prin mine în șiruri succint
se răcorește vara în izvoare limpezi
și se strecoară prin susur de argint.
greierii în scenă spectaculoși arpezi
acordează viori cu trup de hiacint
departe e iarna cu alai de zăpezi
și timpul vesel are aromă de absint.
se răcorește vara în izvoare limpezi
și se strecoară prin susur de argint.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aripile păsărilor stă vocea mea
Am uitat să mai iubim florile și mâine va ninge
mâinile tale vântul le va risipi în fulgi si marea se va aprinde
de atâta dragoste, precum brațele intinse ale unui zeu homeric.
Deschide ochii!
in aripile păsărilor stă vocea mea, care te strigă pe nume,
pe numele de botez de fată
din timpuri vechi când iubirea nu s-a rostit
erau doar nori senini, ispitindu-ți ochii cu lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cu ochii spre cer
în norii purtați de vânt
ghicind formele
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senini ca cerul și plini de candoare ochii copilului.
aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Trandafirul uitării
Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
și urmele pașilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ștergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe șiraguri
de lacrimi din clipele despărțirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălțate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieții
cu zâmbet inocent de copil
am învățat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
trandafirul uitării
fiorul unui vulcan
din craterul stins.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Simfonia iubirii
Se ridică-n lumină și cerul e senin
Senini sunt și ochii ce mă privesc și mă mint
Cuvinte, sunete par ca angregează o întreaga lume
Prin simfonia vibrației divine
Simfonia ce vis a promis
Sau poate un leagăn de cuvinte duioase
Te chem să-mi mângâi pleoapele cu-un sărut
Căci ochii mi-s plini de nisip
Adorm cu tine lânga mine printre stele mă conduci
Și inima mea e tot mai iubitoare.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!