Să respir

Simt că am obosit alergând
printre cuvinte. Aştept o literă
întoarsă
poate "o"... poate "e"
să mă aşez pe ea
şi să respir
să respir
să respir
poate"a".. poate"i"
poate verbul "a fi"

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate mâine

Ea mă întreabă de ce o plac.
La fel de bine ar putea întreba
De ce respir.
Poate mâine nu voi mai respira
Sau ea n-o să-mi mai placă.
Poate mâine mareea nu va mai exista.
Poate ziua de mâine nu va mai aduce
Alte curcubeie.
Poate mâine ea va înceta
Să-mi pună întrebări fără rost.

poezie de Gail Carson Levine, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir din respiraţia ta însufleţirea mea...

Te-am iubit de-o viaţă, poate şi mai mult,
din cea anterioara –poate -
şi te-am pus deasupra vieţii,
să nu mă îndepărtez de mine.

Ţi- am alcătuit chipul din ochii mei,
din tâmplele şi buzele mele, întregindu-te cu o rană
de care nu mă pot vindeca vreodată.
Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot salva de tine –
respir din respiraţia ta însufleţirea mea...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Dunărea de jos, nr. 160 - iunie 2015. Revista Centrului Cultural Dunărea de Jos (29 martie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat...

Ai plecat… cred c-am plins…
Diafana si dulce…
Un aveam un raspuns
Sub un cer ca o cruce...

Si acum... ce sa sper?!
N-am stiut sa exist...
Azi sint singur si pier
In tacere si trist...

Azi respir si mai sint...
Miine vine un val...
Adus poate de vint
Pe o coama de cal…

Sa respir mai incerc,
Sa te-astept… s-a afirsit…
Lumea nu e un cerc,
Ci un biet infinit...

Ce de visuri aveam...
N-am stiut ca visez...
Disperat te iubeam,
Precum Soimul Maltez…

Si regret c-am trait…
Si respir ca in vis...
Poate ca te-am ranit...
Si de-aceea ti-am zis…

Ai plecat… cred c-am plins…
Diafana si dulce…
Nu aveam un raspuns…
Sub un cer ca o cruce...

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături...doar de tine!

Respir iubire, respir amor
În fiecare clipă alături doar de tine!
Respir iubire, respir amor
Iar inima ce-mi bate doar ţie-ţi aparţine!

Părtaş mi-e cerul plin de infinit
Căci sufletu-mi străluce, hrănit de-a ta iubire
Din clipa fermecată când noi ne-am întălnit,
Călăuzindu-mi dragostea spre nemurire!
Alături... doar alături...
Alături... doar de tine!
Respir iubire, respir amor!

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că totul se va sfârşi

Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Şi va bate înfricoşată,
Poate un nor greu se va ridica din pământ
Şi nici păsări nu vor mai fi în rătăcire pe mare,
Poate nici amintirea mării,
Poate nici urma vântului pe zăpadă, alergând,
Poate nici pustiul. Aminteşte-ţi de mine,
Acum în clipa aceasta când totul e viu
Şi la depărtare stau hotarele morţii.
O dungă de abur: fruntea mea
Şi ochii tăi de o adâncime nemaivăzută,
Ca ţipătul. Respir încet,
Toracele se ridică, coboară: oxigen şi azot,
Alveole, bioxid de carbon, spumă,
Aer şi spumă. Exist. Ziua trece prin mine,
Noaptea trece prin mine, ca un val împins de maree,
Tu, după ce am făcut dragoste, acum dormi.
Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Şi va bate înfricoşată.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate...

Zace pe trotuar
Poate moare
Poate este flămând
Poate nu se poate ridica
şi aşteaptă o mână întinsă...

Sau poate crede
în alt Dumnezeu
Poate a votat
un alt preşedinte
Deci poate fi un duşman...

poezie de Stefan Zagiel din Chwile (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate glumi?

Da şi nu.
Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi.
Nu se poate - cu oameni bolnavi.
Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi.
Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi.
Se poate - cu oameni de spirit.
Nu se poate - cu oameni proşti.
Se poate - cu literaţi şi artişti.
Nu se poate - cu gloabe literare şi artistice.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate nu, poate... DA!

Oare, voi învăţa,
într-o viaţă de om,
de la muguri de pom?!
Poate nu, poate... DA!

Viaţa vie-ncepu
c-un sfârşit creştinesc?!...
Oare mă amăgesc?!...
Poate... DA, poate... NU!

Dacă voi încerca
să zâmbesc, la dureri,
voi afla şi plăceri?
Poate nu, poate... DA!

O să-mi uiţi zâmbetu',
dacă-n braţele-i reci
ai vrea mâine să pleci?...
Poate da, poate... NU!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana Infinitului

Respir încet
şi văd
se unesc în sânge şi trup
la Masa Tăcerii
sub blana mielului

Respir încet
şi văd
căzuţi sunt toţi
în strângerea de şarpe
măslinul singur
stă drept în noapte

Respir încet
şi văd
la ieşirea din grădină
trec prin Poarta Sărutului
plătind vama cu o ureche
şi treizeci de arginţi

Respir încet
îl văd
cară pe umeri lumea
în bici şi în ocară
ei nu mai sunt

Respir încet
şi văd
sunt toţi
suntem toţi
răstignim Coloana Infinitului

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O posibilă trecere

spre mijloc rotindu-se
ca un val răstignit
între albii
singurătatea
absoarbe
din nimic
trupul meu
parte din moarte
purifică tăcerea crestată
pe crucea care începe
să crape
înspre vârf
miroase a lemn putrezit
încă respir
o tăcere anonimă
mă caută în zi
mă gândesc
să mă ascund
înăuntru
dar nu pot
trag jaluzelele şi încerc
să mă redimensionez
poate nu trebuie
sau poate trebuie să mai aştept

de mâine toate dimineţile
vor fi la fel de reci

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape alb

Frunze căzute,
Văduve slute,
Zilele mele,
Calcă pe ele!

Fotosinteza,
Pierzand viteza,
Mă-ncetineşte,
Miros a peşte.

Respir lumină
Tot mai putină,
Iar la final
Sunt numai AL

Cui, poate,-mi poate
Pune la spate
Slova B mare,
Să-i fiu culoare.

Când va muri
Culoarea gri
Va fi un zvon
Albul e non.

poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din când în când mă uit prin buzunare
să văd dacă nu mă atacă o haită de mine
şi gâfâi străzi printre furnale!
Respir ruine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sufletul plânge aşa, uşor,
Poate după Tine.

Însă Tu eşti ca apa ce-i cuprinsă
Dincolo de nori:
Nu eşti nici ploaie lungă,
mocănească,
tristă
Nici recea cădere de apă,
Ce toamna te-neacă,
Ci poate că eşti
Caldul respir al cerului către glie,
Ce-n zori,
Înainte de soare,
Cu Aurora se joacă.

Apă eşti şi apă împrăştii,
Apă Vie ce-n vin se preface.

Şi nu simt a Te fi pierdut printre sloiuri...

Poate că eşti volbura furtunii
ce-n mal de bazalt,
Poartă orice falnic catarg, spre înalt.

Nu mai ştiu Ce eşti
Doar că apa Ta mă face
Sa fiu viu,
Din spre trecut, spre prezent,
găsind o cale răsare
Spre a făuri viitorul
Care îţi poartă chipul.

poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştrii, apropierea de soare pot reda ceea ce simt eu lângă tine.

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate... poate...

poate vrei să ne-ntâlnim
într-o zi plină de soare
poate vrei doar să glumim
pe o bancă-n izolare!

mi se pare că-mi zâmbeşti
este foarte frig afară...
poate vrei să mă culegi
ca pe-un fulg care nu zboară!

poate... nici n-ai observat
c-am trecut din intâmplare
din priviri eu tot te caut
poate... poate... mi se pare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir numele tău

Ce palidă simţire sticleşte-n ochii tăi!
Adie primăvara în zâmbetul tău trist...
Răsare dimineaţa... Eu încă mai exist?
Respir numele tău pe-obrajii mei.

Atâtea anotimpuri ne amăgesc viaţa!
Îmi rătăcesc timpanul în noapte pe alei,
Atâta bunătate iţi luminează ceaţa,
Respir numele tău pe-obrajii mei.

Iţi dau visele mele, să ştiu că tu eşti bine,
Aşa sunt fericită în triştii anii grei
Trăieşte-mi fericirea, în pieptul tău o ţine!
Respir numele tău pe-obrajii mei.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urechea lipită

De ce stai cu urechea lipită de propriu-ţi piept?
Vrei să-ţi pui cireşele după coaste
sau poate
poate să numeri foşnetul sângelui
din buzele plecate la oaste
sau poate
poate vrei să alăptezi o carte cu foi rupte
şi să-ţi curgă lacrimi
de neputinţă. Te întreb!
Spune! De ce stai cu urechea lipită
în coasta mea
de urechea mea?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când mă cufunda
în trupul ei să respir.
Atunci ochii mă trăgeau pe
roată şi intrau în delir!

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar femeia poate fi

Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.

Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.

Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.

Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.

Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.

Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!