De dragoste

E ca un blestem ca trupurile
să-şi simtă zilnic depărtarea,
chiar telegarii gândurilor
s-au scurs spre cer
cerând iertare serii
şi razelor de Lună
uitate-n ceasul tău de mână
şi-n părul meu de noapte şi de dor;
de pază pun doar trei privighetori
să poarte pe-a lor aripi
descântec de verdele pădurii
şi murmur de izvor,
s-adune din lumină depărtarea
pe zbor de fluturi

şi să le lase-n poartă
mănunchi de busuioc
şi-oglindă fermecată.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

În evantaiul vieţii am prins
Mănunchi de stele-nmiresmat
Şi clipa ce acum s-a stins
Mă poartă spre dor neîncetat.

Fluturi cu aripi de lumină,
În zborul lor spre nicăieri,
Vin sufletul de mi-l alină
Şi azi, şi mâine, chiar şi ieri...

Doar un strigăt de iubire,
Asta sunt, asta-mi doresc;
Mă încarc cu fericire
Şi n-am cui s-o-mpărtăşesc.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog de lună

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ţi-i prind cunună
Şi-ţi cern argint în păr de stea.

Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăşi culc pe mână
Şi o topesc în aşternut.

Mă rog de lună... să-nţeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândeşte noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Şi braţele să te cuprindă,
Lipindu-te, uşor, de mine.

Mă rog de lună... şi de stele,
S-adune diamant din şoapte,
Să-ţi cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu ştiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rispitor în negru

Plouă risipitor de negru în albul zbor de păsări
Se mai zăresc ecouri
Vocea ta plouă
M-ai dezbrăcat în ploaie
Icoanele pereţilor şi depărtarea umbrei dintr-o stea
Şi muza iar ascultă cum se ridică norii la tine
Palme soare în zbor îmi zburdă miiei şi primăvara minţii a tot cioplit icoane
Şi plouă în depărtarea apelor tăceri
Ascultă şi priveşte pe geam afara noaptea cum spulberă
Amurgul se înţepenesc în frig doar mâinile de îngeri
Rămân ca o lumină în rugăciunea nopţii când s-au trezit castanii îmbujoraţi de frig
La mine se opreşte un ceas din cele şapte străluce
Şi orbeşte lumina în aurul topit
Trezeşte-mă din murmur cu geana dă-mi de veste
Mă nasc puţin din ploaie de parc-aş fi murit în ochi tăi de ploi
Cireşul s-a topit şi tu nu mă cunoşti
Luminile sunt dense şi pasărea mai ciripeşte pe crucea de pe schit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi şi zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simţiri
Te-nvie şi dor...
Fluturii nu mor.

Nu mai sunt fluturi
Doar simţiri
Pe aripi de nor
Şi zborul din interior...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT FEMEIE ŞI RĂZBOINIC

Fluturi gri cad din tablouri şi-mi întunecă odaia,
Plâng cu mine visători, ce-mi iubeau ieri poezia.
Ii ucid, şi-mi plâng de milă, ce femeie-am devenit,
Strivesc fluturi în lumină, şi-nrobesc un alt iubit.

Nu mai vreau să-mi fi aproape, însă depărtarea asta,
Mi-a ucis sub tălpi povestea, şi m-a dus din lumea mea,
Pe tărâmuri îngheţate unde nu-nfloresc salcâmii,
Iar luminii, îi cresc aripi, înălţate în regrete.

Am în mână o spadă grea şi pe piele doar săruturi,
Ce mi le-ai uitat în lumea, unde încă zburau fluturi.
Am ucis ca un războinic toată amintirea mov,
Unde tu m-ai prins de mijloc, şi ţi-am tremurat uşor!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre seara vieţii

Spre seara vieţii miroase a pustiu,
Cerul nu mai vede prin pupila soare,
Genele s-ascund în păsări călătoare,
Spuma din valul mării trece în târziu.

În seara vieţii noastre depărtarea creşte,
Dealul nu ne urcă peste coama sa,
Steaua plină-n visuri nu mai are şa,
Umbra de sub noi, subţire, se topeşte.

Asta-i seara vieţii searbădă, amară,
Totul e fărâmă, chiar munţii au apus,
Doar adâncimea creşte în braţele de urs
Ce-aşteaptă-n sânul lui o căprioară.

Mă doare ceasul serii ce scârţie în timp
Rupând altoiul dulce ce-a fost între noi,
Până plecăm în noapte mai aşteptăm vioi
Să dăruim viaţa pe-un mugure în schimb!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii şi fântâna

Nu voi fi niciodată acasă
pentru mine şi vânzătoarea de flori;
simt câmpul, intrând în carne
şi crescându-mă sălbatic,
văd zilele verii sfătuindu-se
şi dăruindu-mi un zbor tainic
spre universuri paralele;
cerul se scaldă-n cercuri concentrice
până-n albastrul ochilor tăi,

o populaţie de fluturi
se odihneşte pe banca fântânii,
din lapislazuli sunt ghizdurile ei.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatele toate

La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colţ un înger plânge,
lanţul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viaţă trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
să-mi spăl sufletul cu flori de tei,
să spăl aleile cu lacrimi,
să spăl sufletul de patimi
să cerşesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.

La ceas târziu în noapte,
îmi spăl sufletul de păcate
îngerul îl las să zboare
de la mine pân-la soare
şi-ntind mâna spre iertare
spre iubire, spre uitare
El, păcatu-mi va ierta
însă NU şi conştiinţa!

poezie de Adriana Monica Burtea (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge luna

Atinge -ţi sufletul cu vise, speranţe şi iubire!
Zdrobeşte meteoriţii şi transformă-i în comete!
Şi chiar de par nebun...
Eu las doar gândul să facă pe nebunul,
Printre stele, să cutreier,
Cu aripi în creier, zbor....
Iubind noaptea cea zgârcită în lumină,
Căci este singura ce mă veghează,
Acoperindu-măcu pătura-i de stele...
Săruturile mele...
Căci noaptea-mi spune:
Întinde vele la noi catarge
Şi lasă-te purtat spre alte lumi,
Da-i aripi gândului să zboare
Să poţi privi de sus realitatea,
Dezbracă-te de doliul vieţii
Îmbracă-ţ veşmântul viselor...
Frumoase creaturi mă prind în braţe,
Ce doar pe pământ le-am întâlnit....
Fluturi negri în noapte,
Ce cască aripi de catifea,
Într-un vis necenzurat!
Şi am aripi în creier....
Zburând cu fluturii in noaptea zgârcită în lumină!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albi porumbei dau în zbor

Spre depărtarea albastră
Am dat porumbiţa-n zbor,
Să-ţi aducă la fereastră
Iubirea şi al meu dor.

N-am ştiut că depărtarea
Doare chiar atât de mult.
Nici că aşterne uitarea
Peste tot ce ai mai scump.

Mă doare sufletul mamă
Că nu mai eşti lângă mine.
Revino la mine, mamă!
Să-mi fie şi mie bine.

Lângă tine, mamă dragă,
Mă simt ca o rândunea.
Pot zbura în zarea largă
Să am şi eu steaua mea.

Dorul meu aş vrea să zboare
S-ajungă, mamă, la tine.
Să-ţi aducă alinare
Şi iubire dela mine.

Din pragul casei părinteşti,
Albi porumbei dau în zbor,
Să-ţi aducă, mamă, veşti
De la al tău pruncuşor.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de rouă

E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două…

Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculţă şi te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe şoapte

Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorţire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două

Doi paşi de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte… dulce feerie!
Prin părul meu eşti vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viaţă suflet îmi vei fi

Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două…
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruţi doar una...şi apoi, doar două…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Fi-ţi-ar zilnic dor de mine,
Să nu dormi, să nu mănânci
Şi să te-ndoieşti de tine
Până-n braţe îmi ajungi!

Suferinţa mea te-ajungă,
Lacrimile-mi să te ardă,
Iar noaptea să-ţi pară lungă,
Depărtarea, halebardă!

Să-ţi pară că nu respiri
Până ochii nu mi-i vezi
Să visezi dulci contopiri
Şi-n iubirea mea să crezi!

Să fiu una pentru tine,
Cum mi-eşti de ne-nlocuit
Să mă iubeşti doar pe mine
Aşa cum n-ai mai iubit!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din depărtare

Iubeşte-mă din depărtarea ta
Cum te iubesc din depărtarea mea,
Să ne-amintim cum ne iubeam cândva
Când depărtarea nu-nsemna ceva.

Iubeşte-mă oriunde eşti acum
Cum te iubesc şi ştii, ca un nebun,
Cheamă-mă prin gând şi-n orice noapte
Luna-i singura ce ne desparte

E imposibil să mă fi uitat
E imposibil să te uit, nu pot,
Mi-e imposibil să nu mă gândesc
La ochii tăi pe care îi iubesc

Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu
Şi caută-mă mereu în jurul tău,
Chiar dacă cercul nostru s-a lărgit
Urmează-i diametrul pietruit

În lungul lui privesc cu ochii storşi,
Pe-acolo-i cel mai scurt să te întorci,
Pe-acolo vino şi-am să vin şi eu
Pe raza cercului, în centrul său

Acolo am să fiu şi te aştept
Cu inima spărgându-mi bietul piept
Aici voi fi scriindu-ţi poezii,
Am terminat o carte, nici nu ştii

Sau poate am greşit, nu m-ai iubit,
Poate doar eu sunt singurul vrăjit
De cerul tău atât de însorit
Sub care somnul meu e chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul lumii de safir

Îşi scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate şi-n liniştea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau şi îl suspină.

Ei vin din zări pătrunse de-al nopţilor mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeţilor din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.

Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Şi îşi întoarce faţa spre lacul liniştit
În care-şi duce viaţa şi-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieşit.

C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.

Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină şi se înălţă-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.

Pe lacul ce-şi cuprinde iubita-n mâini de ape
Şi unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai pluteşte şi-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtarea

Ea există pretutindeni
Dar mai ales între noi
Cu fiecare disensiune
Depărtarea se amplifică
Cu fiecare controversă
Creşte de una singură
În formă de evantai
Ca o eroare prescrisă
Apoi se preface în miraj
Că să nu devină lehuză
În drumul spre eternitate
Îşi pune aripi de icar
Contracarând siguritatea
Transmite mesaje idilice
Căutând iubirea de sine
De noi şi de univers
Acolo de unde a plecat
Iubirea de revenire acasă
De aproape si apropiere.

poezie de David Boia (14 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de zori

departe de oameni trepte spre infinit urci
mereu te-atrage nerostitul în efemerul amintirilor
depărtarea e ca o profeţie a neştiutului de mâine
întrebi de fiecare dată nepătrunderea visului
ascunsă cântec după draperiile nopţii

pătimind sub picurii argintii ai toamnei
de cele mai multe ori rupi cu dinţii potecile
mângâind cu tălpile într-o îmbrăţişare podoaba pădurii

lasă-te femeie în dansul pătimaş al vântului
noaptea din adâncul pământului
să ţi se caţăre pe la tâmple aduceri aminte
ca fulgerile răzvrătite de iubirea norilor

minunată este ziua când florile mângâiate de timp
îşi varsă din tulpini parfumul ca smirna în pragul serii
lasă-te îmbrăţişată de zorii zilei ce destramă
luceferi fistichii a umbrelor lumină
pe-a cerului spinare ce arde fără ocolişuri luna

ai devenit cuvânt şi freamăt de destin
te joci cu lutul vremii în tainică lumină
tu suflet de femeie!

poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtarea

depărtarea coboară pe cuvinte
geamurile risipesc tăcerea
împrumutând zgomotul zilei de Crăciun

oferta de azi e un amestec al realului cu lumea virtuală
prezentă în secunde neîntrerupte

decupez inspiraţia din tolba ui Moş Crăciun
descifrând ecuaţia unui sărut prin selfie
sfidând absenţa desenată pe frunze

scriu rescriu şi şterg sărutul tău
de pe traseul neauzului volatilizat în abis.

pe orbită Moşul imaginar împarte emoţii
în bucăţele de fericire sub formă de fluturi de zăpadă
curgând într-o lumină verde.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi copii s-au dus

Doi copii s-au dus de mână
Colindând o săptămână
După scoici, după ghioace.

Vrând cum marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Aţâţată să-şi destrame
Păturile de năframe.

Se dezbracă şi se-mbracă,
Singură ca să se placă,
Fermecată să se scalde
În sidefuri şi zmaralde.

Nu ştiu ce le-a căşunat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrând în cer...

poezie celebră de Tudor Arghezi din Ciclul HORE (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune pentru veşnicie

Ţi-am prins pe trup, aripi de frunze
Şi înger nepăcătuind,
În rochie de vis şi toamnă,
Spre cer, iubito, te trimit!
În castitateta ta, fecioară,
Eu mi-am înfipt însingurarea...
Ştiu c-o să plâng, ştiu c-o să doară,
C-o să te soarbă depărtarea...
Oh, ştiu că-n zări nemărginite
Surâsul tău o se piardă,
Dar te voi regăsi, iubito,
Cândva, în lumea cealălaltă.
Pe carnea ta de puf de stele,
Eu îţi voi pune trandafiri
Şi am să trec sfios prin lumea
De chiparoase şi de crini.
În ochii tăi poveşti de vise
Voi oglindi, ca-ntr-un palat,
Dar tu, mireasa vieţii mele,
Tu o să ai de aşteptat!
În părul tău atâta noapte,
Îmbătrânind, s-o aşeza
Şi chiar dacă voi fi departe,
Acolo, sus, vei fi a mea.
Cunună albă de lumină
-N mătăsuri chipu-ţi va lega
Aşteaptă-mă, căci vin, regină!
Şi dragostea va triumfa!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!