Ghedeon şi cei trei sute

Viteazul Ghedeon a izbăvit
Poporul său de năvăliri duşmane.
Dar cu puţini ostaşi a biruit,
Căci a luptat cu Dumnezeu, smerit,
Mai mult decât cu zeci şi milioane.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghedeon

Ştiţi, voi copii, cine era străinul
Care-a vorbit în câmp cu Ghedeon?
Era Isus, Care-i simţise chinul
Şi-acum venea ca salvator şi domn.
Te mai frământă azi madianiţii?
Mai crezi în izbăvire şi în rai?
Ascultă de porunca iubitoare
Şi du-te cu putere care-o ai!

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate timpurile mai puţini au fost aceia care şi-au învins dorinţele decât aceia care au biruit oştiri duşmane.

citat celebru din Cicero
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saul

Din seminţia cea mai ne-nsemnată
Şi de curând lovită de război,
Un tânăr-nalt, curat şi fără pată,
Lupta cu pământeştile nevoi.
Neobosit pe calea ascultării,
Tot căutând măgarii rătăciţi,
Găsi uleiul binecuvântării,
Duh nou şi tron peste israeliţi.

Chiar dacă Israel a necinstit
Pe Domnul, căutând un împărat,
El nu i-a părăsit. Deşi jignit,
În providenţa Sa ia ascultat.

Le-a dat pe Saul cel smerit, ascuns,
Ce-atât de mic era în ochii săi.
Cu suflet nobil şi cu zel nespus,
El i-a scăpat de amoniţii răi.

O, dacă Saul rămânea smerit,
Cinstind porunca, nu părerea sa,
Dar la-ncercare el a îndrăznit
S-aducă jertfa ce nu se cădea.

Apoi, mânjit de-a sa nepocăinţă,
A poruncit un post necugetat,
Crezând că Domnul va schimba sentinţa,
Lăsându-se prin post înduplecat.

Fanatic, el lipsi pe toţi de mierea
Pe care-o pregătise Dumnezeu.
Dar prinţul Ionatan, primi puterea
Credinţei, izbăvind poporul său.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat pe Adam şi pe Eva

În ziua-a cincea a creat
Şi peşti şi păsări zburătoare.
Pe toate El le-a inventat,
Din Duhul Lui le-a dat suflare.
A şasea zi e mult de lucru,
Căci este zi de pregătire.
Şi-a terminat întrânsa Domnul
Tot lucrul Său de la Zidire.

El a făcut în acea zi
Orişice soi de animale
Şi pe Adam din lut trezit,
Spre gloria Măriei Sale.

Apoi a mai făcut pe Eva
Din coasta lui Adam luată,
Şi prima nuntă tot atunci
A fost îndată celebrată.

Ca o pecete a Zidirii,
În ziua-a şaptea, Dumnezeu
Făcu odihna împlinirii,
Sfinţind pe veci sabatul Său.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele vărsat de vitejii noştri ostaşi, este legătura cea mai sfântă şi cea mai tare, care poate uni pe Suveran cu poporul său iubit, cu care nu are decât un singur gând şi un ţel.

Regele Ferdinand în Calendarul ziarului "Universul" pe anul 1926
Adăugat de Soldatul de la Marathon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul lui Moise

Bătrânul Moise, când s-ajungă ţinta
Desăvârşirii, brusc s-a poticnit,
Căci chiar lângă odihna aşteptată,
Prin nerăbdare, a păcătuit.
El trebuia doar să vorbească stâncii,
Ca stânca să dea apă pe pământ,
Dar nu s-a mulţumit doar să vorbească,
Ci a lovit şi-aşa a fost înfrânt.

Şi dacă Moise, biruit odată,
N-a mai intrat de viu în Canaan,
Cum vom intra, noi, vii în cerul slavei,
Când ne zborşim de-atâtea ori pe an?
.......
Profetul Moise a fost cel mai blând
Din toată lumea, ca Isus Cristos.
Dar într-o zi s-a pomenit lovind
În pieptul stâncii, iute mânios.

De-aceea Domnul nu l-a mai lăsat
Să intre-n Ţara Sfântă, din pustie,
Şi nu fără de moarte l-a-nălţat
În paradisul Său, ca pe Ilie.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rut

Istoria lui Rut ne-a învăţat
Că Dumnezeu iubeşte pe oricine.
Credinţa şi iubirea ei au dat
O pildă pentru neamuri, pentru mine.
Dorinţa de-a urma pe Dumnezeu,
Iubire, sfat, smerenie şi-avânt,
Ne încadrează bine-n planul Său,
Ne răsplătesc chiar astăzi pe pământ.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea Iordanului

Întâi Iehova a trecut Iordanul,
Stând nevăzut, pe chivot ca pe-un tron.
Întâi trecu porunca şi credinţa,
Exemplul sfânt pornit de la amvon.
Şi apele, mişcate, sau oprit,
Căci s-a făcut cărare-ntre primejdii.
Poporul sfânt a fost călăuzit
Să guste primul farmec al nădejdii.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construirea Sanctuarului

Un cort în centrul taberei au pus,
Ca locuinţă pentru Dumnezeu,
Un plan de har privind către Isus,
Oglindă pentru drumul Său şi-al meu.
Poate-ai primit un spirit de artist,
Talent şi iscusinţă în vreun fel;
Deci, pune-te la lucru altruist,
Cu-aceeaşi râvnă ca Beţaleel.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iosif devine sclav

Pentru vina de-a visa
Celor ce nu convenea,
Iosif sclav a fost făcut
Şi la Egipteni vândut.
Dar l-a ocrotit mereu
Bunul nostru Dumnezeu,
Astfel că stăpânul chiar,
Dregătorul Potifar,

L-a-nălţat peste averi
Şi i-a-ncredinţat puteri
Peste toată casa lui...
Fost-a voia Domnului,

Mai presus de gândul rău
Al oricărui frate-al său.
Tu, băiete, fii curat,
Şi vei fi, la fel, 'nălţat.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia lui Iacov se duce în Egipt

"Să cred, sau să nu cred?", gândea bătrânul.
Să mai trăiască Iosif cel pierdut?
E-adevărat, Neftali, Ruben, Iuda?
E-adevărat că voi mi l-aţi vândut?
Ce minunată dragoste divină
A transformat necazul în lumină
Şi-a pregătit o zi de revedere,
Care să şteargă doruri şi durere!

Ce veste pentru amărâtul Iacov!
Tot mai trăieşte Iosif, fiul meu?
Ba încă el a fost unealta sfântă
Prin care ne-a dat pâine Dumnezeu.

Înţelegând conducerea divină
Îşi strânge, patriarhul, tot poporul
Şi intră în Egipt, cu toată turma,
Privind trecutul său şi viitorul.

Bătrânul Iacov, şef de caravană,
Întinerea gândind la fiul său.
Atunci a cunoscut înţelepciunea
Şi planul tainic al lui Dumnezeu.

Priviţi apoi pe Iacov rezemat
Cu mâna pe toiag, şi-apoi pe moarte,
Culcat în pat, cu ultima suflare
Ce binecuvântări la fii împarte...

Şi cercetaţi în Biblie, la rând,
Căci profeţia lui s-a împlinit,
Şi încă mai rămâne să vedem
Cum ŞILO va veni, de toţi slăvit.

Apoi muri şi Iosif, ca tot omul.
La moarte, credincios, cu-acelaşi ţel,
Rugă pe-ai lui să-l ducă în pământul
Lui Avraam Isaac şi Israel.

Căci au voit, în toate, patriarhii,
Să împlinească-a cerului sentinţă:
Chiar ultimul lor drum să dea pe faţă
O ascultare plină de credinţă...

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet smerit experimentează adesea starea de epifanie deoarece Dumnezeu i se revelează mai mult unui suflet smerit.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome III
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, am suferit, dar îţi mulţumesc pentru suferinţele mele. Inima îmi era deschisă iubirii, dar nici o femeie nu m-a iubit. A fost voia Ta şi voinţa Ta s-a împlinit. Am luptat, dar adesea am pierdut. Sunt sătul de viaţă, dar nu de a exista, căci Ţi-am aparţinut mereu. Momentul sfârşitului se apropie. O, bunule Dumnezeu, lasă-mă să termin acest imn al măreţiei Tale. Nu-mi refuza această bucurie şi voi veni către Tine smerit şi cu sufletul senin.

Anton Bruckner în mărturisire pe un pasaj din Andantele Simfoniei a IX-a
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult mai greu

E mult mai greu acum s-asculţi
decât să faci ce-ţi place
dar vai cum plâng atât de mulţi
ce nu mai pot desface.
— Să-mi fie orişicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te laşi lenei
dar vai câţi zac acum scrâşnind
în muncile gheenei.
— Să-mi fie orişicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
— Să-mi fie orişicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei născuţi din Dumnezeu au biruit lumea şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?

Sfântul Ioan Evanghelistul în Epistola întâi sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mare este dragostea omului care ridică smerit greşeala aproapelui său, decât a aceluia ce ridică traista cea grea a împreună-călătorului său.

Paisie Aghioritul în Părinţi Aghioriţi. Flori din Grădina Maicii Domnului (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine.

Solomon în Pildele lui Solomon, Sfaturi folositoare pentru viaţă - 12:9
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan Vodă şi Codru

Ştefan-Vodă rătăcit
Intră-n codrul înfrunzit.
Codru-i zice: "Domn viteaz!
Ce-ţi curg lacrimi pe obraz?"
"Ah! îmi plâng ostaşii mei
Morţi, luptând ca nişte zmei!
Codrul zice: "Dragul meu,
Încetează plânsul tău,
Căci din brazii mei trufaşi
Face-ţi-oi voinici ostaşi
Ca să scapi biata moşie
De păgâni şi de urgie".
"Fă!" răspunde mult voios
Domnul mândru, inimos.

Codrul puse a vui,
Brazii a-şi însufleţi,
Pe stejari a mi-i trezi.
Iar copacii mari şi mici
Se făceau ostaşi voinici,
Şi spre domn înaintau
Şi din gură cuvântau:
"Să trăieşti, măria-ta!
Hai la luptă, hai, Ştefane;
Du-ne-n oardele duşmane!"

Ştefan-vodă-nveselea
Şi la luptă purcedea
Peste munte şi muncel
Cu tot codrul după el.
Vai de ungurul semeţ
Ce lupta c-un brăduleţ!
Vai de leah, vai de tătar
Ce luptau cu un stejar!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsa modestie este un lucru mult mai nesuferit decât fanfaronada; căci în primul rând se pricep foarte puţini să o practice, fiind o artă, pe când a face pe boierul ţine de firea omului; şi apoi, fanfaronul recunoaşte fiecăruia meritul său, în timp ce falsul modest dispreţuieşte pe faţă pe cel înaintea căruia îşi ridică nasul.

aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea Mării Roşii

Cristos, din norul tainic a trimis,
Spre egipteni, doar negură şi fum,
În timp ce alor săi le-a oferit
Botezul începutului de drum.
Staţi liniştiţi, căci apa nu-i obstacol
În calea mântuirii prin Cristos.
Celor ce cred le este cale dreaptă;
Doar celorlalţi, mormânt întunecos.

Hai să cântăm şi noi cântarea mării,
Căci Dumnezeu e-acelaşi pentru noi.
Strigaţi refrenul peste orice piedici
Refrenul veşnic al cântării noi.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!