Vals
cât de asemenea ardere
palma lui înghițind în aer palma ei
ce dulce spaimă în concentrare
peste florile degetelor cu miros de taină
răpită din parfumul de ierburi de pe buze
când ultimele acorduri se sfârșiră
în vrăjită pierdere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În palma ta
Aș dormi în palma ta...
Ocrotește-mi obrajii
și buclele rebele,
lipește-ți buzele
de pleoapele mele.
Aș visa în palma ta
cuprinde-mi genunchii
și pulpele perfecte,
mușcă-mi rotula
- ca mărul verde -
sărută-mi tălpile
de-atâtea ori
până când...
mă trezesc în carnea ta
deposedată de litera a!
poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul din zori
Să îmi fii oare visul meu din zori!
Cu ochii degetelor, îți simt emoția în suflet.
Să îmi fii oare visul meu din zori?
Scânteie sau orizonturi noi de viață!
Dar ești mai mult, te simt, ești seva vieții
Cu ochii degetelor îți simt emoția în suflet
Iar palma mea și palma ta, decât o umbră vinovată,
Ce mângâie plăceri!
E încă noapte... Și eu aprind o stea în calea ta
Să nu orbecăim în șoapte...
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma mea
Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.
Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.
Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.
Și o fac... fără rușine,
Nu au liniște, nici pace,
Nebunia o-ntreține
Ritmul inimii buimace.
Oare ce gândește fata?
Coapsa cine-i încălzește?
Timpul e aproape, gata,
Palma mea o-nnebunește.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
10
Florile vorbesc.
Se așază în palma primăverii
să își dăruiască inima.
De atâta dragoste, nu pot altfel.
Își deschid petalele răspândind parfumul.
Pernele vorbesc.
Așezarea și plinul le trădează povara dulce a trupului
care a zăbovit preț de o mirare
în chemarea sângelui.
Timpul vorbește.
Se spațializează în esențe visul primăverii.(14.03.2023)
poezie de Iulia Dragomir (14 martie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingeri
Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.
Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.
Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.
Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingeri
Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.
Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.
Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.
Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.
poezie de Carmen Comloșan din Viața printre moarte (16 aprilie 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt clipe când îmi imaginez că știu cum ar vorbi florile.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Sunt clipe când îmi imaginez că știu cum ar vorbi florile, dar și pietrele...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantomimă
Din senin a apărut o palmă!
Ghemuită nu a mai vorbit o zi și o noapte.
A stat sub duș o lacrimă.
Și-a desfăcut degetele și a născut o mână.
Mâna a râs de spaimă
și coate.
Mâna și-a dus palma la gură
și a prins în umăr o șuviță de ură.
A plecat spre obraz.
Obrazul era în carantină de terminații nervoase.
Palma s-a îmbrățișat de grumaz
și a strâns în pumni
o mână de oase.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou anonim
de origine fără culoare
cu toate acestea pur și simplu colorată ca o salamandră
rochia șuierată o lipește de trup
în timp ce ochi mari se deschid
interminabilă privire verde
sub gene tremură traversând veacuri de câmpii și munți împăduriți
buze de coral se strâng ca și cum ar pretinde o zi însorită
acolo unde este o amuletă și iarba nu tace
plete de sub pălăria căzută pe o parte
se agață alge de umeri cochilii
sub pâlcul de nori albi interogativi
un verb se mișcă atinge retina
mă lovesc cu palma peste frunte vântul acesta
nu este vântul de afară nici cel de azi nici cel de ieri
e o adiere de primăvară ce s-a lăsat pictată
de un ochi anonim fără să pretindă ceva
poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
mulțumesc
degetelor
ce-mi apropie cerul
în palma întinsă
cu foame de zbor
gogyohka de Alexandru Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din palma mea cocori
Zburară în eter
Și palma mea în zori
Se prefăcu în Cer
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma dată de cerșetor doare mai tare decât palma bogatului...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în palma ta
în palma ta crește copacul
care înflorește și-și desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcnește
îl simți în timpane cum vuiește
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist și izolat în debutul veacului
palma ta hrănește viața născută
cu multă trudă din veștedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc și strâng copacul
palma ta e o ultimă chemare
cu înțelepciune lipește șoapte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un caracter se construiește precum o casă. Principiile sunt scări cu ajutorul cărora se așază și ultimele țigle pe acoperiș.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărțile și florile ne fac credincioși memoriei noastre.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile știu să trăiască, doar așa: înflorind.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără urmă
dezvelește sânuri păduratice
vânt stăpân
al micilor și ușoarelor
păpădiile
concentrate
își așteaptă zborul tăcere fără urmă
aici
peste o întreagă neîntâmplare
doar o dorință ascunsă în sân
sau
pierdere în moarte
acolo
toate izvoarele plâng descătușate
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, îmi imaginez că știu cum ar vorbi florile despre toamnă.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asemenea tuturor darurilor Sale... misterul nu poate fi sondat.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!