Gândul cel rău

Gândule, gândule
Viperă rea,
— Valuri frângându-le,
Lupţi, arătându-le
Alba ta stea...
Nopţile, zilele
Vezi, te-au învins!
Moarte-s zambilele,
Stinse-s feştilele
Dorului stins...

Rănile, visele
Toarnă-ţi venin;
Dând paradisele,
Cumperi abisele
Marelui chin.

Gândule, gândule
Viperă rea,
— Valuri frângându-le,
Pieri, scuturându-le
Ultima stea...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândule, taci!

Gândule, taci!
Nu mă trimite
să mângâi zarea
ce-mi pierde cărarea!
Gândule taci!
Nu-mi sufla-n van,
vrerea-n ocean
ci lasă-mă râu,
pe lângă grâu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu doar gând

Gândule nebun şi sfânt
coborât să mă încânt,
eşti o mare de frământ
zbuciumată când nu cânt!

Gândule mereu profund
încurcând şi descurcând,
fără tine şi oricând
eu aş fi nemaicontând!

Gândule amarul meu,
demon, zeu şi Dumnezeu,
faci ce faci să nu fiu eu
când credeam că-s paraleu!

Cum să fac să te-nţeleg
şi din toate ce s-aleg?
Mă întrebi şi-apoi mă leg
tot de tine unde merg.

Sunt din caza ta frumos
iubitor şi drăgăstos,
mă transformi în urâcios
când tu vrei în arţăgos.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec de potop

D e - a t â t e a n o p ţ i a u d p l o u
â n d,
A u d m a t e r i a p l â n g â n d.

Cărămidă rea
Dă Doamne să stea!

Ş i p a r c ă d o r m p e s c â n d u r i u d e,
Î n s p a t e m ă i z b e ş t e - u n v a l.

Cărămidă rea
Dă Doamne să stea!

S u n t s i n g u r ş i m ă d u c e - u n g â n d
S p r e l o c u i n ţ e l e l a c u s t r e.

Cărămidă rea
Dă Doamne să stea!

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

viperă

Viperă - animal cunoscut datorită coşului cu smochine al Cleopatrei.

definiţie clasică de Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

(unde mă porţi gândule?)

Când zori mă vor trezi din somn
Şi vântul îmi va adia prin păr,
Îţi voi şopti cu buzele uitarea
Ce florile imi leagă iar suflarea....

Parfumul amintirilor rămân,
Ca briza ce o simţi la malul mării
Mă iartă atunci când îţi greşesc
E sufletul ce nu ştie de reguli.

Sub umbra teilor de altădată,
Iţi simt mirosul ce mă-mbată
Nori albi mi-acoperă durerea
E gândul meu ce zboară aiurea.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o uşoară nostalgie

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile

cerul meu întins pe seară
îmbrăcat tot în argint
prin ce tainic labirint
gândurile mele zboară?

eu nu mă gândesc la moarte
las viaţa să curgă lin
de e dulce sau pelin,
că-i aproape sau departe...

stau legat cu rădăcini,
agăţat de cer, un clopot,
şi mă voi feri cât pot
să nu cad în mărăcini.

gândule, prin tine zboară
toamne reci şi amintiri,
fugi de-acele ispitiri
şi fă-mi viaţa mai uşoară.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să mă-nşurubez în aer?

Cum să mă-nşurubez în aer, pământule?
Cum să m-arăt din unghiul, al privirii,
gândule,
cu ce e mai puţin din mine dat pieirii?

Cum să m-arăt în trup pe care nu-l doresc
neîntomnat şi-n azvârlire,
plin de verdeaţă şi regesc
şi armăsar păscând câmpii asire?

Cum să-ţi atârn de nară, logodit,
şi sângelui tău să îi fiu nutreţ?
Cum să mă spulber din dorul gândit?
Şi cum să-ţi fiu nepreţios, de preţ?

Poate fiind?
Sau, poate nefiind?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era frumoasă şi rea...

Ea era frumoasă şi rea.
El era rău şi frumos.
Erau unşi cu miere de viperă
de sus pînă jos.

Ea se temea de virtuţi.
El de virtuţi se temea.
Scutul păcatelor îi apăra,
şi pe el, şi pe ea.

Ei au trăit neştiind.
Ei au murit neştiind.
Sfinţii foarte trişti au rămas
în icoana de-argint.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rău natura dă naştere la rău, după cum din viperă se naşte iarăşi viperă.

citat din Isidorus
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisele

Dacă între oameni e întotdeauna o punte,
e, fiindcă, sub ei, se cască abisele
cu ochii închişi. Zilele-s strivite
de caii negri ai nopţilor crunte.
Zilele! Ferestrele voastre le acoperă visele.

poezie clasică de Stephan Roll din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cauză bună poate deveni rea atunci când luptăm pentru ea cu mijloace care sunt fără îndoială ucigaşe. O cauză rea poate deveni una bună dacă suficienţi oameni luptă pentru ea în spiritul camaraderiei şi al sacrificiului de sine. Până la urmă, cum lupţi ca şi de ce te lupţi va face cauza ta rea sau bună.

citat din Freeman Dyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata rea

În satul nostru risipit sub stea,
În jurul mini-jupei toţi se-adună,
Dar nu-nţeleg de ce-i zic fată rea,
Când mie mi se pare cea mai bună.

epigramă de Adi Sfinteş
Adăugat de Adi Sfinteş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serviciile secrete ne-au raportat că avem o viperă în guvern, spuse prim-ministrul dând din coadă.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ţi-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înţeles ce voi în sufletu-mi trudit
Şi speranţa ea mi-a dăruit
Şi-n seara când ţi-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Şi iubirea ta

De-atunci în şoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea sfântă

În noaptea sfântă de Crăciun,
Pe drumul nins de lună,
Trei magi călări, cu suflet bun,
Aleargă împreună.
De unde vin? Cum se numesc?
Ce doruri îi frământă?
Spre-o iesle ei călătoresc
Şi cerurile cântă.

Şi cântă-n inimile lor
Aprinsă, bucuria:
Azi S-a născut un Salvator,
Azi S-a născut Mesia.

Nu simţi fiorul de atunci
Şi-n noaptea asta, frate?
Isus te-aşteaptă să-I arunci
Povara de păcate.

El stă în ieslea Lui şi azi
Iertare dând şi viaţă.
Încearcă în genunchi să-I cazi
Cu inima-ţi de gheaţă.

Mărturiseşte-I fapta rea
Şi-a patimii revoltă —
Şi-o albă, minunată stea
Va răsări pe boltă!

Vedea-vei îngeri şi lumini
Pe umerii tăi şubrezi,
Când vei veni să I te-nchini
Cu ochi smeriţi şi umezi...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Câteodată amintirea-i bună
Şi te scaldă-n liniştite ape;
Altădată-i rea ca o furtună
Care-ncearcă sufletul să-ţi sape.
Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieţii.
Au rămas şi îngerii, departe.
Bate vântul aprig al tristeţii
Sub un cer aducător de moarte.

Ce-i cu tine, Eva? Ce-i Adame?
Vă-nspăimântă deznădejdea firii?
Inima, în felurite game,
Sângeră pe spuza amintirii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu privi la vin, cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă, cum alunecă pe gât. Căci la urmă ca un şarpe muşcă şi ca o viperă
împroaşcă venin.

citat din Vulgota
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu ştiu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viaţa mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca şi gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viaţa-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De eşti orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aştern în valuri...

Câte valuri călătoare
Îşi duc viaţa în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am fost rea de muscă. Dar rea, rea. Dacă intram într-o încăpere, mă culcam cu cine nimeream.

perlă de Monica Tatoiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!