Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Virtuțile omului: roșind și pălind în fața instinctului de conservare.

aforism de din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Citate similare

Lumina transcende spațiul și timpul – într-o dimensiune în care viața dă sens tuturor lucrurilor.

(octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.

Sprânceana ta

Un haiku – sprânceana ta
(a-)mărginind absolut
în sufletul meu dragostea...

poezie de din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru GalesanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a dezvălui un poem în matricea lui metafizică avem nevoie, cum altfel?, de întregul univers cultural care, transcendental, ne conține.

aforism de din Luminile omului: lirica filosofică (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camil Petrescu
inteligență
Inteligența e un mijloc de adaptare la mediu al instinctului de conservare.

definiție celebră de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un om intre oameni" de Camil Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 23.99 lei.

În vreme de pace între știință, filosofie și arta pură, intrând în rezonanță cu lucrul sensibil – ca ritm și măsură, universul poїetic își ia drept arhetip inocent propria Natură.

aforism de din Poetică metafizică (19 martie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De profundis

Chiar
dacă plouă afară,
în
tainicul
miez-al simțirii
cu soare
iubirea o ai înde-profund poleită...
în strai
de lumină,
etern
răbdătoare,
cum ruga de seară
prin ființa sleită:
Ave Maria,
străluminare!

poezie de din Fugă spre roșu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru GalesanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asfințit

Sunet dulce împresoară, ca licoarea unei seri,
inimile tulburate – un asfințit de primăveri:
mă privesc în adâncime, copleșit ca o durere –
infinit, cu-n ochi în suflet și cu altul în tăcere...
'noaptea asta – fără noapte,
cu pereții albi, de var –
amândoi urcăm, în taină, pe al vremii osuar(...)

poezie de din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru GalesanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Limerick

"Dumnezeu nu joacă zaruri" –
nu iau în deșert cărările Domnului,
Eu doar visez cu trupul inert-infinit
prin grădinile
somnului(...),
Iar undele versului meu
donquijotești-charismatice
Sunt ▫ în absurd: fantomatice
linii de câmp,
bucle sau corzi,
noduri-verigi
sau ecuații
dogmatice –
Eviscerări
holografice,
scrise-ntr-o
latice-matrice.

poezie de din Addendum, după Albert Einstein (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză și italiană.

Călător de adevăr

Călător de adevăr,
un avatar voalat-al ființării
din pulberi de stea –
învăluit în azur – se rostea:
Cine – ce este Marele (Z)eu?!,
A-tot-Ființa ce este?...
nemuritorule Spirit:
eternul Ție închin!,
Aici-și-Acum –
pe pământul făgăduinței –
în veci poemul iubirii
își întemeiază ființa Sa,
Amin!

poezie de din Ante*metafizica (29 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Subconștientul caută mereu să vă protejeze și să restabilească o stare de sănătate în corpul dumneavoastră. El este cel care vă face să vă iubiți copiii, așa cum tot el stă la baza instinctului de conservare.

în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Miracle Power of Your Mind: The Joseph Murphy Treasury Paperback" de Joseph Murphy este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -121.99- 63.99 lei.

Gândul

Fior pătruns de bruma tomnatică a firii –
sălbatică risipă de energii latente...
sămânță încolțită în matricea gândirii –
o chipuire-a humii prin clipele ardente.

E gândul
o lumină
mai repede
sau foc nestatornic –
prin care se-arată
viața-n limba de ornic,
oglindă întoarsă
a florilor
și-a pomului-pom,
prin el
se-mplinește vecia
și o m u l
plăpândul –
în om.

poezie de din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru GalesanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Un ins pe jumătate nebun mi-a spus odată: "Când mă bărbieresc, cine, dacă nu Dumnezeu, mă împiedică să-mi tai beregata?" Credința, n-ar fi, prin urmare, decât un artificiu al instinctului de conservare. Iată că peste tot dăm de biologie...

în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Materia trează

Materia trează sufletul ne veghează
și pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare –
iubirea măiastră din genunea albastră.

Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
și unicul soare ne va fi asfințit,
ca pomii dați în floare –
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.

Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastr㠖 unicul soare
adâncului omului fără sfârșit,
cel carele încă deodatŽ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
va fi asfințit infinit,
în genunea albastr㠖 la infinit.

poezie de din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru GalesanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Angoasa este, în calitate de stare afectivă, reproducerea unui eveniment trecut și periculos; ea rămâne în în sarcina instinctului de conservare și are rolul de a semnala noile pericole. Ea provine de asemenea, dintr-un libido devenit într-o oarecare măsură inutilizabil și se produce în procesul de refulare. Înlocuită prin simptom, ea rămâne totuși legată de acesta.

în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.

Zhuangzi – [tăinuirea luminii]

« (...) la originea Existentului
nu este nimic.
Existentul
este desăvârșit. »
Zhuang Zhou
(aprox. 369-286 î. e. n.)

Să fi fost fericit,
în preumblările omului –
ca un fluture țintă zburând la aproapele lui –
armonizând afirmația și negația
precum Zhuang Zhou în vechime,
el și-ar fi dus la bun sfârșit călătoria,
dar nu către niciunde ori înspre nicicând
în liberul zbor săvârșind pribegia,
ci spre originea lucrului
cu infiniții transformărilor lui,
pe calea de mijloc și-n strânsă legătură cu cerul,
din stră-profunzimile gândului
conformându-se timpului –
în sufletul pur cultivând armonia.

Să fi fost fericit,
ca un fluture liber zburând
spre (ne)marginea cerului,
precum Zhuang Zhou în vechime –
pe calea de mijloc
dinaintea singurătății,
la poalele timpului
spiritul€ său viu
fulgurând infinit veșnicia (...)

poezie de din Fugă spre roșu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Eliade

Primatul teoriei asupra instinctului se verifică chiar în ceea ce am putea numi apucăturile monstruoase ale omului "primitiv".

în Fragmentarium
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.
Sigmund Freud

Putem vorbi îndelung despre angoasă, fără a aminti nimic despre nervozitate, în general. Angoasa reală (manifestată în prezența unei primejdii reale), spre deosebire de angoasa nevrotică, apare ca fiind un termen foarte rational și comprehensibil. Este o reacție la percepția unui pericol extern, asociată cu reflexul de fugă și în consecință poate fi considerată ca o manifestare a instinctului de conservare.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-am să trec în amintire

De-mi răsar în amintire holdele de grâu,
valuri blonde mă inspiră unduirii-eterne,
cântul pasării: câmpia – mare în desfrâu,
sudul zilelor de taină între noi îl cerne(...)

De mă uit în adâncimea gândului: un râu
care fulgeră nemoartea – anii mei petreci,
și am chipul tău ca marea spicelor de grâu:
o icoană, ce mă fură timpului – de veci!

De-am să trec în amintire,
te voi știi mereu
sol fertil pentru iubire –
marea mea de dor!,
vise blonde te vor cerne –
tânără(...)
când,
eu –
pescărușilor
uitării
hrană-oi fi și z b o r.

poezie de din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru GalesanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dekalog

Cinstind
toate cele ce sunt și nedistrugând nimic
dintre cele pe care tu însuți
nu vei putea să le faci.

Prezentul este un dar.
E datoria ta să te bucuri de fiecare zi
ca și când ar fi ultima zi... până ea va veni.

Adu-ți aminte când la părinți erai un copil,
când îți părea totul a fi drept și frumos;
dispersat în uitare –
să nu devii inutil profețind mincinos lumea pe dos.

Descifrarea imaginarului vieții,
ar putea să însemne
pentru tine un semn
că abia atunci meriți un loc între semeni,
prețuind virtuțile omului demn.

În creierul decodificat al istoriei,
totul începe cu aventura cuvântului –
fiecare urmându-și în fel și chip trecerea,
numai unii uitând
că prea ușor au făcut umbră pământului:
aceasta...
fiindu-le punctul culminant al gloriei.

În simplitatea operei tale,
înalță clipele vestale
și virtutea credinței rănită:
fiecare gravitând cu forța razelor sale
pentru a reda imaginea lumii,
în oglinda albastră a cerului,
alături de femeia iubită.

Silențioase mașini ale timpului –
iluziile tale se nasc întru spirit
și ies în decor într-o lacrimă-dor.

Va veni și lumina iertării,
aducându-i ofrande lui dumnezeu
pe imaculata zăpadă a sufletului tău.

În dekalog se răsfață poemul
cu adevăruri rostite între realitate și vis.
Ah, dezmărginită-i lumina ființării
într-al gândului poetic abis!

Fascinat de tainele infinitului,
verbul își poartă destinul prin elegante cetăți,
el transgresând epoci întregi de cuvinte –
de vremea când la părinți
erai un copil,
aducându-ți pururi aminte.

poezie de din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inspirație

Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Ființa
mă însoțeam cu poezia, eu hrănindu-mi credința
în toate virtuțile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator și inspirat poet.

Paradigma Eternității (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieții-și-morții mă însoțesc nesfârșit,
râvnind la justiție precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârșind aventura necuvintelor grele.

Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetățean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta) –
între real și simbolic –
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.

A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuși în infinire,
o inspirată idee
animând universul prin oglindiri spontanee,
lângă punctul-de-fugă al vieții,
în unda hazardului fără sfârșire.

Într-o piramidă a cerului echivalând cu Ființa,
înțelegând sensul vieții și-al morții
în unda misterului unui poet numit Phantasía,
crucificat într-o pustietate amorf㠖
din interioritatea lumii îmi cumpăneam dorința,
ah!, de-a po(i)etiza ființa ↔ neființa,
cu ochii cugetători ai luminii
înveșnicind spontaneu poezia.

Inspirația la modul absolut
poetizând o gândire
cum spiritul însuși în infinire.

poezie de din Axiomele infinității (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook