Mulți ani-lumină, azi!
Azi de ziua poeziei, vă urez iubiți confrați,
Albă să vă fie calea, caldă inima în piept,
Slova să vă fie lină și Cuvântul înțelept,
Iară la onor, la faimă și măriri să nu visați,
Doar la tainica vibrare a mesajului din stele
Aplecați urechea minții și cu ea vă săturați.
Nu vă amăgiți cu texte și pretenții clar-obscure
Îndemnați de incolore măști cu aură de carte.
Cei ce n-au nimic a spune, n-au nici lege, nici dreptate,
Ei sunt negustori de piele de la urșii din pădure
Și iluzie rotundă pentru capete pătrate,
Cum că tot ce-i azi în aer, zboară spre eternitate.
Prin urmare întru cultul veacului ce va să vină,
Vă salut pe cei ce credeți, cei ce scrieți și iubiți,
Floarea, stelele, pământul și care vă nevoiți,
Zile, nopți trudind Cuvântul, adevăr ca să devină
Rațiune și simțire, tot ce trebuie să știți...
E... că dincolo de stele unde timpul se comprimă,
Poezia se măsoară nu în ani, ci în ani-lumină.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre poezie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre urări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Mulți ani-lumină, azi!
Din "Tabăra Prieteniei" vă urez, iubiți confrați,
Albă să vă fie calea, caldă inima în piept,
Slova să vă fie lină și Cuvântul înțelept,
Iară la onor, la faimă și măriri să nu visați,
Doar la tainica vibrare a mesajului din stele
Aplecați urechea minții și cu ea vă săturați.
Nu vă amăgiți cu texte și pretenții clar-obscure
Îndemnați de incolore măști cu aură de carte.
Cei ce n-au nimic a spune, n-au nici lege, nici dreptate,
Ei sunt negustori de piele de la urșii din pădure
Și iluzie rotundă pentru capete pătrate,
Cum că... tot ce-i azi în aer, zboară spre eternitate.
Prin urmare întru cultul veacului ce va să vină,
Vă salut pe cei ce credeți, cei ce scrieți și iubiți,
Floarea, stelele, pământul și care vă nevoiți,
Zile, nopți trudind Cuvântul, adevăr ca să devină,
Rațiune și simțire, tot ce trebuie să știți...
E... că dincolo de stele unde timpul se comprimă,
Poezia se măsoară nu în ani, ci în ani-lumină.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urși
Mărire-ntru cele-nalte
Mărire-ntru cele-nalte
Toate stelele să salte,
Salte cerul și pământul
Să laude tot cuvântul.
Această zi preasfințită
Și sărbătoare slăvită
Vă dorim ca să vă fie
Întru mulți ani cu bucurie!
Întru cei de sus mărire,
Pe pământ împăciuire!
La toți oamenii să fie
De acum până-n vecie!
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărbători, poezii despre laudă, poezii despre dorințe, poezii despre cuvinte sau poezii despre bucurie
Nu, nu trebuie iubiți cei sănătoși, cei siguri de sine, cei mândri, cei mulțumiți, cei bucuroși ei n-au nevoie! Ei primesc dragostea cu îngâmfare și indiferență, doar ca pe un omagiu care li se aduce, ca pe o obligație ce li se cuvine de drept. Un dar care se adaugă altora, o podoabă în păr, o brățară la încheietura mâinii, așa socotesc ei dăruirea totală a altuia, iar nu drept rațiunea și esența întregii lor vieți. Numai celor pe care soarta i-a persecutat, numai celor tulburați, celor năpăstuiți, celor nesiguri, celor lipsiți de frumusețe, celor umiliți, numai lor le poți într-adevăr ajuta prin iubire. Cine le dăruiește viața lui, acela le oferă compensație pentru ceea ce viața le-a luat. Numai ei știu să iubească și să fie iubiți așa cum trebuie să iubim cu recunoștință și modestie.
Henry Jaeger în Disperatii
Adăugat de Bernadeta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre viață
- citate despre sănătate
- citate despre recunoștință
- citate despre păr
- citate despre mândrie
- citate despre mâini
- citate despre mulțumire
- citate despre modestie
Dragostea este o virtute divină! Dar Dragostea! Nici cel mai imaculat dintre îngeri nu trebuie să roșească din pricina dragostei! Și când văd sau aud vreun bărbat sau vreo femeie alăturând dragostea de rușine, atunci știu că au minți grosolane și gânduri josnice. Mulți dintre cei care se socotesc rafinați, fie doamne, fie domni, și pe ale căror buze cuvântul "vulgaritate" flutură permanent, nu pot pomeni de "dragoste" fără a-și trăda depravarea înăscută și imbecilă; sunt nesimțitori sunt lași sunt proști! N-au iubit niciodată n-au fost iubiți niciodată! Și în întunecata lor ignoranță hulesc focul viu al vieții adus de un serafim de la un preasfânt altar...
Charlotte Bronte în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre îngeri, citate despre trădare, citate despre rușine, citate despre prostie, citate despre minciună, citate despre lașitate sau citate despre ignoranță
În Vinerea Mare
Ne poartă gândirea în Vinerea Mare
La taina lucrării de răscumpărare
Pe cruce-L vedem pe Fiul jertfei supreme
Cu coroană de spini, nu cu diademe
Știind, prin har, ce-a-nsemnat răstignirea
Păstrăm în suflet tot ce produce Iubirea
Doar EA s-a jertfit pentru cei închiși în celule
Supuși la cazne și înjosiri destule
În EA-L vedem pe Fiul speranțelor noastre
Cum ne-a-nălțat din praf, nevoi și dezastre.
L-au dat la moarte prin judecată nedreaptă
Privirile noastre spre El se îndreaptă
Privirea Lui, stingându-se, nu e crispată
Ne spune, desigur, că vine o dreaptă răsplată.
De toți părăsit cum Isaia, profetul, descrie
A gustat stări de cea mai grea agonie
Păcatele noastre l-au pus pe lemn de ocară
Ca omul firesc, negreșit, să dispară.
În Vinerea Mare se nasc în noi meditații
Să știm că din jertfe ne vin revelații
Nu marii preoți au învins, nici trădarea
Nici cei ce în ruină au aflat "scăparea"
Nu Pilat și-a spus cuvântul din urmă
Ci Cel ce-a venit să formeze o turmă
Trei zile și trei nopți l-a ținut neființa
Dar azi vedem, foarte clar, consecința
Vedem suflete desprinse de glie
Care-ascultă mesajul cuprins în solie
Vedem transformări în ființe umane,
Feciori și fecioare cântând pe peroane
Vedem cum în oameni se naște speranță
Cum știu ce-i "nimic" și ce-i "importanță".
*******************************
N-au fost degeaba durerile-atât de acute
Pentru acei ce vor, cu drag, să-L asculte.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre suflet, poezii despre naștere, poezii despre virginitate, poezii despre trădare, poezii despre superlative sau poezii despre răsplată
Voi n-ați fost cu noi în celule
Voi n-ați fost cu noi în celule
să știți ce e viața de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu știti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătușe la glezne.
Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ați dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele țării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereții,
voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieții.
Ce-i munca de brațe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârțâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde
să spuneți aproapelui vostru.
Voi nu știți în crunta-nchisoare
cum minte speranța și visul,
când ușile grele se-nchid în zăvoare,
și-n teama de groaznica lui încleștare
pe sine se vinde învinsul.
Ați stat la ospețe-ncărcate
gonind după fast și orgoliu,
nici milă de noi și nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă și nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Așa sunteți toți cei ce credeți
că pumnul e singura faimă.
Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,
când noi cu obrajii ca pământul de vineți,
gustăm din osânda și spaimă.
Când porțile sparge-se-or toate
și morții vor prinde să urle,
când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-ați fost cu noi în celule.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre dor, poezii despre țări, poezii despre înălțime sau poezii despre spaimă
Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre adevăr, citate despre cuvinte, citate despre Iisus Hristos, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre perfecțiune sau citate despre cunoaștere
Masa Tăcerii
Brâncușiană
Apostolii lumii și-au luat rând pe rând
Cuminecătura și-au dispărut
În urmă rămase doar masa tăcerii
Întorcând din somn neștiut
Douăsprezece scaune
Ca douăsprezece pocale
Pline de slavă și lut.
Lumea a trecut iară și iară
Vorbele au zburat în șir de cocoare
Liniștea a lăsat grea casa de piatră
Sub catapeteasma de stele fuioare
Torcând cernită piatra tăcerii
Din tot ce-a rămas nespus, neînceput
În albe, adormite pahare.
Și cei ce au trecut și cei urmează să vină
Se așază-mpreună în chip nevăzut
La masă să schimbe vreo două tăceri
Și să ciocnească neabătut
Pentru cei ce au fost, pentru cei ce vor fi
Și pentru cei ce pe cale mai sunt
Prin grele clepsidre timpul iar s-a cernut-
Tăcerea ne prinse pe toți în ciubere goale.
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre schimbare, poezii despre lut, poezii despre alb sau poezii despre Masa tăcerii
Cu un cuvânt
"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul fruct oprit.
Cuvinte păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre lectură, poezii despre gură, poezii despre fructul oprit, poezii despre existență, poezii despre durere, poezii despre aur sau poezii despre amintiri
Ho! Ho! Ho! De Noul An
Nu mai zicem azi: Aho!
Super cool e: Ho! Ho! Ho!
Așadar copii și frați,
Prin piețe v-adunați,
Gură-cască pe beton,
Să faceți Revelion,
... ori pe la cabane-n munți
Oarecâți-va, nu prea mulți,
Iar voi, cei obișnuiți,
Râdeți! Beți și vă iubiți,
Cu delicii ori posmagi,
Dar alături de cei dragi.
Ho! Ho! Ho! Și la mulți ani!
Dragi boieri și dragi țărani,
Boieri mari și boieri mici,
Care-ați mai rămas pe-aici,
Pentru toți de pe Pământ,
Truditori întru cuvânt,
Dați-mi voie să vă ur...
La mulți ani! Simplu și pur.
Fără texte complicate
Sau cuvinte-ncrucișate,
Fără integrame laxe,
Paradigme și sintaxe.
Vă urez cu simplitate
Sincer, multă sănătate
Și puterea de a crede
Și știința de a pierde.
Că... pentru noroc și-averi,
N-ai nevoie de puteri.
Să vă bucurați de vieți,
De omăt... care aveți,
De lumini și de culori
Și de sfinte sărbători,
De părinți și de copii
Și cât încă suntem vii,
Să vă ur aș mai dori,
Forța de-a putea iubi
Tot ce-i bun și valoros
Dinainte de Hristos,
Fără mofturi imbecile
Ori belșuguri inutile.
Vă ur să mâncați, să beți,
Doamne-ajută, cât puteți,
Pe aleși să-i mai răbdați
Și cu drag să-i ignorați,
Că există și dispar
Precum răul necesar,
Lăsați-i să dea legi noi
Și făceți tot cum vreți voi.
S-aveți spor la târguieli
Și la alte socoteli,
Să plătiți cablu' și netul,
Capra... vaca și baletul,
Boii de la biciclete,
Nucile de pe perete,
Să vă ploconiți la nul,
La cretin și la fudul
Și zâmbind cu bunătate,
Să le dați la toți dreptate.
Ho, ho, ho, copii frustrați
Care stați și vă jucați,
Nu prin parc sau pe maidane,
Ci pe taste și butoane,
Programați I. T.-ști din uter
Și din scutece pe scuter:
Visele să se-mplinească
Și părinții să vă crească...
... Grijă doar ce vă doriți,
Că-i posibil să primiți.
Ho, ho, ho și vouă staruri
Și vedete de coșmaruri,
Care ne cântați de fițe
Imbecilități pestrițe,
În jargonimii bucale,
Cu tendințe occidentale,
Dulce și tărăgănat,
Românește agramat,
Filozofie curată
De genul: Mamă sunt beată!
Că-i liber la exprimare
Și nici prostia nu doare.
Și... aho, aho șoferi,
Amatori sau rutieri
Stați puțin și nu mânați,
Că oricum în trafic... stați,
Zi de zi bară la bară,
Beep! Beep! Beep! În ea de țară!
Și în cei care-o conduc,
Ho, ho, ho și-apoi mă duc.
... Să iertați de vorba proastă
Nu-i de vină țara noastră,
Vinovați suntem cu toți,
Apatrizi și patrioți,
Să ne-ajute Dumnezeu,
Fiindcă cel dintâi sunt eu,
Iar dumnilorvoastre fani,
Un An Nou și La mulți ani!
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre iubire, poezii despre automobiliști, poezii despre țărani, poezii despre știință sau poezii despre zăpadă
Cineva de sus totuși te urmărește
O umbră străpunsă cu o mie de raze
și un stejar fulgerat într-o furtună sălbatică
poartă în piept îndemnul de răzbunare
pentru orice încercare de pătrundere în subiect
de către cei fără niciun ideal colectiv
ce se împăunează degeaba cu rigoare
pentru că n-au habar cum se păstrează
și se urmărește drumul ideii prin întuneric.
Prin urmare caută unde nu trebuie
răspunsuri la întrebări nepuse niciodată
și se apropie de prăpastia
peste care trec numai păsările
iar oamenii cad în propriul gol
în care s-au ascuns până mai ieri.
Cineva de sus totuși te urmărește
cum te statornicești în calendarul din veac,
îți arată calea posibilă de urmat
ca să-ți îndepărteze teama de moarte,
îți toarnă-n memorie uitarea
de poruncile date și de cuvântul ales
și tot așa până la păcat
pe care-l îmbrățișezi cu toată dragostea
patimilor la care te supui orbește
pentru a fi iertat cândva.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre stejari, poezii despre prăpăstii sau poezii despre posibilitate
Iubesc pe cei ce n-au nevoie să cate dincolo de stele o cauză din care să piară și pentru care să se jertfească.
citat celebru din romanul Așa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre jertfă sau citate de Friedrich Nietzsche despre iubire
Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre tată sau poezii despre religie
Iisus Hristos: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:3-12 de Sfântul Matei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre sărăcie, citate despre religie, citate despre plâns, citate despre plată, citate despre pace, citate despre moștenire sau citate despre inimă
Onomastică terestră
Colind, colind două mii treisprezece, pentru o ultimă dată, oară,
ca pasăre ce-și uită puii, până ieri puf, spre o Africă ce-o zboară
la șarpe, doar ce-i dezbrăcat de piele, o așteptând pană neavută,
rămas reptila târâtoare ce-și cântă solz, în solz, era-i tot mai, tot mai pierdută.
Ar, ar pământ cu plug, îl zgândăr riduri, brazdele adânci
în ultimu' anual periplu de păduri, mări, de câmpii, de faleze, de lunci,
pe-un calendar de eternitate, un treisprezece întors în treizeci și unu,
ce vis l-aș vrea, să mă întâlnesc cu mine, voi, explodând fericirile... nebunu'!
Urez, urez azi, de pe-o ultimă bancă a nopții într-un șezând, alt an,
c-un strigăt, dincolo de orice disperare, în vibratoare unde până și-n ultimul timpan,
că piere iar un pic o lume din parcul meu cu bănci și multe, multele alei,
dar las, cu șișul scrijelit pe-o șipcă, să vă fie cel mai bun, "să aveți toți, să ai totul ce vrei!"...
... plini brațele cum bucuriile de flori de tei, sprinteni, ușori cum artificiile scântei, nemuritori, o lume, ne sărbătorind cu toții ziua, dragii mei!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi sau poezii despre păduri
Nou, La Mulți Ani!
Mă rog eu, pentru voi, s-aveți un an cu bani,
și sănătate multă, pentru un LA MULȚI ANI!
Vă rog să fiți aproape prietenilor fani,
să-i aveți ca pe frați și, acum... și LA MULȚI ANI!
Îi rog pe cei ce uită de voi bogați, sărmani,
să-și readucă aminte și azi... și LA MULȚI ANI!
Rugați-vă o secundă să fim din nou umani,
că așa perpetuu OM fi, MAI MULȚI și LA MULȚI ANI!
Să ne rugăm la morți, noi, cei contemporani,
că așa o zi și alții ne vor ura... LA MULȚI ANI!
Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoțesc... de-mi urați LA MULȚI ANI!!!
Să fiți etern iubiți, iubind azi, "LA MULȚI ANI!"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre secunde, poezii despre prietenie, poezii despre prezent sau poezii despre gânduri
Hrana cea de taină
Sunt zile care-și strigă-n nopți de dor
Concretul într-o lume relativă,
Din viața care spune tuturor,
Că nici o moarte nu-i definitivă.
Eternul celor mai temeinice nereguli
Ori adevăr ce crede spre a ști,
Excepții noi născute printre reguli
Călcate din știința de-a greși.
Sunt lacrimile-ncredințate pernei
În remușcarea nopților, târziu
Cuvântul pur la mila balivernei,
Tăcerilor ce strigă în pustiu.
Sunt ordine și haos și fapte ne-mplinite
Între repere sacre de scepticii creduli,
Singurătăți ce speră finite infinite
Ori ceea ce-i disperă pe-ai disciplinei uli.
Neîmplinită-n vorbe însă vorbită-n fapte,
O botezăm cu nume să devenim imuni,
Pulsându-i lin lumină ca stelele în noapte
Și ne hrănim în taină credința din minuni.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre singurătate sau poezii despre scepticism
Neputință și furie
Lifte spurcate, împărțiți doar jale
În zi de rugăciuni duminicale,
Mușcați ca lupii, azi, din doliul meu
Voi, bestii, fără sfinți și dumnezeu.
Vă îmbuibați cu lacrima din rană
Din biete suflete fără prihană.
Când eu mănânc poeme-n zori pe pâine
Voi dați cu piatra-n mine, ca-ntr-un câine.
De unde să vă dau eu milioane,
Așa e legea voastră, după toane?
Și știu că de nimica nu vă pasă,
Nici că nu am ce pune azi pe masă.
Mâncați cu șapte guri. Și ce palate,
Vă găzduiesc ticăloșia! Nu se poate
Ca un norod întreg să poarte vina,
Că v-ați înfipt în țară rădăcina.
Ne sugeți sângele, vampiri fără pereche
Precum nebunii cei loviți de streche.
Tot adunați averi și nu vă pasă
De amărâții ce nu mai au casă.
Copiii n-au părinți și n-au mâncare,
Pe voi, ciocoi, niciunde nu vă doare.
După ce lege îi chemați la bară
Pe cei ce nu mai sunt, să iasă-afară
Din cimitire? Le stricați odihna.
Să n-aveți parte-n veci, nici voi de tihna
Somnului veșnic, iadul să vă fie
Pedeapsa care taie-n carne vie!
Să știți și voi, durerea, ce gust are
Și cât de tare, neputința doare.
Îmi dați pomană patruzeci de lei-
Lua-v-ați lumânări și cruci de ei!
Voi credeți că păcatele se spală
De voi, sătui și noi cu burta goală,
Când ne-aruncați în scârbă o lătură?
Vedea-v-aș cum vă ies viermii din gură!
M-ați umilit și mi-ați strivit mândria-
Voi, lipitori, slujind nemernicia,
Îi cereți mortului, chiar după patru ani
De la înmormântare,-atâția bani!
E mort, lichelelor, de-o veșnicie
Și-i cereți bani? Eu încă mai sunt vie.
Vă dau tot ce-a rămas, veniți acasă
Și-o să vă pun otravă-n ceai pe masă!
Și ca desert, blesteme-n prăjitură:
Să n-aveți ce băga, de-acum, în gură!
Lasăți-mi morții-n liniște și pace,
Că altfel nu răspund pentru ce-oi face.
Sunteți atât de javre și penali,
Din oameni buni voi faceți criminali.
Nu-mi pasă ce va fi, dar tare-aș vrea
Să vă dau vouă toată soarta mea.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre viermi, poezii despre vampiri sau poezii despre sânge
Blestem
Vă blestem, să fiți buni
Să aveți binele parte.
De învățați, să știți "carte"...
Pe cei buni, să răzbuni.
Vă blestem, pururi tineri
Să iubiți neîncetat.
Să trăiți din iertat.
Miri să fiți, veșnic, gineri.
Vă blestem, bunăstare
Să primiți meritat.
Tot ce vreți, să aveți "dat"...
Din nimic, să fiți "mare".
Să nu credeți, blesteme.
Sunteți, simpli produși,
Îngeri... Terrei intruși;
Sunteți, ființe supreme!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tinerețe, poezii despre nuntă, poezii despre iertare sau poezii despre cărți
Portret de lume
Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.
Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți să pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.
Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.
Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!
Acei ce-s mulți și spun că știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.
Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.
Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.
Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.
Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să își ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-și doresc.
Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre vorbire sau poezii despre valoare