Cu ce rămâi?
Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veșnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?
Ce ce rămâi din câte
podoabe cauți și-mbraci
Când mulți n-aveau nici zdrențe
Ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
Deșartă ce ți-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâșnete și plâns?
Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumusețea care
Gătești și subțiezi?
Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun și gol?
Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
Cu ce rămâi atunci?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mai
Mai rămâi o clipă,
Mai rămâi cu noi,
Mai rămâi Isuse,
Căci suntem prin ploi.
Mai rămâi în inimi,
Mai rămâi odată,
Mai rămâi în suflet,
Cu iubirea Ta curată.
Mai rămâi în vânturi,
Mai rămâi în ploi,
Mai rămâi în lacrimi,
Să rămâi în noi.
Mai rămâi acum în mai,
Mai rămâi la noi mereu,
M-ai salvat, privesc la rai,
Mai rămâi căci este mai.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (1 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi tânăr totdeauna
Rămâi tânăr totdeauna cu al inimii fior,
ca să-i poți pe toți cei tineri înțelege iubitor.
Rămâi milostiv de-a pururi în al inimii afund,
ca să poți simți frățește lacrimile ce se-ascund.
Rămâi liniștit oriunde plin de-ncredere luptând,
ca să poți fi-mbărbătare inimilor tremurând.
Rămâi mulțumit prin toate necerând și necârtind,
ca să fii un frâu la cele ce prea vor și prea se-ntind.
Rămâi bun cu orice semen, bine ori la cine fă-i,
ca să poți vedea odată câștigați vrăjmașii tăi.
Rămâi vrednic pân' la moarte, înfrânat și credincios,
ca să poți în veșnicie sta la dreapta lui Cristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, adică rămâi
Nu înseamnă da, iubire,
Când zic da, înseamnă nu,
Când zic tu, lovesc în mine,
Când zic eu, înseamnă tu.
Se-ntâmplă, în fiece clipă,
Mereu, întâmplarea dintâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.
Cuvintele toate-și pierd sensul,
Spun tâmplă și cred că-i călcâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.
Pe sobă sunt blocuri de gheață,
La Cercul Polar cresc lămâi,
Eu nici nu mai știu adevărul,
Adio, adică rămâi.
Iubindu-te, parcă-ți port ură,
Reproșuri, când fac, te mângâi,
Spun viață și tu auzi moarte,
Adio, adică rămâi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai rămâi...
Mai rămâi puțin în gândul meu
Tu vis frumos de primăvară,
Sărută-mă acum, apoi mereu
Te rog, topește urma de zăpadă.
Mai rămâi puțin în tâmpla mea
Pentru o clipă să te port în gând
Vom fi un ultim fulg de nea
Poemul iernii, Iubirea pe Pământ.
Mai rămâi puțin în ochi-mi verzi
Să-mi cânte inima duios de tine
Eu sunt aici, deși nu vezi
Că iarna te aduce iar la mine.
Mai rămâi puțin în al meu piept
Să-mi fii inima unui gând timid
Vei știi atunci că te aștept
O viață și-ncă una lăcrimând.
Mai rămâi și adu-mi primăvara
Uitată-n gândul tău verzui
Când tu dispari iar vine iarna
A inimii regină, al lacrimii etui.
Mai rămâi puțin să-mi fii poem
Să te rescriu în piept cu lacrime de sânge
Ba vii, ba pleci, al inimii boem
Te rog rămâi, nu vezi că inima îmi plânge?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
te rog sa nu mai pleci... rămâi.
esti pana mea din călimară.
esti visul noptilor de vară.
te rog ca să rămâi...
in vântul care adie-n noapte
ești șoapta calda de iubire
tu nu poti fi o amăgire...
ești tot ce am... te rog rămâi...
cand stelele lucesc pe cer
si linistea-i deplină
pe mal de apa ma rasfeti
zâmbesc și-ți spun... rămâi...
cand zori se lasa-n dimineață
pe-albastrul cerului aprins
tu ma alinți pe parul nins
eu te iubesc... te rog rămâi...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
Rămâi!
Plecările tale îmi pustiesc
Sufletul încărcat de dorință,
O nouă despărțire,
Un gol ce se adâncește...
Rămâi...
Ceasul să ne fie străin,
Iar noi pierduți, undeva
Între două plecări...
Să ne legăm destinele,
Să ne legăm iubirile,
Rămâi!
poezie de Lidia Lache
Adăugat de Lidia Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum
Când n-ai nimic... fii puternic și învață
Cum să nu-ți urmărești numai scopul.
Cum să rămâi mereu demn în viață,
Cum să rămâi OM și când vei avea totul.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 februarie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ne fie teamă
Să nu ne fie teamă când mergem cu Cristos!
Cât umbli în lumină să nu te temi de nime',
mergi cu curaj pe cale atunci când mergi frumos,
lumina ta va-nvinge prin orice-ntunecime.
Rămâi pe brazda dreaptă, cu ochii către Țel,
și-apasă plugul cinstei cât mai adânc să are;
în Dumnezeu te-ncrede, cu tine este El,
și grâul tău va umple cereștile grânare.
Nu renunța la luptă, oricât de singur pari,
mai sunt și-au să mai vină cu mii de sute frații;
cad cei ce n-au dreptate, oricât ar fi de tari;
biruitori la urmă rămân nevinovații.
Înalță steagul Crucii, ea-i semnul cel ne-nvins,
dar mâini nevinovate și gând curat să-l poarte;
de vei cădea în luptă, rămâi cu brațu-ntins,
veni-vor alții-n urmă să-l ducă mai departe.
Sfârșitul va fi mare, frumos și strălucit;
Isus Biruitorul e-Acela ce te cheamă:
tu vei fi-nvingătorul, oricât vei fi trântit.
Rămâi deci și te luptă, și n-avea nici o teamă!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rămâi cu bine
În liniștea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.
Mai trece o egretă, când și când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streșine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.
"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puține,
Pe casa ei cea nouă de granit,
Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
balet de păsări, arcuire de zboruri,
neastâmpăr de stele căzute pe drum -
mintea mângâie urma trecerii tale
prin cuiburi de clipe născute din fum.
se macină umbre în noaptea târzie,
curg stropii de rouă, balsamuri pe flori
și aripi în hohot îți scutură urma
din zi până-n noapte, din noapte în zori.
când curge rugina pe mugurii fragezi
și pulberea-i cade pe zâmbetu-mi frânt,
ți-aș spune - rămâi în târziul de clipă
cu stelele arse curgând sub pământ!
rămâi să ne naștem sub pleoapele lumii
pe umerii pietrei tocite-ndelung,
că fără odihnă risipa ne este
și-i ceasul pustiu când nu te ajung.
rămâi în duminica inimii mele -
un nou început să ne taie-n felii,
bogați de uitare, săraci de-amintire,
doar eu să-ți rămân, doar tu să îmi fii...
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi locului, române
Când greutățile te-apasă,
Române, nu pleca de-acasă!
Nu apuca altă cale!
Nu te apleca de șale!
Greutăți au fost și vor fi multe.
Rămâi locului, ca stânca-n munte!
Rămâi drept ca bradul, bade!
El se clatină, nu cade.
Oricât de mult vântu-l apleacă,
Rămâne locului, nu pleacă
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge
Nu plânge că te dau uitării,
Și nici nu plânge că te las...
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Și ceasul bunului rămas.
Se rupe-un lanț plin de tărie
Ca firul cel mai subțirel;
Când soarta vrea așa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.
Și nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Și-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.
Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniștit...
Un dor se duce și-altul vine
Și vei uita că te-am iubit.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cugetare
Atunci când ai punga plină,
Mândrele încep să vină;
Când rămâi cu punga goală,
Una câte una zboară...
epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
Rămâi! Stai lângă mine.
Nu pleca.
Te voi veghea. Te voi apăra.
Vino spre mine, liberă, mândră, nu vei regreta.
Te iubesc. Toate gândurile mele te caută;
În sângele meu nu-i nici o dorință care să nu te strige.
Tu știi asta. Nu pot avea-n viață alt companion, nici altă bucurie.
Rămâi.
Odihnește-te. Nu-ți fie frică de nimic.
Dormi în seara asta-n inima mea....
poezie de Gabriele D'Annunzio, 1863 -1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elena! Nu pleca... Rămâi...
Ai dispărut odată cu iarna cea lungă.
Poate ți-a fost frig și...
Nu mai poți privi
fulgii reci de nea ce plutesc
în sufletul meu.
Am plâns...
Nu mai am lacrimi,
Apoi
am tresărit când ai
reapărut pe razele
vesele ale soarelui strălucitor,
în inima mea.
A venit primăvara.
Au apărut ghioceii iar
irișii mei te-au fixat
pe retină pentru totdeauna.
Aș vrea să rămâi,
chiar dacă arșița verii
care vine te va îndemna la o
plutire mai romantică
pe "Aripile Vântului".
Izvorul lacrimilor, pe
care mi le-ai făcut reci,
te va răcori în piscina
sufletului meu.
Nu pleca... Rămâi...
Toamna argintie cu
mireasma roadelor,
nu este departe,
ne cheamă să pregătim hambarele,
să adunăm boabele,
să depozităm amintirile,
să reîncărcăm bateriile
și să ne asigurăm căldura
sufletului pentru
lunga iarnă a dorului.
Nu pleca... Rămâi...
Rămâi... Te iubesc.
Dar... Drumul ei
Are un singur sens
Nu se mai întoarce...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri, Lacrimi de dor (21 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezîmblânzirea
De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
De visare mă aflasem
Vino, tu, cu tine toată
ca să-ntruchipăm o roată
Vino, tu, fără de tine
ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
pe crucea de carne
când lumea adoarme.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Epica magna (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi credincios
Rămâi credincios și ești
Numai dacă tu iubești (1 Ioan 4:12)
Dacă nu mai rătăcești (Proverbe 16:17)
Dacă nu păcătuiești (1 Ioan 3:6)
Aducând roadă divină (Ioan 15:5)
Rămânând doar în lumină (1 Ioan 2:10)
Adevărul de-ai în tine (2 Ioan 2)
Nefăcând rău ci doar bine (Amos 5:15)
Când în dragoste tu crești (1 Ioan 4:16)
Când ca Isus tu trăiești (1 Ioan 2:6)
Când Duhul tu îl primești (1 Ioan 4:13)
De Isus mărturisești (1 Ioan 4:15)
Rămânând la a Lui Cuvânt (Ioan 8:31)
Păzind porunca de sfânt (Ioan 15:10)
La ce-ai auzit să stai (1 Ioan 3:6)
Bunătatea Lui să ai (Romani 11:22)
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi iubita mea! Rămâi
Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ți l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.
Și-așterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reușit,
Cu dibăcie m-ai mințit
Și sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remușcări.
De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ți-l păstrez aprins.
Și-mbrățișările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.
De ce ești rece când te chem?
Că mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârșit un ghem.
Înflăcărați de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am știut că mă trădezi,
Cu dibăcie mă trișezi,
Și pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.
Cum poți să pleci? Când bine știi
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credință mi-ai jurat,
Că mă iubești și... implorat
Să-ți iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. Să știi!
De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viață totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!
Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.
Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să taci...
Rămâi tăcut, când marea se frământă
Și își revarsă gânduri spumegând,
Pe-un țărm pustiu, nisipul mai ascultă
Și poate pescăruși răspund, țipând!
Rămâi tăcut, când briza te-nfioară
Și te cuprinde blânda-i elegie,
De pretutindeni dorul te-nfioară,
Iar pe nisip tu scrii vreo poezie.
Rămâi tăcut, în brațe tremurânde,
Fierbinți, precum nisipul dogorind!
Taci! Nu vorbi când buzele flămânde
Se răcoresc în taină, sărutând...
Taci, doar! Nu scoate vreun cuvânt!
Ascultă numai valul ce se zbate
Ca inima iubitei tremurând
La țărmul mării calde, înspumate!
14.07.2018
poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!