Ce-i viața ta?
Ce-i viața ta? E o peniță
cu care scrii mereu pe-un drum.
Și-apoi la ultima portiță
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliță,
nu se mai șterge nicidecum.
Și vorbe-n vînt și fapte rele
rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai șterge nicidecum.
Să nu te minți că-n veșnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n fața Lui tot ce se scrie
nu se mai șterge nicidecum.
În ceasul greu de judecată
îți vei citi întregul drum.
Și vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai șterge nicidecum.
N-o poate șterge decît sînge,
dar sînge sfînt și nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Și-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc și fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus pe lemn rabdă arșița.
Isus e prețul tău acum.
Prin El ești alb ca lămîița.
Și tot ce-a scris cîndva penița
nu se mai șterge nicidecum...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cuvintele sufletului
Ce este scris în minte se poate șterge,
Ce-i scris în suflet nu se șterge niciodată...
Mi-ai scris în suflet așa o dragoste vie,
Mă doare mult, mă doare să știu că eu te iubesc și tu mă urăști...
Ce-ai scris aici în suflet nu se mai poate șterge.
Și totuși, dacă nu se poate șterge, sper să-mi dea Dumnezeu voie măcar să scriu peste cu o altă culoare...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicidecum
Nicidecum, nicăieri, niciodată
gândul meu altui domn nu-l aștern.
În Isus viața mea e bogată,
stea eternă în cerul etern!
Nicidecum, nicăieri, nici o clipă
nu pot fi fericit fără El.
Lâgă El, peste-a morții risipă,
voi zbura ca un alb porumbel!
Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
despărțire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!
Vom trăi veșnicii de iubire,
mii de ani, zeci de mii, mii de mii!
Când o clipă cu El e-o uimire,
ce va fi, ce va fi în vecii!
Va veni Prințul Păcii divine.
Hohotind Îi voi plânge la piept.
Cât mai bate-o inimă-n mine,
Îl doresc, Îl iubesc, Îl aștept.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Șterge, șterge oglinda
până devii transparent
Aleargă, aleargă
până îți pierzi greutatea
și începi să zbori
Sus,
tot mai sus
până dai de Dumnezeu!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Șterge, șterge oglinda
până devii transparent
Aleargă, aleargă
până îți pierzi greutatea
și începi să zbori
Sus,
tot mai sus
până dai de Dumnezeu!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria vieții
dacă la început liniile
erau
linii
punctele
puncte
odată ce te-au conturat
au devenit
"tu"
acum
dacă aș șterge o linie
dacă aș șterge un punct
ai fi
"tu fără o linie"
ai fi
"tu fără un punct"
poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea nu este întotdeauna așa cum se vede și nu este nicidecum doar ceia ce se vede, iar ceia ce nu se vede nu este nicidecum ireal. Așa că în realitatea avem cunoștințe relative despre Realitate și nu putem cuprinde nicidecum ce înseamnă Absolut.
citat din Ioan Hapca
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isus răstignit? Nicidecum... Isus dirijând de pe cruce lumea!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ce ți-e scris în frunte, nu se șterge.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai impresia că ai scris cel mai bine șterge tot și scrie ce-n minte îți vine.
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia să-și urmeze bărbatul
Dar biblia nu-i loc de ipoteze
Ori de interpretare femeiască.
E scris într-adevăr "să îl urmeze"
Și nicidecum nu-i scris să-l urmărească.
epigramă de Petruș Luncașu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea unui copil este o pagină albă, pe care putem scrie aproape tot ce voim; dar odată ce am scris, cerneala aproape că nu se mai poate șterge.
citat din Lubbock
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea unui copil e o pagină albă, pe care putem scrie aproape tot ce voim; dar odată ce am scris, cerneala aproape că nu se mai poate șterge.
citat din John Lubbock
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerneala se șterge acolo unde era scris ceva important...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că doar sudoarea frunții poate șterge ce ți-a fost scris în frunte.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eres
curgeai prin bezne-n soarta plumburie,
grădina ta corolele ucide
lumina greu o zi îți mai decide
de prin interioare de sicrie.
mirarea ta cu apa coincide,
acolo cerul tăinuit se scrie
cu toate-a sale raze-n broderie
de te-asurzesc eternități fluide.
tenebra vieții tale se mai șterge
căci Dumnezeu în duh ți-a iscălit
de prin străbuni în sânge să-ți alerge.
pe drum statui de-albastru-ai ocolit,
în lacrimă trecutul tău imerge
deși în gând ți-e un eres cumplit.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Paparuda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trista îndoială
Cine-ți șterge rana, Maică Românie?
Nemâncate turme care rup din glie
Pângărind Carpații, Dunărea și marea
Negândind că-ți face pulbere răbdarea?
Cine-ți șterge dorul cel ce aspru doare?
Necioplite umbre fără de onoare
Care-ți varsă bruma în al lor desagă
Închizând izvorul celor fără vlagă?
Cine-ți șterge fierul cel ce-ncins te arde?
Râul nepăsării, foamea din petarde,
Drumul fără-ntoarceri trist și obosit,
Lânceda speranță fără de sfârșit?
Cine-ți șterge teama uneori grăbită?
Haitele de lupi ce te vor rănită,
Ulii ce-și ascut ciocurile-n pradă,
Câinii vagabonzi ce-și fac veacu-n stradă?
Cine-ți șterge fruntea nefiresc de udă?
Laurii dreptății câștigați prin trudă,
Soarele ce-ți zvântă lacrimile triste
Lepădând sudoarea stoarselor batiste?
Cine-ți șterge ochii, Maică Românie?
Cei ce vor să pună codrilor chirie,
Câmpurilor lacăt, râurilor stâncă,
Valurilor vamă, amanet pe luncă?
Cine-ți șterge barba, Maică Românie?
Aurul din pântec ca o ironie,
Dumnezeu cu mila într-o altă lume
Când te-o naște iară sub același nume?
Cine-ți șterge-obrazul, Maică Românie?
Vântu-n primăvară când ușor adie
Și-nroșești de ciudă c-ai albit devreme
Când prin nori lumina o auzi cum geme?
Cine-ți șterge chinul, Maică Românie?
Cei ce-s plini de ură și de dușmănie
Și-altă cale dreaptă n-au găsit să ducă
Decât cârma țării strâmb să o conducă?
Cin' te mai alintă, cin' te mai mângâie
De la fir de păr până la câlcâie?
Ploile și vântul, astea ți-au rămas,
Slujitori cucernici fiecărui ceas!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valori
Toți avem o frumusețe,
Care-n inimă s-ascunde,
Cu cuvântul de blândețe,
Poți simți frumoase unde.
Fiecare-n tinerețe,
Pe greșeli s-a învățat,
Treptele devin mărețe,
Când greșeli n-ai repetat.
Timpul șterge multe glorii,
Rămân urme de-amintiri,
Dar nu șterge mari valori,
Care-s pline de iubiri.
2019
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi tu
Rătăcesc prin pădurea de vise
printre margini aprinse de drum
și tot port lângă suflet iubirea
și nu pot s-o găsesc nicidecum.
Peste clapele-mi stinse trec mâna,
portativul mi-e șters și neclar.
Spune-mi tu, unde-mi este iubirea,
prin ce loc îmi e dorul hoinar?
Azi mai singură-mi e înserarea
când prin flori umbl-al firii parfum.
Spune-mi tu: unde-mi este cărarea?
Că nu pot s-o găsesc nicidecum.
Tot mai cânt la harmonica-mi veche
cântec trist, pe alei presărat
în curând înflori-vor salcâmii
însă tu nu mai ești, ai plecat.
poezie de Leonid Iacob (6 mai 2009)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi - stelele mele
Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Firește, ce stă scris numai în ele.
Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câți ani-lumină s-au mai furișat
Precum Adam în rai, după păcat,
De când am scris, până te furișezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul tău
Acum că ți-am scris
O-ntreagă scrisoare,
Mă rog s-o citesc
Să merg prin cuvinte
Ca râul spre mare.
Nu cred că vei plânge
Râzând cât să doară
Prin rânduri să curgă
Să vrei să clipești
Făcând loc la vară.
Un nume am scris
Prin rime dublat
Uzând doar de index
Tentat de amprentă
Prin pagini udat.
Am scris să mă simți
Curat de rostiri,
Mai simplu mi-a fost
S-aștept noaptea caldă
Să văd dulci priviri.
Citește un rând,
Trezește o foaie
Curând vei dormi
Iar scrisul meu scurt
Se șterge de ploaie.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!