Explorator

în latura umbrei
cuptoare de cărămidă
au fost arse bine
lemne îndeajuns
au fost
chiar dacă stejarii căzuseră
sub furtuni
se metamorfozaseră
în ghindă nu în piramidă
hrănindu-se mereu din această negaţie
până când au fost adunate cu rigoare
pietre rotunjite de ape
pentru locuinţa
provizorie
din mijlocul grădinii pe rod
în timp ce se năştea câte un explorator
ce îşi era propriul epigon

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânului i-a fost îndeajuns să privească în jurul său pentru a fi recunăscător că există. Iar eu aş îndrăzni să pariez pe adevărul că, pentru fiecare, dacă ar exista numai fatalitatea binelui, singur, nu e suficient. Suntem dependenţi fiecare de celălalt şi, în tăcere, toţi, de drumul ce ne separă spre început.

Marilena Tiugan în Dincolo de plopi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru căutare

dar ce culoare-i asta?
de ce mă duci în eroare toamnă
înainte de şapte ani
aş fi recunoscut-o dintr-o privire
mama a fost cea care
mă aruncase într-un râu de culori
să învăţ a înota în fluviul
ce va trece prin inimă
în cascade cu zgomotul unei planete

îmi plăcea pădurea şi
frunzele uscate foşnitoare sub picior
nu înţelegeam prea bine că nu mai era vară
mă amuzam văzând oamenii
ca pe jucăriile mele din ghindă
care puteau să nască alte păduri

tata deplângea nucul din mijlocul grădinii
incendiat într-o noapte de un fulger
aşa am aflat cât de repede pot fi ucişi copacii

am aflat ce e moartea
omorându-mă cu zile în căutări prin ape tulburi
am învăţat să visez visând
am învăţat să rămân în viaţă trăind

merită popasul măcar de patru ori pe an
în duminica fiecărui anotimp pentru a surprinde
orice culoare oprită pe retină să umple perna visului
în continuare să trăieşti timp de ani şi ani
grădinarul fluviului

ce să fac eu cu atâta albastru
ce să fac eu cu atâta apă
ce să fac eu cu atâtea corăbii

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am fost foarte ajutat de divini­tate. Şi în închisoare. Mi-am dorit mereu să fac un documentar într-un penitenciar. N-a fost să fie, dar până la urmă, am fost arestat, pe principiul: "Ai grijă ce-ţi doreşti!". Nu regret acele patru zile, aş scrie o carte. Au avut legătură cu religia, pentru că din celulă vedeam o biserică. Ceilalţi deţinuţi mi-au spus că, dacă pe drumul către tribunal văd o biserică şi dacă din sală mai văd una, să fac la cameră semnul revistei dumneavoastră, "OK", că va fi bine. Şi aşa a fost. Când am ieşit din puşcărie, primul drum l-am făcut la televiziune. Plus că, la câte s-au rostit pe OTV, cred că m-a ajutat Dumnezeu şi să nu fiu omorât până acum.

citat din Dan Diaconescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am dorit să fiu un explorator, dar treptat am descoperit că lumea a fost deja explorată şi că nu mai este nimic necunoscut de fapt. În momentul în care au explorat Everestul în 1953, când aveam 10 ani, am gândit, ei bine, asta a fost. Dar ideea de a călători, a explora şi a mă aventura a fost foarte puternică.

citat din Michael Palin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie

Am fost bun şi a fost rău
Am fost rău şi a fost bine
Am fost rău şi a fost rău
Am fost bun şi a fost bine

Părând totul cam ciudat
Să-nţeleg mi-a fost cam greu
Însă aşa am învăţat
Să mă-ncred în Dumnezeu.

poezie de Ionel Popa (8 aprilie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul grădinii

.. cu trupul gol mi se dăruieşte
ca un prieten vechi ce a mai fost
pe aici
blând şi prietenos.

Vorbesc cu el şi mi-e bine.

poezie de Eli Gîlcescu (23 iulie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duioşia unei singure flori

e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniştea unui loc neînşelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete şi locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi că exişti
şi primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
şi când mă gândesc
totul ţine doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioşia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă părinţii voştri au fost cărturari, să nu spuneţi că acest lucru e înnăscut şi te poţi descurca nestudiind aproape deloc, pentru că Tora nu este moştenirea ta. Câte râuri nu s-au uscat şi din câte pietre n-a ţâşnit apa!

Menahem Ha'Meiri în Părinţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o pierdere de timp cât am fost supărat pe mine pentru handicapul meu. Dar omul trebuie să îşi continue viaţa orice s-ar întâmpla şi nu cred că m-am descurcat chiar rău. Ceilalţi oameni nu au timp pentru tine dacă tu însuţi eşti supărat şi nemulţumit de tine însuţi mereu.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia ne-a fost lăsată pentru a o impune sufletului fără să o atingem.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mă întreabă mereu: "Ai fost amuzantă când erai copil?" Ei bine, nu, n-am fost; am fost contabil.

citat din Ellen DeGeneres
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negaţie

Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost respiraţia timpului.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost dorinţa şi cerul.
Ai fost o zi de ploaie şi una de vânt
Foarte aproape de inimă.
Nu te-am iubit niciodată
Dar te-ai desfăcut în petale de trandafir
Şi ai curs în pahatul cu vin
Unde vinul vechi te-a iubit.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost reflectarea bruscă
A soarelui pe părul meu
Încăpăţânată să nu plece
Până la următorul zori de zi,
Când te-aş vedea din nou
Să-ţi spun că nu te iubesc!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit exclusiv pentru tine, de când te ştiu. Am venit după tine mereu, am ieşit cu toţi prietenii tăi mereu, am fost acolo, lângă tine, de câte ori am simţit că ai reală nevoie. Am fost femeia ta cum nu ştiu câte femei au fost ale altui bărbat, refuzând şi simplul gând de a fi cu altcineva. Am făcut lucruri pentru noi, am înfruntat oameni pentru noi, am plecat de-atâtea ori din lumea mea şi... m-am trezit singură, nu numai după visul de azi noapte, ci aşa, dintr-odată. E atât de aiurea să nu-l mai poţi crede pe iubitul tău, să nu mai ştii când îţi spune adevărul şi când te înşală, să nu poţi avea măsura iubirii lui decât când îi eşti în braţe.

Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă pistruii-ar fi fost drăguţi şi dacă ziua-ar fi fost noaptea mare,
Iar varicela-ar fi fost frumoasă şi minciuna n-ar fi fost minciună,
Viaţa ar fi fost încântătoare –
Dar lucrurile nu urmează-acest traseu,
Pentru că dacă ele-ar ar fi mers pe calea bună
Eu, desigur, nu aş mai fi fost eu.

Dacă pământul ar fi fost cer şi-atunci ar fi fost acum,
Dacă ieri ar fi fost azi şi neadevărul adevăr
Viaţa-ar fi căpătat alt sens şi alt parfum –
Iar eu n-aş mai fi fost aici pentru-a privi lumea pe fereastră,
Fiindcă dacă lucrurile n-ar fi mers cumva-n răspăr,
Nici dumneavoastră n-aţi mai fi fost, desigur, dumneavoastră.

Dacă frica-ar fi fost curajoasă şi sferele pătrate,
Dacă jegul ar fi fost curat şi lacrimile pline ochi de bucurie,
Lucrurile-ar fi părut mai just aranjate,
Deşi-ar fi existat, oricum, alte disperări şi-alte nevoi –
Pentru că dacă-aici ar fi fost acolo, cel puţin în teorie,
Noi n-am mai fi fost, desigur, noi.

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia a fost oprită în aer şi detaliile lăsate în spate pentru a mă determina să caut argumente în interiorul meu.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi fost de ajuns

ramuri de copaci în cădere
mâini singuratice se caută
degetele lor
mai visează câteva clipe piane clandestine în cuiburi

în palma tăietorului ar fi fost de ajuns
un fir din cenuşa rădăcinilor ori o frunză zdrenţuită de omizi
poate aşa dacă s-ar fi întâmplat
ar fi fost simţită înlemnirea dintre marginile unui sicriu

tăietorul scuipă în propriile palme
copiii cântă o brad frumos
cineva atinge cu tâmpla
tristeţea unei frunze lipite de ploi pe o piatră

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În luna iunie sau iulie li s-au distribuit oamenilor din barăcile suprapopulate o sută de mii de cărti poştale, obligându-i să scrie vreunui cunoscut de-al lor. De asemenea li s-a poruncit ca la adresa expeditorului să nu figureze Auschwitz sau Birkenau, ci Waldsee. Această localitate se află la frontiera Elveţiei. Cărţile poştale au plecat, şi răspunsurile au sosit. Eu am fost martor ocular când scrisorile de răspuns – cam cincizeci de mii la număr – au fost arse pe un rug pregătit în curtea crematoriului. De altfel ele nu mai puteau fi remise destinatarilor pentru că, până să sosească răspunsul, toţi fuseseră arşi. Pentru ce au organizat această acţiune? Pentru a linişti şi a induce în eroare opinia publica mondială!

Nyiszli Miklos în Am fost medic la Auschwitz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o vreme

m-am lăsat scanată
de propria retină
ajutător cronometru atuurilor
nu sufăr de fobia distanţelor
fetiţele nu sunt alergice la stele
de pe aceeaşi parte de peron
dacă aş putea m-aş întoarce
în împrejurare solemnă
pe steaua mea surâs
de unde am fost luată când eram mică
să o pot boteza
de câte ori îmi explic
de ce acolo
există un loc
în care nu aveam voie

poezie de Marilena Tiugan din Din arierplanul unui surâs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut nenumărate admiratoare, chiar dacă am fost mereu urâţel. Nu am fost niciodată un Alain Delon, însă am avut şarm, umor. Cred că asta le-a dat pe femei pe spate. Însă, eu nu am cedat ispitelor. Mă mai uitam, ca orice bărbat, însă niciodată nu întreceam această graniţă. Am fost şi sunt un bărbat fidel.

citat din Alexandru Arşinel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de o vârstă

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Ar fi trebuit să fii un cerc subţire,
dar n-ai fost, n-ai fost aşa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,
dar n-am fost, n-am fost aşa.

Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
şi îmi pare că visez.

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!