"Atunci" și "Acolo"
(Geneza 18,17 și 22)
Când citești Sfânta Scriptură luminat de Duhul Sfânt,
Găsești taine mari pitite sub câte un mic cuvânt.
Iată unul spre exemplu: Avraam, privind odată
Cum fierbea-n văpaia zilei pustia înfierbântată,
A văzut trecând pe-acolo trei bărbați, trei călători,
Exponenți sfinți ai puterii, cu un rol executor.
Cum îi vede, li se pleacă și le cere ca favor
Să îl lase să le facă spălarea picioarelor.
Iar după ce-i ospătează cu ce are și ce poate,
Să îi lase să-și urmeze drumul lor pe mai departe,
Îngerii primesc oferta, apoi Avraam grăbit
Pregătește iute cina și începe la servit.
După ce termină masa, îngerii îi spun că vor
Să-și vadă pe mai departe de călătoria lor.
Aici este punctul unde se consumă actul care
Justifică poezia căreia-i dați ascultare.
Avraam nu se mulțumește doar cu timpul scurt în care
I-a avut părtași în casă, la odihnă și mâncare,
Ci, fără să ia în seamă oboseala din pustie,
Se scoală să își petreacă oaspeții-n călătorie.
Și ATUNCI - zice Scriptura - când Avraam îi petrecea,
Din dorința lui cea sfântă lângă Domnul să mai stea,
ATUNCI îi conferă Domnul cinstea și onorul care
Și-azi le are pregătite pentru noi, când fiecare
Clocotim în inimi dorul lui Avraam cel credincios,
De-a petrece cât mai multă vreme cu Domnul Hristos.
ATUNCI când el a fost gata a-și jertfi confortul său
Pentru câteva momente, să le stea cu Dumnezeu,
Domnul a fost și El gata cu o dublă cinste, care
Nu fusese cunoscută până-atunci încă sub soare.
Iată-l deci chemat la rangul de înalt consilier,
Discutând cu Domnul planuri, sus alcătuite-n cer.
Iar al doilea har în urmă, la atâta dăruire,
Este sacrul privilegiu de a face mijlocire
Pentru Lot cel lacom care, în goana după avere,
Se-ndeletnicea în viață cu ce e pământ și piere.
O, ce lecție bogată și plină de-nvățăminte
Ne-a pus Duhul Sfânt în față, prin textul de mai-nainte!
Sunt creștini cari plâng cu jale că nu pot să înțeleagă
Voia Domnului în viață și deci nu pot s-o aleagă.
Tu acel care ești sincer și cu-adevărat dorești
Să cunoști voința sfântă, pentru ca s-o împlinești,
Află că de multă vreme chiar Domnul Se străduiește
Să-ți arate, însă, vezi tu, El nu Se dezvăluiește
Decât să-ți incendieze inima cu-n foc nestins
De-al cuprinde-n timp și spațiu pe Cel veșnic necuprins.
Dup-aceea însă pleacă, iar tu trebuie la fel
Ca Avram să ieși cu Domnul și să zăbovești cu El.
Ziua când întâia oară ți-a luat foc în suflet dorul
Să cunoști în viață voia cum o vrea Mântuitorul,
Este ziua ta în care Domnul Cel de altădată
Vine să te viziteze, ca pe Avraam odată.
Dacă deci vine la tine, ca la Avraam la fel,
îl petreci și tu pe Domnul? Faci și tu ce-a făcut el?
Despre Avraam ne-arată Cuvântul că și-a lăsat
Umbra rece și plăcută și cu Domnul a plecat;
Și-abia numai în pustie, unde dogorea cuptorul,
Domnul Se destăinuiește și-Și ridică slujitorul
La un rang ce până-atuncea nu fusese niciodată
Cunoscut aici pe Terra, după ce-a fost blestemată.
Cum stau lucrurile pare când e vorba despre mine:
Am lăsat și eu ce-mi place și ce-mi face mie bine,
Ca să pot rămâne singur cu Domnul ca în pustie
Și să mi Se reveleze, ca lui Avraam, și mie?
Aș vrea să mai spun o dată că în ceea ce privește
Cunoașterea voii sfinte, faptul principal nu este
Să știi pe de rost Scriptura, nici doar să fii credincios,
Ci să ieși din tine-afară și să stai lângă Hristos.
Căci precum se vede-n textul din Scriptura arătată,
Domnul nu a stat de vorbă cu Avram de prima dată,
Ci ATUNCI - spune Cuvântul - când Avram a părăsit
Umbra lui dulce de-acasă și cu Domnul s-a-nsoțit,
ATUNCI îi împărtășește Domnul voia Lui cerească
Și ACOLO îl învață și arta să mijlocească.
Aș vrea să revin acuma cu-ntrebarea de mai sus:
Cum stai tu când este vorba de rămasul cu Isus?
Să zicem că dimineața ai citit tu în Cuvânt
Că-i ferice credinciosul care-n viață pe pământ
Hrănește și vizitează un sărac neputincios,
Că prin asta el petrece direct cu Domnul Hristos.
Mai târziu, înspre amiază, Hristos vrea să îți vorbească
Indicându-ți o adresă, unde vrea să te-ntâlnească.
Însă la adresa-aceea nu e cerul de cleștar,
Ci-i un Lazăr plin de bube, ce stă-ntr-un bordei murdar.
N-are bani nici pentru pâine și mai și miroase greu,
Că-i bolnav și n-are cine să-l ducă nici la WC-eu.
Vai, cât de neprimitoare e pustia cea fierbinte,
Locu-n care însă Domnul vrea să-ți spună taine sfinte!
Dar cât de ispititoare e și umbra cea stufoasă
De-a rămâne să vezi meciul la televizor acasă!
Sau te-așteaptă și vecinul, să câștigi dolari la el...
Lasă-L pe Isus săracul, ai să-L vezi când mergi în cer.
Vizitându-L azi pe Domnul, sărac și paralizat,
Pierzi venitul și dolarul din pământul blestemat.
Iată, două voci te cheamă; însă tu să știi, creștine:
Numai prima-i de la Domnul, cealaltă din iad îți vine.
Rămâi astăzi lângă Domnul, cel bolnav și-n sărăcie,
Ca să stea și El cu tine în eterna veșnicie,
Căci numai "ATUNCI" și-"ACOLO", lângă Domnul de petreci,
Vei cunoaște fericirea, de acum și până-n veci!
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștinism
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre timp
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre bani
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre sărăcie
- poezii despre prezent
- lecții de engleză
Citate similare
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre mântuire, poezii despre nuntă, poezii despre lumină, poezii despre legi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Credința lui Avraam
Venind să-ncerce-odată pe Avraam,
Să ne arate cine-i e pe plac,
De noapte Domnul l-a chemat la El,
Cerându-i să jertfească pe Isaac.
Și Avraam, crezând făgăduința,
A ascultat, tăcut, pân-la sfârșit,
Știind că Domnul, chiar și din cenușă-i
Va da înapoi băiatul scump jertfit.
Credința lui Isaac, ascultătoare,
A strălucit, când s-a supus ca miel.
Am vrea și noi s-avem același spirit,
Să ascultăm întocmai ca și el.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre jertfă, poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit, poezii despre oi sau poezii despre noapte
Numai o dată
Evrei 9:27
Oamenilor le e rânduit
Să moară numai o dată
Tatăl cum a hotărât
Dar urmează o judecată
Căci o viață omul are
S-o trăiască pe pământ
De Domnul în ascultare
Și al vieții Cuvânt Sfânt
Aceasta dar ni s-a dat
Iată pentru omenire
S-avem sufletul curat
Parte având de mântuire
Căci iată numai o dată
Oamenii sunt rânduiți
A trăi aici să poată
De Domnul spre fi primiți
Ori respinși din neascultare
De Cuvântul Celui Sfânt
Căci în suflet nu se are
Dragostea pentru Cuvânt
Doar o singură viață
Omul iată aici are
Chiar dacă el își înalță
Ființa-n binecuvântare
El în firea pământească
Altul nu va mai trăi
Ci în cea duhovnicească
Domnul de va hotărî
Căci Domnul Isus Hristos
Stăpâni-va-ntreg pământul
Când domi-va aici jos
Să-mplinească tot Cuvântul
Ființele duhovnicești
Toate atunci din omenire
Cu armuri vii și cerești
Vor avea-o cerească fire
Nu ca oameni pe pământ
Ci ca îngeri o să fie
Dup-al Domnului Cuvânt
În Noua Împărăție
Oamenii ce-or să trăiască
Ca și oameni pe pământ
Vor avea copii să-i crească
Dup-al Domnului Cuvânt
Însă cei din noua fire
Ce-au fost iată mântuiți
Vor trăi-n neprihănire
Ca și îngerii cei sfinți
Domnul toate-a râțnduit
Și iubirea și lumina
Pentru omul mântuit
Ce-l slujește-ntodeauna
08-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre iubire sau poezii despre cuvinte
Începutul celor neprihăniți
Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit
Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit
Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos Emanuel
Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare
Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină
Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios
De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt
În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit
Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune
Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit
Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare
Însă iată că sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit
Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos
Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit și serios
Suferit-a pe Calvar
Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi
Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
Să-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești
Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios
Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre flori
Domnul Y nutrea o dragoste neîmpărtășită pentru o doamnă care a sfârșit prin a se căsători cu domnul X. Cu toate că domnul Y îl cunoștea foarte bine pe domnul X, de multă vreme și avea cu el chiar și relații de afaceri, el îi uită mereu numele, în așa fel încât se vede silit să întrebe alte persoane ori de câte ori trebuie să-i scrie. Este evident că domnul Y nu mai vrea să știe nimic despre fericitul său rival: "Nicht gedacht soll seiner werden!" ("Să-l ștergem din memoria noastră!")
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate de Sigmund Freud despre sfârșit, citate despre iubire, citate de Sigmund Freud despre iubire, citate despre căsătorie, citate de Sigmund Freud despre căsătorie sau citate despre afaceri
Ciudățeniile iubirii Domnului Hristos
(Ioan 11,6)
Cine vrea să înțeleagă tainele lui Dumnezeu
Trebuie să fie gata la tot pasul și mereu,
Să găsească în Scriptură comportări tare ciudate,
Ale căror înțelesuri sunt total contrariate.
Cine însă rabdă criza și așteaptă cu răbdare
Va primi lumină sfântă, har și binecuvântare.
Haideți să vedem acuma un aspect foarte ciudat
Al împrejurării-n care Lazăr a fost înviat.
Surorile trimit vestea că cel pe care-1 iubea,
Era greu bolnav și-L roagă să vină a-1 vindeca.
Iar Cuvântul precizează că Isus iubea la fel
Și pe Marta și Maria, cari erau surori cu el.
Acum luați, vă rog, aminte: după ce citim întâi
Că Isus iubea pe Lazăr și pe surorile lui,
Atunci când primește vestea că Lazăr era pe moarte,
Nu dă nici un semn de grabă, ci rămâne mai departe
Încă două zile-n locul unde ucenicii Lui
Făceau slujba botezării în apa Iordanului.
Doamne, cum să înțelegem că iubești nețărmurit
Un om care-1 lași să moară în durere chinuit?
Nu că ne-ndoim de Tine și de dragostea Ta mare,
Prin care totul există și rămâne în picioare;
Însă mintea noastră-ngustă nu poate să înțeleagă
Felul prea ciudat în care dragostea Ta operează.
Când a fost să vii din ceruri, ca să ne aduci salvare,
Ai zburat, Doamne, ca gândul, fără nici o amânare.
Iar acum, când era vorba de trei pași mai la o parte,
Să salvezi pe un prieteni care se afla pe moarte,
După cum citim Scriptura, parcă nici nu Ți-a păsat,
Ci-ai mai stat vreo două zile, și-abia-n urmă ai plecat.
Și ca Avraam îți zicem: Doamne, nu Te mânia;
Încă o nedumerire, și-apoi Te vom asculta:
Dacă, Doamne, Tu ești gata să dai sfânta Ta răsplată
Până și acelui care dă doar un pahar cu apă,
Cum le lași Tu-acum pe Marta și Maria-n disperare,
Să aștepte două zile până fratele lor moare?
Ele care-au avut ușa casei lor mereu deschisă,
Când acum sunt în nevoie s-o afle pe-a Ta închisă?...
Domnul a tăcut o vreme. Iar în timpu-acesta eu,
Reluând din nou citirea Scripturii lui Dumnezeu,
Am căutat să văd acolo dacă mai găsesc cumva
Situații ca acestea, ca să le pot compara.
Și-am găsit două exemple: pe Corneliu, și apoi
Pe Isus sus pe Golgota, cum I-ascultă pe-amândoi
Dumnezeul sfânt din ceruri. Să vorbim puțin acum
Despre felul cum ascultă Dumnezeu pe un păgân.
Întâlnim în cartea Sfântă pe Corneliu cel zelos,
Rugându-se zi și noapte, tot ca și un credincios.
Ce frumos se vede-aicea cât de prompt răspunde
Domnul Rugăciunilor pe care I le-nalță oricând omul!
Nici n-a reușit Corneliu să-și termine ruga lui,
Că i-a și sosit solia cu răspunsul cerului.
Când vezi cu câtă iuțeală se pogoară Domnul Sfânt
Să asculte rugăciunea unui om de pe pământ,
Ți se pare că tot cerul e intens preocupat
Să răspundă celor care rugăciuni I-au înălțat.
Cu-acest gând frumos în minte și foarte-ncurajator,
Haideți să vedem acuma un contrast uluitor.
Suntem la Iordan cu Domnul. Iată-L, este botezat,
Și în clip-aceea cerul s-a deschis și-a declarat
Că Isus e din vecie Fiul Tatălui iubit,
În care Tatăl plăcerea, ca Fiu și om, Și-a găsit.
Iată-L iarăși tot pe Domnul, sus, pe muntele schimbării,
Unde Tatăl Îl declară subiectul adorării.
Și-acum, după toate-aceste mărturii copleșitoare
Ale dragostei de Tată pentru Fiul Său, Cel care
Plin de slavă-a fost și sfânt Și în cer, și pe pământ,
Să mergem sus la Golgota unde, atârnat pe cruce,
Suferea Cel cărui vină nimeni n-a putut aduce.
Iată-L suferind acolo chinuri care niciodată
Nu pot încăpea în mintea noastră de păcat spurcată.
Asta e culmea mirării cea mai mare pe pământ:
Cum se poate ca atuncea când Se roagă acest sfânt
Nici un glas de nicăierea, ceru-ntreg să amuțească,
Ba chiar Dumnezeu din ceruri, Tatăl Lui, să-L părăsească?
Cum? Când un păgân îl strigă Dumnezeu n-a așteptat
Să-și sfârșească rugăciunea, ci-i răspunde imediat;
Iar când Fiul Său Preasfântul strigă-n mare disperare,
Ceru-ntreg tace ca plumbul!... Cum se poate asta oare?....
La-nceputul poeziei, am spus noi că doar cei care
Nu sunt repezi în verdicte, ci așteaptă cu răbdare,
Vor primi lumină sfântă și cerească-nvățătură
Din ceea ce pentru alții e un nonsens în Scriptură.
Urmărind pe-Acela cărui, părut, I S-ar fi făcut
Cea mai mare nedreptate când, strigând, ceru-a tăcut,
Îl găsim, după-nviere, într-o stare care-aduce
Perfectă iluminare peste ce-a-ndurat la cruce.
Ce-a fost El în toată viața, a fost Fiu ascultător.
Crucea însă, numai crucea L-a făcut Mântuitor.
Ca să îmi răspundă mie azi, când Îl strig din păcat,
Tatăl a tăcut când Fiul de pe cruce L-a strigat.
Și dacă atunci la cruce Tatăl Sfânt L-a părăsit,
A fost numai ca să poată astăzi să fie primit
De un neam întreg de oameni, cu care în bucurie
Să petreacă veșnicia nesfârșită-n părtășie.
*
Din exemplele acestea, cum ni le-a lăsat Scriptura,
Raportat la tema noastră, să găsim învățătura!
Isus deci primind solia că cel pe care-1 iubea
E căzut din greu la boală, chinul morții suferea,
În loc să se ducă-n grabă să-i arate că-1 iubește
Două zile nici cu vorba nu îi dă măcar de veste;
Ci abia după ce moare, cu vreo patru zile-n urmă,
Merge și Isus acolo, însoțit de mica-I turmă.
Cele două surori plânse îi spun: "Doamne, e-n mormânt!"
La această veste Domnul le răspunde un cuvânt
Ce conține-o taină-adâncă și o-nvățătură care
Poate fi considerată aproape ca cea mai mare.
Prima dată Domnul spune: "Lazăr va fi iar cu voi".
Ele zic: "O, da, știm, Doamne, că în ziua de apoi".
Iar a doua oară Domnul le face descoperirea
Că El nu-i doar învierea, ci-i și viața, nemurirea.
Iată deci pentru ce Domnul n-a venit imediat,
Ci-a lăsat să moară Lazăr și nu l-a mai vindecat.
Dar deși câteva zile ele-au suferit cumplit,
Cine poate spune-acuma câștigul de la sfârșit?
Ele-L cunoșteau pe Domnul doar ca sfânt vindecător;
Azi însă li se arată al vieții-ntreținător.
Li s-a luat nădejdea pusă într-un Lazăr trecător,
Ca să poată să și-o pună într-al vieții Făcător.
Ele-aflând acum că Domnul nu-i numai vindecător,
Ci El este însăși viața și al ei susținător,
Au trăit o viață plină de nădejdi și bucurie,
Căci trăiau prin Cel ce-i viața, și acum, și-n veșnicie.
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre Biblie sau poezii despre salvare
Domni și doamne
Doamne, domnul Cer coboară
Stelele pe câmp să-și pască
Lângă sfânta lui comoară
Doamna Limbă Românească!
Doamne, trece doamna Artă
Peste domnul Labirint...
Domnul Râu, pe doamna Hartă,
Face tumbe de argint.
Domnul Dor, crescut departe,
Taie domnul Timp în două,
Doamna Carte-mi ține parte,
Când mă ninge doamna Rouă.
Doamne, doamna Gladiolă
Îmi irigă domnul Sânge,
Domnul Gând mă dă-n gondolă,
Domnul Nor în palme-mi plânge.
Doamna Ploaie-i rugăciune
Peste domnul Spic de rasă,
Doamna Ramură ne pune
Domnul Măr pe doamna Masă.
Peste veri și peste toamne,
Domnul Clopot bate iarăși...
Domnii-acești și-aceste doamne
Sunt eternii mei tovarăși!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre râuri sau poezii despre rouă
Zidiți-vă casa...
Acum stai alături de-o blânda făptură
Sădită de Domnul în inima ta,
Iubește-o îți zice și Sfânta Scriptură
Cum Isus iubit-a Biserica Sa.
Veghează asupra-i cu dragoste multă
Hrănește-o, -ngrijește-o și nu-i face rău
Ea-ți este supusă, în toate te-ascultă
Și trupul ei gingaș e chiar trupul tău.
Porniți, deci, de mână uniți pe vecie
Și unde e unul să fie-amândoi,
Ce Domnul unește aici o să fie
Unit și în ceruri și-n viața de-apoi.
Te luptă cum Iacov c-un înger anume
O noapte întreagă luptat-a din greu
Și-n zorii de ziuă aprinși peste lume
Binecuvântare i-a dat Dumnezeu.
Trăiți, deci, cu Domnul în dragoste-adâncă
Iubiți-vă-n Domnul, pe El să-L urmați,
Ziditi-vă casa cu Domnul pe stâncă
Și-n casă cu Domnul la masă să stați!
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre inimă
Vindecări
Domnul Isus a iubit
într-atâta omenirea
că la noi El a venit
să ne aducă fericirea
ca pe palme ne-a luat
Domnul Isus pe vecie
și viață El ne-a dat
ca să-i fim mireasma vie
Domnul Isus ne-a-nvățat
să trăim neprihănirea
și pe atâți i-a vindecat
căci Hristos este iubirea
multora le-a întins mâna
și de Tatăl le-a vorbit
ca să umble-ntodeauna
într-un duh neprihănit
plin de milă și-ndurare
Domnul nostru a trăit
la oameni El vindecare
tuturor le-a dăruit
celor orbi le-a dat vedere
muților le-a dat cuvânt
căci din Sine o putere
ieșea atunci prin Duhul Sfânt
iar pe cei paralizați
Hristos i-a făcut să umble
de El au fost vindecați
Cuvântu să i-l asculte
pe leproși i-a curățit
iar curați El i-a făcut
pe săraci i-a-mbogățit
căci Cuvântu-au cunoscut
Domnul s-a-ndurat de toți
dând atâtor vindecare
a-nviat chiar și din morți
pentru slava Lui cea mare
când Iair veni la Sine
Domnul nu l-a refuzat
ci-a plecat să-i facă bine
după cum el l-a rugat
acasă când au ajuns
fica lui Iair murise
dar Hristos venit de sus
toate toate le știuse
nu mai plângeți fata doarme
ei vedeau că a murit
însă Domnu a vieții toane
El Însuși le-a deslușit
după ce a scos afară
toți străinii i-a vorbit
fetiței ce era moartă
talita cumi și ea s-a trezit
a-nviat atunci fetița
ba să umble a-nceput
inserând l-ai săi credința
minunea când au văzut
Domnul a făcut doar bine
și pe atâția i-a salvat
din moarte și din ruine
viață iarăși El le-a dat
pe ologi El i-a făcut
iar să fugă să alerge
pe cei care au zăcut
i-a făcut spre-a înțelge
că Mesia a venit
și le-ntinde iată mâna
omului nenorocit
El i-a dăruit lumina
pe când soarele apunea
mulți veneau la vindecare
Domnul Isus să le dea
multora pe veci salvare
peste cei bolnavi a Sale mâini
Domnul Isus le punea
și-adâncit în rugăciuni
El pe toți îi vindeca
din atâția îndrăciți
ieșeau duhurile afară
oamenii iar izbăviți
erau din starea amară
cădeau unii la pământ
duhurile când ieșeau
la al Domnului Cuvânt
căci de Isus ascultau
nimenea nu a mai fost
plin așa de o putere
omenirii să dea rost
și atâta mângâiere
numai Mesia Hristos
Unsul Celui Prea Înalt
din moarte pe om l-a scos
și viață-n veci i-a dat
El e stânca și iubirea
e izvorul de viață
și El dă neprihănirea
celor ce prin El învață
viața cum să-și înnoiască
oameni noi ei devenind
pentru patria cerească
Adevăru doar trăind
glorie dar Lui Mesia
cinste slavă și onoare
căci ne oferă veșnicie
și în veci de veci salvare
Doamne Tată-ți mulțumim
pentru Mesia Hristos
doar prin El noi azi trăim
și avem cerul glorios
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre înălțime
Isus-- se va-ntoarce
Cât de aproape este vremea
Cel ce vine ca să vină
El să ia în mâini puterea
Să dețină-n mână cheia
Vieții sfinte în lumină
Să dea omului odihnă
Domnul Isus se va-ntoarce
Pe pământ ca să domnească
Să aducă iarăși pace
Omu cu Sine să-mpace
Iar pe cei ce poartă mască
Pentru veci să-i pedepsească
Vine Mesia Hristos
Nu să sufere amar
Ci Stăpân aicea jos
Să dea vieții un nimb frumos
Și-n al vieții sfinte car
Să dispară ce-i amar
Și Domnul la Armaghedon
El cu oastea Lui cerească
Va veni doar pentru om
El al cerurilor Domn
Pământu să-l cucerească
Stăpânirea să-nsușească
Altă cale nu va fi
Să transforme într-un Rai
Pământu ce-l construi
Și iar faț-a-i dărui
Vino dar tu astăzi hai
Lui Isus să te predai
Cea mai mare luptă de sub soare
Acolo va fi purtată
Oștile nimicitoare
Vor veni din depărtare
Ca planeta cea furată
Să fie chiar apărată
Îns-al nostru Creator
Și al vieții pe pământ
Domnul scump al domnilor
Va veni biruitor
Și-mplinind al Său Cuvânt
Va lupta atunci cu avânt
Oștile vor fi răpuse
Cu sabia gurii Sale
Căci noi legi vor fi aduse
Tăind vremile apuse
Căci Hristos rămâne cale
Să-i cântăm dar osanale
Nu cred Domnul pe pământ
Atunci că El va călca
Când omul va fi înfrânt
De puterea Celui Sfânt
Ci atunci El va pleca
Ierusalimu spre-a-l salva
Vor fi clipe atunci grele
Când o vai Ierusalimul
Atacat de oști rebele
Nu va ști un" să se spele
Că-l va cuceri vrășmașul
Gata să-i vadă apusul
Când aproape va cădea
Domnul Isus va veni
Ca pe brațe să îl ia
Căci El este slava Sa
Și Domnu-l va izbăvi
Iar războiu-l va opri
Dușmanii toți vor voi
Să frângă Ierusalimul
Și atunci Domnul va păși
Pe Muntele Măslinilor
Împlinind astfel Cuvântul
Dar se va clătina pământul
Și muntele la Mijloc
Atunci se va despica
Și va fi atunci un joc
Se va face-n el un loc
Unde omul va putea
Să își scape viața sa
Domnu acolo se va-ntoarce
Să intre-n Ierusalim
Să aducă iarăși pace
Pe oameni să îi împace
Să trăiască pe deplin
Prin Hristos Domnul Divin
Atunci Domnul va răpune
Vrășmașii neprihănirii
Și va-ncepe o nouă lume
Prin pace și rugăciune
Va dispare răul firii
Și sabia răzvlătirii
Tot pământu va fi un Rai
Căci Domnu-l va transforma
Va fi un loc scump ca să stai
Viața sfântă să o ai
Și omul va asculta
De Hristos și legea Sa
Atunci omul fericit
Va umbla pe acest pământ
Căci Isus Prințul iubit
Va fi aici necontenit
Și omul a Lui Cuvânt
Îl va trăi prin el sfânt
25-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată
Sincer ca Isus
Sincer ca Isus
Prea sincer e Domnul Isus
Și e prea adevărat
Căci tot ce Hristos ne-a spus
Din Cuvântul Lui de sus
Tatăl Sfânt totul i-a dat
Isus este curăția
Și de ea El ne-a vorbit
Să moștenim veșnicia
Trăind harul și iubirea
Lumină ne-a dăruit
Nu ne-a spus Domnul odată
Eu Lumina lumii sânt
De vrei viața ta curată
Să intri pe-a vieții poartă
Trăiește al Lui Cuvânt
Nimenea pe acest pământ
Așa sincer n-a vorbit
Despre Tatăl de Cuvânt
Și ne-a spus ades Eu sânt
Cel de Tatăl rânduit
Cât de buimăciți am fost
Să nu-l credem pe Isus
Pe Cel ce-a tăiat un rost
Să rămânem toți la post
S-ajungem în ceruri sus
El ne-a spus doar Adevărul
Cu Viața împletit
Ne-a descoperit misterul
Și ne e și acum țelul
De Tatăl doar rânduit
Numai El e legătura
Dintre Tatăl și omenire
El a împlinit Scriptura
Și ne schimbă azi făptura
Și prin har și prin iubire
Numai El Hristos Mesia
Ne-a vorbit de Dumnezeu
Și ne-a spus că veșnicia
Ne-o oferă bucuria
Noi să fim poporul Său
Prea sincer și-n modestie
Domnul Isus ne-a vorbit
De Tatăl de veșncie
Și de-a Lui Împărăție
Ce nu are dar sfârșit
El ne-a spus că Dumnezeu
Ne iubește chiar pe toți
Și ne vrea popor al Său
Să fugim de tot ce-i rău
Să fim înviați din morți
Nimeni altul n-a vorbit
Ca Isus Mântuitorul
Viață ce ne-a dăruit
Pe Golgota răstignit
Să ne înplinească dorul
Numai El e izbăvirea
De păcate fărdelegi
El e Viața și iubirea
De-asemeni neprihănirea
Viața sfântă de-o-nțelegi
În Hristos doar se găsește
Adevărul sfințenia
El la sânu-i ne primește
De ascultăm ne mântuiește
Și ne oferă veșnicia
06-01-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiți dar oameni noi
Înoiți-vă ființele și trăiți ca oameni noi
Căutând neprihănirea prin a vremii aspre ploi
Umblați dar în sfințenie și-n iubire să trăiți
Ca ai Celui Sfânt copii voi în veci să deveniți
Adevăru să vă-ncingă și Cuvântul Celui Sfânt
Cât umbla-veți pe aicea și cât veți fi pe pământ
În luminile Scripturii voi mereu să vă sfințiți
Fii ai Tatălui din ceruri pururea dar ca să fiți
În lumina mântuirii sufletul să vi-l predați
Lui Isus Hrtistos Mesia și Lui doar să îi fiți frați
Adevăru să vă-ncingă și Adevărul să vă fie
O mireasmă a iubirii încă pentru veșnicie
Evanghelia-i lumina și doar Ea azi vă arată
Drumul scump al mântuirii să nu fiți la judecată
De aceea în Hristos să vă-ncredeți azi mereu
El ne este Domn și Mire El ne este Dumnezeu
Ascultați dar Legea Sfântă Evanghelia Divină
Ca voi toți de-acum să fiți o mireasmă și-o lumină
Trăiți dar neprihănirea cum Scriptura vă învață
S-aveți parte cu Hristos s-aveți dreptul la viață
Înțelegeți dar menirea azi ce vi s-a oferit
Căci Isus în locul nostru pe cruce-a fost răstignit
Și prin El avem scăparea de pedeapsa cea cumplită
Cu toți dar în veșnicie s-avem viața fericită
În iubirea Lui cea sfântă haideți dar să ne-mbrăcăm
Și viața noastră-ntreagă Lui Hristos doar să i-o dăm
Ca să fim a Lui mireasă pe nori să-l întâmpinăm
Veșnic și în veșnicie pe Isus să-l lăudăm
Și lumina Lui cea sfântă de azi să ne lumineze
O cale în lumea asta pentru noi El să creeze
Să ne umple a Lui iubire noi să ardem pentru El
Să strigăm toți osanale pentru al nost" Emanuel
Căci Isus ne vrea curați și smeriți și-n ascultare
Haideți dar de acum cu toții să umblăm pe-a Lui cărare
Deci trăiți în sfințenie și în fapte mereu bune
Să facem dar ce ne cere Domnul Vieții ce ne spune
În lumină și Adevăr viața noastră s-o trăim
Spre săraci să-ntindem mâna fii ai Tatălui să fim
Cu milă și îndurare pe ei dar să-i ajutăm
Și de Domnul Sfânt al slavei noi cu toți să ascultăm
Să mergem pe la bolnavi pe la cei în suferință
Fapte vrednice de Domnul să facem azi prin credință
Mirele când va veni să ne ia de pe pământ
C-am trăit a Sa iubire împlinind Cuvântul Sfânt
Atunci Domnul Sfânt al Vieții sus pe nori ne va lua
C-am trăit în ascultare împlinind porunca Sa
O vai mulți atunci vor geme și vor plânge cu amar
Că n-au ascultat Cuvântul n-au privit înspre Calvar
Înspre Domnul vieții sfinte spre Isus Mântuitorul
Cel ce omenirii-i este stânca vie și ajutorul
Numai cei ce-n ascultare a lor viață și-au trăit
Vor cânta cu drag onoare fie Domnul prea mărit
Haidem să trăim viața ascultând ca niște sfinți
Ca atunci în veșnicie de Hristos să fim primiți
Doar spre Domnul mântuirii spre Hristos noi să privim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El dar de azi să fim
Lui Hristos să ne-nchinăm să urmăm a Lui Cuvânt
Plini de har și de credință și plini de Duhul Lui sfânt
N-ați citit chiar în scriptură Dumnezeu că e gelos
Nimănui să se închine nu vrea omul aici jos
Ci-nchinarea toată iată Lui Dumnezeu s-o aducă
Căci doar prin Isus poporul înspre Tatăl astăzi urcă
Niciun Nume nu s-a dat omul viața s-o primescă
Decât Numele Hristos El numai să mântuiască
Cel Prea Înalt a hotărât să dea viață prin Hristos
El Cuvântul cel Dintâi slavă Fiului cel glorios
El e vrednic de-nchinare numai de pe acest pământ
C-a murit jertfit pe cruce El al Tatălui Cuvânt
Numai Lui să ne-nchinăm Lui să-i cerem ocrotire
Căci și-a dat viața Însuși pentru a noastră mântuire
Pe Ioan îngerul-opreșete atunci să i se închine
Și-l îndeamnă să o facă Celui Sfânt din înălțime
Dumnezeului Cel Sfânt să se-nchine azi cu toți
Căci e singuru-n măsură să-i învie pe cei morți
Numai Lui să ne rugăm să îi cerem mântuirea
C-am aflat din Sfânta Carte Dumnezeu că e iubirea
Și-n Tit Pavel îl numește pe Hristos că-i Dumnezeu
Iasr apostolul cel mare s-a numit un rob al Său
În Isus dar se oferă Paradisul cel pierdut
Peste veacuri numai El ne e soare ne e scut
Numai El ne-ntinde mâna chiar din foc să ne salveze
Și o nouă viață sfântă în noi El ca să așeze
El Isus Hristos Mesia Mielul Sfânt și răstignit
Ce viața și lumina nouă dar ne-a dăruit
Îmbrăcați-vă cu Adevăru să rămâneți în picioare
Când furtuna va veni prin Isus s-aveți salvare
Deci luptați-vă pe cale toți de aici să fiți curați
Domnului Isus Hristos pentru veci să fiți predați
Înțelegeți dar Cuvântul și nu dați dar înapoi
Căutând viața sfântă să fiți toți dar oameni noi
26-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Hristos e mântuirea
cel mai scump dar pe pământ
e Isus din Nazaret
al Lui Dumnezeu Cuvânt
și-al vieții vii Profet
cea mai scumpă dar comoară
care ni s-a oferit
este Domnul ce coboară
până lângă cel smerit
lâng-un suflet care zace
astăzi fără ajutor
însă vrea eterna pace
al vieții Creator
cea mai scumpă azi lumină
e lumina mântuirii
ce ne face fără vină
de pe căile pieirii
mai scump dar ce ni s-a dat
e e Hristos Mielul cel Sfânt
pentru om crucificat
și depus într-un mormânt
El este Lumina vie
al vieții Creator
soarele din veșnicie
ce dă viață tuturor
tuturor ce vor curați
viața lor să o trăiască
de păcate nepătați
până-n patria cerească
în Hristos e mântuirea
și în El ne e destinul
dacă noi trăim iubirea
îl avem în veci pe Domnul
iubirea de ce e sfânt
de lumină și viață
de-al vieții viu Cuvânt
pe oameni ce îi înalâă
iubirea de Adevăr
de-a vieții sfântă lege
de al omului mister
ce-l vrem azi să se dezlege
Doamne noi îți mulțumim
Tată viu din cerul sfânt
pentru Fiu-ți ce-l iubim
pentr-al vieții scump Cuvânt
mulțumim o Tată Safânt
pentru Fiul Tău Mesia
ce ne dă al Tău Cuvânt
și ne oferă veșnicia
slavă Ție scumpe Tată
cinste glorie onoare
pentru viața cea curată
și-a Ta veșnică salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative
Pe urmele mele
ca și Pavel cel din Tars
n-a fost nimeni pe pământ
să ghideze al nostru pas
înspre cerul Celui Sfânt
n-a fost nimeni să ne-nvețe
să călcăm pe a lui urmă
pe cărările răzlețe
să facem parte din turmă
ca apostolul cel mare
al neamurilor ales
n-a fost nimeni pe cărare
viața așa s-o fi-nțeles
Pavel cel întors la Domnul
pe drumul înspre Damasc
a ales să-ndrepte omul
pe-al iubirii sfinte teasc
călcați pe urmele mele
căci și eu calc pe-a Lui Hristos
de vreți și voi să fiți stele
pentru Domnul aici jos
înspre Isus dar privirea
de aici să v-o-ndreptați
să trăiți mai viu iubirea
de surori și-ai voștri frați
Evanghelia iubirii
fraților voi s-o trăiți
pe cărarea mântuirii
să fiți cu toții azi sfinți
luați dar învățătură
și trăiți Cuvântul Sfânt
viața doar după Scriptură
s-o aveți aici oricând
căci sunt mort față de Lege
dar sunt viu pentru Hristos
El de Sine să mă lege
să-i slujesc aici frumos
Legea doar pân" la Ioan
și prorocii au ținut
dar noi vrem ca și Avraam
al credinței veșnic scut
căci viața prin credință
o primim și nu prin Lege
de-n a Domnului Ființă
ne-ncredem să ne dezlege
chiar de firea pământească
de pământ de astă lume
ca-nspre patria cerească
să umblăm prin rugăciune
cea mai amplă-nvățătură
iată Pavel ne-a lăsat
ca a noastră azi făptură
să aleagă ce-i curat
Legea el doar ne-o descrie
ca fiind îndrumător
înspre patria cea vie
și-al nostru Mântuitor
spre Isus Hristos Mesia
Martorul cel credincios
ce zidise veșnicia
și din lume El ne-a scos
profunzimile Scripturii
prin Pavel azi ne sunt date
pe cărarea mântuirii
s-avem hainele curate
nu prin Lge ci prin har
mântuirea ni se oferă
prin credința asta dar
și-a vieții sfinte eră
altă Evanghelie nu vrem
ci vrem cea propovăduită
de Pavel prin sfânt îndemn
s-avem viața-n noi sfințită
doar prin mila Lui Isus
și prin sfânta-i îndurare
să vedem al nost" apus
prin al Domnului sfânt soare
linia desăvârșirii
să ne fie ca o țintă
prin Isus Domnul iubirii
dar trăind viața sfântă
glorie azi Lui Hristos
fie-i slavă și onoare
căci din lume El ne-a scos
să ne fie-n veci salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație
Vindecările Domnului Isus
Marcu 6:53-56
Marea după ce-a trecut
În ținutul Ghenezaretului
Cu ucenicii a coborât
Domnu-n floarea țărmului
Din corabie când au ieșit
Oamenii dar din cetate
Pe Domnul l-au cunoscut
Și prin târguri și prin sate
Din ei mulți atunci s-au dus
Bolnavii chiar și pe pat
Să-i aducă la Isus
Cel ce atâți a vindecat
Pretutindeni se auzea
Că Isus avea putere
Toți bolnavii a-i vindeca
Să le ofere mângăiere
Și-a-nceput atunci să curgă
Bolnavii ca din izvoare
O mulțime așa de multă
Aștepta dar vindecare
Și pe paturi așteptau
Atâți Domnul să-i atingă
Vindecare căci doreau
Din ei bolile să fugă
Oriunde Domnul intra
Prin cețăți și atâtea sate
Mulțimea-l întâmpina
De boli toți voind să scape
Mulți pe paturi în piață
Au fost iată așezați
Domnul să le dea viață
Și să fie vindecați
Iar cu vocea tremurândă
Bolnavii dar l-au rugat
Să-i lase să se atingă
De-a Lui trup nevinovat
Și toți câți dar l-au atins
Pe Domnul măcar de haină
Vindecarea i-a cuprins
Au fost vindecați în grabă
Căci puterea ce ieșea
Din Domnul Isus Hristos
Pe toți dar îi vindeca
Și săreau atunci de jos
Domnul s-a-ndurat de toți
Dându-le dar vindecare
A-nviat chiar și din morți
Prin a Lui Sfântă-ndurare
Orbilor le-a dat vedere
Muților le-a dat cuvânt
Căci din Sine o putere
Îi umplea prin Duhul Sfânt
Pe ologi El i-a făcut
Ca să fugă pe picioare
Domnul Vieții cunoscut
A adus l-atâți salvare
Pe leproși i-a curățat
Și-a scos duhurile rele
Viață atâtora le-a dat
Ei să fie însuși stele
Domnul Isus s-a-ndurat
De cei slabi nenorociți
Pe atâți i-a vindecat
Ca să umble printre sfinți
Surzilor le-a dat auz
Muților iarăși vorbirea
Un duh nou și iar curat
Să țină neprihănirea
Plin de milă și-ndurare
Cu toți Domnul nost" a fost
Le-a dat multor vindecare
Și-n viață iar un rost
Cu-ndurarea Lui Divină
Pe atâți El i-a atins
O viață mai deplină
Să-i ducă-nspre Paradis
Pe toți Domnul i-a iubit
Dorind dar neprihănirea
Să-i îmbrace negreșit
Să primescă mântuirea
Și azi Domnul e Același
El ne vrea să fim ai Lui
Poftelor să nu te lași
Ci dă-i ființa Domnului
Că-n curând El va veni
Pe ai Lui să îi răpească
În veci dar a-i răsplti
Chiar în patria cerească
Fie-i slavă și mărire
Domnului Isus Hristos
Că-i a noastră mântuire
Și de ea s-avem folos
Glorie și-n veci onoare
Mirelui ce va veni
Să ne ia la sărbătoare
Unde ne va răsplăti
28-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre curățenie, poezii despre boală sau poezii despre vorbire
Ultima bătălie
Evenghelia astăzi ne spune
despre viața ce va fi în noua lume
și Cuvântul ne arată că oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viață și că fericiți vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă și al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
și va fi belșug de pâine și va fi belșug de lapte
și pe munții cei înalți vor crește atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
și El Însuși pe pământ iată îi va ocroti
și va fi belșug de pace luna pân" va asfinți
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieții sfânt Cuvânt
și-mpletiți în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numește azi Mesia
și lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belșug aici iat-o va turna
însă aproape spre sfârșit Satan va fi dezlegat
și va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung și-n lat
va începe ispitirea și păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nțeleg și nu pricep cum atâți din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furați doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toți au fost doar fericiți
cum se vor lăsa o Doamne atâția ademeniți
căci Satan iată va strânge oștire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată
oștile atunci vor curge și întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar și pașii și umblarea
și chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru și atât de asediați
căci oștenii fără număr până-n dinți vor fi-narmați
și vor curge atunci șiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
și oștirile vrășmașe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toți oștenii la atac ce au pornit
și toată oștirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldați ca să apere cetatea
Domnul Cel din veșnicie și-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
căci doar El este Viața și a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ți mulțumim
căci ne-au dat iarăși viața prin Fiu-Ți ce îl iubim
poezie de Ioan Daniel Bălan (1 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
În Patmos
Ioan a fost exilat
într-o insulă pustie
chiar în Patmos i s-a dat
o vreme ca el să fie
doar de ape-nconjurat
și de vânturi și-ades de ploi
însă sufletu-i curat
a privit până la noi
prin credință omenirea
a văzut-o și a scris
să capte mântuirea
să umble prin Paradis
și prin Scrierile Sfinte
ce va fi el ne arată
prin a Domnului cuvinte
vestea ce i-a fost lăsată
într-o insulă pustie
unde a fost exilat
privea chiar în veșnicie
la Isus sfântu-Mpărat
Hristos iată i-a vorbit
peste oameni ce-o să vină
Domnul i-a descoperit
taina vremii de pe urmă
niște scaune de domnie iată
undeva ele-au fost puse
să începă o judecată
pentru viețile depuse
pentru cei ce-au fost uciși
de fiară primind sentința
ca martiri au fost înscriși
c-au ținut în ei credința
în Hristos Cel răstignit
fiarei nu s-au închinat
și iată ei au murit
păstrând sufletul curat
Domnul Isus iată dar
când va fi pe acest pământ
prin al milei sfinte har
și puternicu-i Cuvânt
porunci-va ca să iasă
cei ce viața își dădură
căci au vrut în cer o casă
trăind doar după Scriptură
atunci ei vor învia
la glasul Mirelui Sfânt
și iată-i va judeca
după unicu-i Cuvânt
căci ei iată n-au primit
semnul fiarei să se închine
ei atunci nu au voit
și-au fost pedepsiți de-a ei oștire
iar apostolii vor judeca
și tăria și răsplata
să aibă parte de ea
aici chiar în lumea asta
care va fi înoită
după voia Lui Hristos
viața doar neprihănită
s-o urmeze aici jos
și apoi ei vor domni
cu Hristos o mie de ani
și aici însuși vor păși
pe-un pământ fără dușmani
căci Satan va fi legat
în Noua Împărăție
să nu mai fie păcat
prin ispita lui cea vie
fericiți sunt cei ce au parte
chiar de-ntâia înviere
asupra lor a doua moarte
nu are nicio putere
căci Hristos va fi Păstorul
care iată-i îngrijește
și le stâmpără-n veci dorul
le dă ce le trebuiește
prin lumina mântuirii
El îi poartă pe cărare
chiar în plinul fericirii
și prin har și îndurare
Domnu îi va binecuvânta
pe ei în mia de ani
c-au primit în ei pedeapsa
fiarei căci i-au fost dușmani
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E viu Hristos
În picuri de lumină
pământul se îmbracă
căci zorii
încep să vină
și noaptea
stă să treacă
femeile s-au dus
să vadă iar mormântul
îl vor
dar pe Isus
căci numai El
e Domnul
dar piatra
nu e pe mormânt
e dată la o parte
și-al vieții Sfânt Cuvânt
nu-i
a înviat
a înviat Isus
mormântul Lui e gol
și nu mai este Domnul
un trup
de viață gol
e viu Isus
a înviat
mergeți dar
și spuneți ucenicilor
căci îl vor vedea în Galileea
bucurați-vă
căci El e cheia
vieții
de pe acest pământ
unul singur
a mărturisit
Eu sunt Învierea și Viața
și Eu sunt
Adevărul
Isus Hristos Mesia
a-nviat
și nu mai e-n mormânt
mormântul Lui e gol
o ploaie de lumină
îmbracă tot în jur
căci Domnul
stă să vină
la cel curat
și pur
aveți credință-n Dumnezeu
și aveți credință-n Mine
căci voi sunteți
poporul Său
trăiți dar viața
așa cum se cuvine
căci picură
lumina dulce
pururea
să fii curat
și soarele acum străluce
căci Domnul nostru
a-nviat
e viu Hristos
e sărbătoare
îl veți vedea în Galileea
se-mbracă-n aur
și Iudeea
că-n veci Isuse viu și nu mai moare
e viu cu adevărat
o ploaie de lumină
plouă
să ai și tu inima nouă
și orișice
ființă
ce-l vrea pe Domnul
prin credință
Hristos a înviat
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 aprilie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre adevăr, poezii despre vinovăție sau poezii despre sărbători
Copiii lui Dumnezeu (1 Ioan 3)
Ce dragoste ne-a arătat
Ce dragoste Tatăl ne-a dat
Copii Lui să ne numim
Și suntem după câte știm.
Lumea nu ne știe cum nu L-a știut
Cum și pe Isus nu L-a cunoscut
Preaiubiți suntem copii
Al Celui din veșnicii.
Ce vom fi nu ni s-a dat
Încă nu s-a arătat
Dar când se va arăta
Toate atuncea vom vedea.
Vom fi ca El, vom fi așa
Cum este noi Îl vom vedea
Nădejdea asta dacă o ai
Te pregătești și nu mai stai.
Cel care păcatul face
În fărădelege zace
Isus, El s-a arătat
Pentru ca să fii salvat.
În El nu este păcat
Jertfă știți că El s-a dat
Cine-n Domnul se oprește
El nu mai păcătuiește.
Păcătosul nu L-a știut
Nici văzut, nici cunoscut
Copilași, nu vă-nșelați
Mintea voi vă luminați.
Cine stă-n neprihănire
Nu trăiește după fire
Ci ca Isus ce-a venit
Adecă neprihănit.
Cel care păcătuiește
Pentru diavolul muncește
Este pentru el venit
Și îl are la sfârșit.
Hristos, care ni s-a dat
Cel care s-a arătat
A venit ca să-l oprească
Lucrarea să-I nimicească.
Cel din Dumnezeu născut
Omul care a crezut
Sămânță din Domnul are
Nu mai poate face greșale.
Și-i a Lui și pe pământ
Fără de păcat și sfânt
Deci vedeți deosebirea
Unii seamănă cu firea.
Ai diavolului se numesc
Căci pentru el, ei muncesc
Alții au altă trăire
Nu în pofte și în fire.
Vi s-a arătat mai sus
Ei trăiesc pentru Isus
Sunt ai Domnului copii
Trăiesc pentru veșnicii.
Cine pe pământ trăiește
Și pe frate nu iubește
Nu este neprihănit
Ce atâta de vorbit.
Vestea de la început
Ea făcut-a cunoscut
Fraților, să vă iubiți
Pentru Domnul să trăiți.
Nu fi Cain la gândire
Fă la fapte cântărire
A lui Cain sunt pieire
La Abel neprihănire.
Și mai spun nu te mira
Dacă lumea nu te vrea
Și că lumea te urăște
Ci pe Domnul îl slăvește.
Noi frați trebuie știut
Că din moarte am trecut
Da, din moarte la viață
Am primit o nouă față.
Cine fratele-și urăște
Din moarte nu se trezește
Este rău, pierdut și laș
Biblia-i spune ucigaș.
Noi ce dragoste avem
Și în Domnul noi suntem
Care știm că S-a jertfit
Ființa ce și-a pocăit.
Trebuie a-L imita
Pentru frați viața a-și da
Frați, să nu iubiți cu limbă
Și cu vorbe ce se schimbă.
Ci cu fapta, adevărat
Cu sufletul transformat
Astfel știm la ce suntem
Și că adevăr avem.
Inima ne-om liniști
Înaintea Lui de-om fi
Inima ne osândește
În ea Domnul de nu este.
Dacă inima nu-nșală
Ai la Domnul îndrăzneală
Ceri s-atunci vei căpăta
Dacă frate faci așa.
Dacă porunca-I păzim
Atunci ai Domnului fim
Și porunca așa spune
Să credem în Sfântu-I nume.
S-așa cum ne-a poruncit
Frate să facem iubit
Cine porunca păzește
Crede-n Isus nu greșește.
Isus știm că-n noi a stat
Prin Duhul ce ni s-a dat
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre draci sau poezii despre copilărie
Găleata... părăsită
(Ioan 4,28)
Pe când mă hrăneam odată cu Cuvântul din Scriptură,
M-am ales - cum e normalul - cu bogată-nvățătură.
Și pentru că nu se cade să țin numai pentru mine,
Am păstrat, iubite suflet, din belșug și pentru tine.
Așadar, citeam cum Domnul, fiind în călătorie,
Ostenit de-atâta soare și nisipul din pustie,
S-a oprit lângă-o fântână, ca să Se mai odihnească,
Și găsind puțină umbră dorea să Se răcorească.
Dar să nu uităm un lucru când citim Sfânta Scriptură:
Nu e scris nimic într-însa ca vorbe de umplutură.
Și de-asemeni să se știe că în viața lui Hristos,
Când trăia și El în carne la un fel cu noi de jos,
Chiar foamea și oboseala îi erau subordonate
Tatălui slăvit din ceruri, care-i dirija pe toate.
Iată-L deci acum pe Domnul, obosit lângă fântână,
Cum privește o femeie venind cu-o găleată-n mână.
Oare-I este și Lui sete și-o așteaptă pe femeie,
Ca să scoată cu găleata și să-i dea și Lui să beie?
El, prin care-au fost făcute cer, pământ și mări și ape,
Așteaptă la o femeie? El singur să bea nu poate?
Nu, așa ceva nici vorbă. Ci-n această-mprejurare
Ni se dă o-nvățătură și o mare-ncurajare.
Iată care este taina: ori de câte ori ne cere
Vreun serviciu sau vreun lucru, Domnul are în vedere
Să ne binecuvânteze cu un dar din cele care
Nu sunt cunoscute-n lumea celor ce trăiesc sub soare.
Așadar, femeia vine cu găleata ei în mână,
Pregătindu-se să scoată apă rece din fântână.
Domnu-i zise-atunci: "Femeie, dă-Mi, te rog, să beau și Eu!"
Femeia-L privi mirată și-i zise: "Cum, Tu, iudeu,
Ceri unei samaritence să-Ți dea apă de băut?"
"O femeie, zise Domnul, dacă ai fi cunoscut
Pe Cel care-ți cere-acuma, ai fi vrut să-ți dea El ție,
Căci El e izvorul apei celei vii din veșnicie."
În sfârșit, când mai la urmă Domnu-o-ntreabă de bărbat,
Ea mărturisește sincer, că trăia destrăbălat.
Aici Domnul îi răspunse: "Ai vorbit adevărat,
Că din șase, nici acesta nu ți-e legitim bărbat".
Când și-a dat seama femeia că Acel iudeu cunoaște
Taina vieții ei trecute, imediat în ea se naște
Gândul că Acesta este Mesia, Cel așteptat
Să elibereze lumea din pierzare și păcat.
Acum să luăm aminte, că aici e punctul care
M-a stârnit la poezie și adâncă cercetare.
Femeia, în clipa-n care a-nțeles că-acel iudeu
E Hristosul sfânt din ceruri, e Fiul lui Dumnezeu,
A uitat de tot și toate, și de apă și găleată,
Și s-a dus în sat să spună la toți vestea minunată.
Ce dovadă grăitoare ne aduce acest act,
A ce-nseamnă o-ntâlnire cu Isus adevărat!
Nu veniseși tu femeie, cu găleata ta în mână,
Toată calea ceea lungă să scoți apă din fântână?
Unde-i setea și nevoia care te-au făcut să ieși
Pe-o arșiță așa mare, de să crezi că te topești?
N-ai vrea să ne spui și nouă marea ta descoperire
Prin care devii stăpână chiar pe legile din fire?
Cu-astfel de-ntrebări în minte, cercetând Sfânta Scriptură,
Am găsit înscris acolo următoarea-nvățătură:
Cine s-a-ntâlnit cu Domnul, nu doar simplu cu un nume,
Trăiește din clipa-aceea după legi din altă lume.
Cine L-a-ntâlnit pe Domnul, care nu S-a dat-napoi
Să își părăsească cerul din dragoste pentru noi,
Își uită ca și femeia chiar setea chinuitoare,
Căci îl arde-acuma setea ca să ducă vestea mare
Celor din cetatea lumii, care, ca și el cândva,
Ar pieri în iad de n-ar fi să-i prevină cineva.
O, ce trist să vezi atâția care spun că L-au găsit
Pe Mesia, Cel de veacuri prin Scripturi prorocit,
Care însă-n loc să ardă de dorința de-a împarte
Vestea mântuirii-n lume, și-n aproape, și-n departe,
Dimpotrivă, umblă-n lume nu să-i dea, ci să-i apuce
Bogăție cât mai multă, un trai bun și viață dulce.
Femeia samariteancă avea o găleată-n mână
Înainte să-i vorbească Domnul Isus la fântână.
Însă după întâlnirea cu Hristos nu doar cu-n nume,
Și-a uitat și de găleată, și de setea ei de lume;
Căci Hristos este izvorul apei vii, iar cine-L are
În veci nu mai însetează după cele pieritoare.
Cine scormonește-n lume: bani și pofte trecătoare,
În timp ce totuși vorbește despre viața viitoare,
E un ipocrit fățarnic și un mare mincinos,
Care s-a-ntâlnit cu-n nume, dar nu cu Domnul Hristos.
Ăștia-s fariseii care și-azi dau pe Isus la moarte,
Căci Îl pomenesc pe nume, dar tăgăduiesc prin fapte.
Și acum, în încheiere, o-ntrebare mi se pune:
Mi-am lăsat și eu găleata care-adună ce e-n lume?
Dacă nu, acum degrabă să mă-ndrept către Hristos,
Până când, ca și femeia, uit plăcerile de jos.
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă