Absalom

Frumosul prinţ cu păr nemaivăzut
Râvnea, ca Lucifer s-apuce tronul.
Şi mulţi în umbra lui au apărut,
Cu-acelaşi zel care dăduse tonul.
S-a răsculat băiatul răsfăţat,
Fiind în stare să-şi ucidă tatăl.
Dar părul de pe cap la încurcat
Şi-i spânzurat şi azi în codru, iată-l!

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a rugat lui Dumnezeu s-o ajute şi s-a culcat. Deodată i s-a părut că zboară şi ajunge la palatul zânei Morgana. Zâna i-a ieşit înainte, frumoasă şi strălucitoare, şi totuşi semăna cu baba din pădure care îi dăduse zmeură şi-i spusese de lebedele cu coroane de aur pe cap.

Hans Christian Andersen în Lebedele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul şi părul

Îndoieli deloc nu-ncap
Despre-un mare adevăr:
Unii nu au păr pe cap,
Alţii nu au cap sub păr.

Da-s exemple, şi nu rare,
Despre-un dublu handicap:
Sunt şi de aceia care
N-au nici păr şi n-au nici cap.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (20 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici regele care stă pe tronul lui şi ţine coroana pe cap, nu poate să scrie cu litere de tipar hârtiile sale în Parlament, fără să fi început, pe când era doar un prinţ neîncoronat, cu alfabetul.

Charles Dickens în Marile speranţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerea lui Solomon

În ceas de noapte, Domnul i-a vorbit
Lui Solomon, cum Biblia ne spune.
Tot felul de comori i-a oferit,
Dar regele-a ales înţelepciune.
Şi-n vremea lui, în linişte de aur,
S-a construit cel mai măreţ palat,
Ca-n el să locuiască pe vecie,
Pe tronul păcii, Domnul împărat.
...........................................
Şi s-a dus vestea până-n ţări străine,
De regele cel tânăr, înţelept.
Venind regina Sabei ca să-l vadă,
A apucat şi ea pe drumul drept.

Ce trist că Solomon îşi pierde mintea,
Trăgând apoi o lume după el!
La urmă, pocăit, a scris cu lacrimi:
,, Deşertăciune! Toate sunt la fel!"

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa lui Avraam

Venind să-ncerce-odată pe Avraam,
Să ne arate cine-i e pe plac,
De noapte Domnul l-a chemat la El,
Cerându-i să jertfească pe Isaac.
Şi Avraam, crezând făgăduinţa,
A ascultat, tăcut, pân-la sfârşit,
Ştiind că Domnul, chiar şi din cenuşă-i
Va da înapoi băiatul scump jertfit.

Credinţa lui Isaac, ascultătoare,
A strălucit, când s-a supus ca miel.
Am vrea şi noi s-avem acelaşi spirit,
Să ascultăm întocmai ca şi el.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

David şi Ionatan

Mai dulce decât dragostea Micalei
Care cinstea, în taină, terafimi,
Iubirea unui prinţ ieşi în cale-i,
Lui David cel sortit spre înălţimi.
Da, Ionatan şi-a scos chiar şi mantia,
Punând-o peste cel ales de Cer.
Un legământ zidi prietenia
În falnic monument de caracter.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl lui Boris: Îţi aduci aminte de Raskolnikov băiatul de alături?
Boris: Mda.
Tatăl lui Boris: A omorât două femei.
Boris: Ce poveste nasoală.
Tatăl lui Boris: Bobalk mi-a zis. A auzit-o de la unul din fraţii Karamazov.
Boris: Trebuie să fi fost posedat.
Tatăl lui Boris: Eh... era un adolescent rebel.
Boris: Adolescent rebel... Era un idiot!
Tatăl lui Boris: Se făcea că a fost atacat şi bătut.
Boris: Am auzit că era cartofor.
Tatăl lui Boris: Ştii, ar putea fi dublura ta.
Boris: Cât de romanesc!

replici din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte ca omul să-şi dea seama, iată-l cu părul alb.

proverbe armeneşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul Dragostei

Podul Dragostei divine
Peste hăul mare, întins,
Din slăvile sfinte senine
A ajuns şi pân-la mine,
Din cerul cel necuprins.

Dacă păcatul cel greu,
El prăpastie-a produs
Prin sinistru-i apogeu,
Între om şi Dumnezeu
Podul vieţii, a fost pus.

Cel mai sfânt material
Pus la buna Lui zidire,
Dar a fost, dar ideal,
La Golgota... triumfal
Din Tatăl, a Lui mărire.

Din El Însuşi, S-a luat,
Şi-ntr-o lume pârjolită
De blestemul în păcat
Cu spini fiind încoronat
Cale-a fost bătătorită.

Marea Sa bună voinţă
Din planul de mântuire
Prin marea făgăduinţă,
S-a văzut cu prisosinţă
Prin cereasca-I umilire.

Al Său propriu caracter,
Propriul Său corp divin,
Au venit de sus din cer
De-al dărâma pe Lucifer
Şi-a face podul deplin.

Fiind clădit cu măiestrie,
Îmbrăcând umanitatea,
Piatra-n cap de temelie
În prea sfânta armonie
N-a pierdut Divinitatea.

Şi-astfel podul construit
A ţinut, nu s-a dărâmat,
Fiind pe Dragoste clădit
Omul spre-a fi mântuit,
El prin vremi, a rezistat.

Oricine pe el va merge,
Orice suflet, ce-i trudit,
Liber fiind... de a alege
În Dragoste va-nţelege
Cât de mult a fost iubit.

Lumea, o, atât de mult
Iubită-i de Dumnezeu,
Şi pe pod, cei ce ascult
Liberi de-al lumii tumult,
Înspre cer, urcă mereu.

poezie de Flavius Laurian Duverna din Dor de veşnicii (2 februarie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca-n codru

Azi se fură ca-n pădure
Şi-i normal şi foarte logic
C-au ajuns ca să ne fure
Chiar şi ceasul... biologic!

epigramă de Mircea C. Dinescu din Revista nouă, nr. 7 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pătrate în doi

În lumea lui π a venit un pătrat,
care l-a luat cu el şi pe R
şi i s-a aşezat drept în frunte
şi uite aşa a apărut cercul...
Sau invers?!
Apoi a venit un tip
care a zis că
suma pătratului catetelor
e totuna cu pătratul ipotenuzei
şi aşa a apărut triunghiul
Sau invers?!
Oricum, de atunci s-au invetat
tot felul de chestii
Spre exemplu, a fost unul
care l-a comparat pe E cu m şi c
şi a pus şi el -
în cîrca lui c -
un pătrat.
Şi aşa a apărut bomba atomică.
Bietul om
a încercat să-şi repare greşeala
dar ideile lui au rămas într-o carte
pe care încă nu a înţeles-o nimeni.
Însă
în DOI toate relele lumii
devin suportabile.

poezie de Dorian Rela
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Azi am avut numai gânduri urâte
Am invitat un pelican să îmi scoată un ochi
Pentru a plăti tributul vieţii
M-am agatat de vapor şi-mi doream
Catargul de pe vas să mă ucidă
Da, să mă ucidă cu adevarat
Nu cu o jucărie de lemn
Dar nimic din toate acestea nu s-a întamplat
Azi merg şi iar merg
Cu sufletul meu îndurerat
M-aş agăţa de aripa unui pescaruş
Ca să mă unesc cu Soarele
Ce pluteşte peste verdele mării senin

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonul

Ávem fel şi fel de ton:
Tonul de la telefon,
Tonul zis şi muzical,
Şi-apoi tonul cel vocal
(Ton scăzut şi ton strident,
Cum e tonul vehement),
Ton ‒ nuanţă de culoare,
De exemplu, la o floare,
Şi avem apoi, fireşte,
Tonul care este peşte.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă şi jale

Azi e nuntă la palat
Toată lumea-i bucuroasă
Că prinţesa cea frumoasă
Cu un prinţ s-a măritat.

Invitaţii vin grăbiţi
În veşminte rafinate
Şi-aduc daruri minunate
Celor doi îndrăgostiţi.

Ce ospăţ sărbătoresc
S-a pornit în sala mare
Nobilii, fără-ncetare,
Beau, mănâncă, chefuiesc.

Sună muzica frumos
Zeci de mândre siluete
Se întrec în piruete
În decorul fabulos.

Chiar şi luna s-a oprit
La fereastră să privească
Nunta aceasta împărătească
Cum nu s-a mai pomenit.

Doar în sat, pe lângă dig,
Plânge-o mamă cu durere
Văzând cum copilu-i piere
Că-i flămând şi-i este frig.

Şi-L roagă pe Dumnezeu
Şi adânc îi e oftatul:
"Doamne, nu îmi lua băiatul,
Fă mai bine să mor eu".

Dar nu-i blestemă deloc
Pe cei ce petrec la nuntă,
Ci în taină se încruntă
Că ea n-a avut noroc.

poezie de Octavian Cocoş (5 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Pescărească"

Lui, un "peşte" de uscat,
Acuma-i s-a înfundat,
Că poliţia, cu zel,
Azi l-a "pescuit" pe el.

epigramă de Gheorghe Enăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretinsul prinţ Paul al României, condamnat definitiv în 2020 la 3 ani şi 4 luni de închisoare cu executare pentru corupţie, care a fugit din ţară ca să scape de pedeapsă, a fost prins astăzi la Paris

Ca să scape de-nchisoare,
A fugit peste hotare
Şi de-acolo, din Parnas,
Falsul ne râdea în nas.

Om corupt şi-n plus fugar,
Lacom, imoral, măgar,
Falsul "prinţ al României"
E, de fapt, al puşcăriei.

Prinţul cel închipuit
E-autentic necinstit;
Aşteptăm cu nerăbdare
Să-l vedem la închisoare.

Cu origini cu dispute,
Numele Lambrino-i pute;
Azi vrea Tronul României,
Dar ia drumul puşcăriei.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (27 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul: Şi vreţi să spuneţi că soţul dumneavoastră s-a spânzurat?
Văduva: Da, domnule judecător.
Judecătorul: Atunci, cum explicaţi mulţimea de cucuie pe care le are?
Văduva: S-a spânzurat cu un elastic.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând după firele de păr căzute

În fiecare dimineaţă mă lamentam că-a început să-mi cadă părul;
În fiecare seară mă lamentam pentru firele de păr căzute.
Când mi-a cazut tot părul... a fost într-adevăr lamentabil!
Dar acum, că nu mai am deloc păr, nu-i chiar aşa de rău.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniko s-a strâmbat nemulţumit, şi-a trecut mâna pin buclele de păr negru. Nu-i surâdea ideea, la un moment dat şi el o să îmbătrânească. Tatăl Andradei fusese mentorul lui, îi transmisese toate secretele meseriei, dar şi angoasele, neliniştile şi obsesiile, astfel el continua munca de cercetare a lui Nick.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâtea taine care ne înconjoară! Prea multe enigme apasă asupra bietului om pe acest pământ. Dezleagă-le cum te taie capul, şi ieşi la liman teafăr, nevătămat, dacă-ţi dă mâna. Frumosul! Şi apoi, nu pot să suport gândul că unii oameni cu suflet mare şi luminaţi la minte încep prin a slăvi idealul Madonei, ca să ajungă la urmă să năzuiască spre un alt ideal, idealul Sodomei. Dar şi mai îngrozitor este atunci când omul în al cărui suflet sălăşluieşte idealul Sodomei nu se îndură totuşi să-şi întoarcă faţa de la celălalt ideal, idealul Madonei, fiind singurul care-l însufleţeşte, şi pentru care inima lui arde, arde cu adevărat, ca în anii neprihănitei tinereţi. Nu, sufletul omului e larg, e mult prea larg, n-ar strica să fie puţin îngustat! Dracu' să înţeleagă! Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul. Poate oare Sodoma să reprezinte frumosul? Crede-mă că pentru cei mai mulţi oameni frumosul este însăşi Sodoma! Poţi tu să dezlegi taina asta? Şi te cutremuri când te gândeşti că frumosul nu este numai ceva care te înspăimântă, dar în acelaşi timp şi o taină nepătrunsă. Aici se dă lupta între diavol şi Dumnezeu, iar câmpul de bătălie este însuşi sufletul omului.

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!