Fantezie siderală

Hei, lampagiu, în noaptea asta, nu!
Să nu aprinzi luminile pe stradă,
Să treacă gândurile-n cavalcadă,
Şi du-te de îmbată-te şi tu!

Ajunge felinarul lunii prinse
În pliscul unei buhe, sus, pe cer,
Când stele par din veşnicii prelinse
Pe fruntea vajnicului cavaler.

Miroase-a floare nemaiîntâlnită,
Iar tu, cu gesturi fără de cusur,
Ştii să desfoi a coapselor ispită
Mai fascinant decât pot eu să-ndur.

E beat, dormind pe coate, lampagiul
Şi buha a scăpat lămpaşul jos,
Noi suntem siderali, cum sideralul
Ştie să-mbrace dragostea-n frumos!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cusur

Zise clar o futuristă:
Nu pot nicidecum să-ndur
O lume fără de cusur,
Asta fiindcă nu există.

epigramă de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast fără contrast

Mare albastră, cer senin
Intre ele, apus sublim
Nori de lebădă pe val
Albastru sau contrast

Splendoare de apă şi aer
Cerul adevărat, unde e?
Sus sau jos, jos sau sus?
Comparaţie cum să faci..

Contrast fără contrast
Stele sus, jos stele
Luna pe mare, lună pe cer
Nedumerit mă scald...

Stele plutesc pe mare
Inot, nu le pot prinde
Stele pe valuri de cer
Incerc să zbor la ele

Se depărtează cele din mare..
Sunt oare o fantă?
Poarta e in mine spre albastru?
Despart albastrul.. eu?

Răsar, apun şi eu
Astru nu pot fii, cine sunt..
Praf de cer botezat cu apă
Contrast de bine şi rău

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici

panorama oraşului, ciudat
vuieşte sub noi
în licurici mici şi ciudaţi
ce parcă se uită...
la mine şi la tine
marea de jos de lumini
cu umbre de sus se combină
şi eu stau atârnat
lipit tare de tine
suntem fericiţi
între cer şi pământ
simplu fără clipire
ne ţinem de mâini
şi suspinăm de fericire
ce simple par toate
de aici de sus
de sus de tot
de ce să coborâm noi oare?
zgomotul de jos vine
şi parcă ne doare
vom sta mereu aici
să fim de jos văzuţi
mereu uniţi
ca doi licurici, în stele

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 1 iunie

Poţi fi şi copil şi părinte deodată,
De-a valma trec zile şi nici nu mai ştii
De ce-ţi este faţa de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâşii.

Cireşile-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfăşoară
Şi roşu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.

Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea şi-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireş prefăcut!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireş prefăcut

Poţi fi şi copil şi părinte deodată,
De-a valma trec zile şi nici nu mai ştii
De ce-ţi este faţa de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâşii.

Cireşele-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfăşoară
Şi roşu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.

Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea şi-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireş prefăcut!

poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub acelaşi cer de stele

De sus în jos,
o stea: "Un punct şi nimic mai mult" – şi-a zis în mintea luminată.

De jos în sus,
un om: "Ar fi un bec frumos – păcat că nu cooperează".

*

Iat-o casă în care o mamă îi cântă copilului să doarmă.

Copilul: "Mamă, ştii că şi eu le cânt stelelor, în fiecare noapte, că să doarmă liniştit?" – spuse glasu-i fără vicleşug.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litigiu

Nu-i sunt datoare vieţii! Ea îmi este,
Căci m-a târât în lumea asta rea,
Când condamnările nu sunt oneste
Îmi cere să ţin fruntea sus spre ea,

Eu aş împinge-o-ncolo cu piciorul
Şi mi-aş vedea de drum altundeva,
Căci nu-i cum să o iei cu binişorul,
Mai rău decât mi-a dat, ce-mi poate da?

Nu-i sunt datoare vieţii; ea îmi este,
Spre mine-ndreaptă pumnul ei calic,
Încearcă şi iubirea să-mi conteste,
Iar trupul meu e pentru ea nimic.

De-aceea am tristeţea ca redută
Şi dragostea din versuri absolută.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amar de toţi şi de toate

Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineaţă ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu

Eu suflu-n cer că e fierbinte
şi poate îmi aduc aminte
pe lumea asta ce mai caut
de scriu sonete doar la flaut

Tăcerea cântă la pian
şi eu nu pot să-i dau un ban
că punga mea precum se ştie
e goală rău şi e zurlie

Şi către cer cu faţa-n sus
prietenii cu toţi s-au dus

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bântuire

Metaforele plâng desperecheate,
Moare şi ultimul hulub, înfrânt,
Tristeţile, icoane pastişate,
Sunt oarbe la orice discernământ.

Suntem ca teiul scuturat de floarea
Rămasă jos, covor de amintiri,
Cum poţi întoarce teiului favoarea
Potopului de floare şi nuntiri?

Îţi simt înfiorarea, îmi simţi teama...
Şi nu-i mai drum de-ntoarcere în noi,
Măcar că dragostea nu ţine seama
Şi bântuie şi-n vreme de război.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile-amare.

Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par fiinţe stângace şi sfiioase
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi
Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase

Cât de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e şi plăpând
Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe
Şi altul fără milă îl strâmbă şchiopătând.

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări
Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă
Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a gust...

Miroase-a gust...

Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi

Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân şi caprifoi!

Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinţi,

Miroase-a binecuvântare din Univers şi de la Sfinţi!

Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup

Şi are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!

Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,

Miroase-a florile grădinii, a nopţilor urcate-n rai!

Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte

La firul ierbii din poiană şi a bujorilor de munte!

Miroase-a cer senin şi soare, a alge şi amor nebun

Când înspumaţi ieşim din mare, sub ocrotirea lui Neptun!

Miroase-a gust sărat de lacrimi când fericirea te înalţă

Şi-atâta bucurie-n suflet, prelinge lacrima pe faţă!

Miroase a copilărie, a gust de joacă şi hârjoană

Şi are gust de mângâiere şi a miros de sân de mamă!

Miroase-a tot ce am uitat şi are gust de te înalţă

Miroase a trăirea ta şi are gust nebun de viaţă!

poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada blondelor iubiri

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie până când.

Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.

Îmbătrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuşi fără adresă
Pentru serbările din zori.

Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul decor
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Când dau părinţii telefon.

Suntem lucizi până la sânge
Nedespărţiti până la cer
Şi nici nu ştiu după iubire
Ce se cuvine să-ţi mai cer.

Cuvintele îşi pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Şi tot mai vinovate păsări
Dau eşafoadelor ocol.

Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Şi renunţăm să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adulterului

Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer,
Căci nu mai am nici un reper,
-Însingurată le parcurg.-

Chem amintirile, cal murg,
La trap, prin burgul auster.
Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer.

Se stinge lampa în amurg,
Noaptea-l cuprinde-n adulter,
Şi se nasc stele ce decurg
Din întuneric şi mister,

Acestor nopţi care se scurg.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupţie.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalţă
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Şi îşi astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Şi îşi astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.

Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fără mama

Iar ninge frenetic şi blând, ca-n poveste,
Dar visul mi-e trist şi râsul mai rar;
De-aş sti că în cer e mai bine, măcar,
Căci tare mi-e dor şi mama... nu mai este!

De ce nu ni-i dat să te văd la ocazii?
Îmi bate Crăciunul la uşă, grăbit,
Aş vrea să mă bucur, dar mä-ntreb uimit:
Simţind c-o să-i taie, se bucură brazii?

Iluzie-i totul: stelele ne par mici
Şi fulgilor, dacă le e bine-n cer,
De ce mai coboară, doar ştiu c-aici pier?
Ce folos c-am de toate? Tu nu eşti aici!

De bune, de rele, azi pot să-mi dau seama;
Doar iarna ne-adună gândurile-n snop,
Încerc, lângă tine, durerea să-ngrop,
Cum "Crăciun fericit!", când n-o am pe mama?

De când ai plecat, mi-a fost rău, mi-a fost bine,
Fără zâmbetul tău, cum le-oi fi trecut?
Tu ştii că mi-e greu, iar şirul le-am pierdut,
Al câtelea, e-acest Crăciun fără tine?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te...

Amăgim fără o remuşcare
Călcăm inimi in picioare
Alunecăm din floare in floare
Cu măşti false de icoane

Şi decât aşa, mai bine du-te
Inimă,.. lasă-mă oriunde
In suflet fără dureri mute
Ingheţat şi orb in astă lume

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Habar n-ai

Eu nu mai pot să-ndur, iubite,
Mă prăbuşesc pe dinăuntru,
Atâtea clipe otrăvite...
În inima-ţi, nu pot să intru!

Ne tot chemăm şi ne-alungăm,
De nu mai înţeleg nimica;
N-ai obosit să ne jucăm
De-a şoarecele şi pisica?

De ce vrei să mă chinuiesc
Şi de ce nu trăim frumos?
Dacă eu încă te iubesc
Din cerul 9 până jos!

Îţi place să mă ştii plângând?
Iubirea, pe tristeţe dai
Şi mă tot întreb: până când?
Ori, să iubeşti, habar nu ai?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Stau întins pe pământ
Şi privesc către cer
Parcă-n stele zăresc
Chipul tău efemer.

Cum de-acolo de sus
Mă priveşte duios
Cu-acel zâmbet discret
Şi atât de frumos.

"Închide ochii acum,
"Spune-mi, ce vezi?", îmi zici,
Iar eu văd că doar noi
Mai suntem pe aici.

Şi pe ţărm ne plimbăm
Ne udăm la picioare
Orizontul ia foc
La apusul de soare.

Ne iubim toată noaptea
Pe nisipu' albicios
Eu în braţe te strâng
Ai un trup voluptos.

Cât aş vrea să mă aflu
Pe-acest ţărm de mister!
Însă stau pe pământ
Şi privesc către cer.

poezie de Randy Schutte, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea din cireşul din Grădină

Îmbătrânim, femeie, şi suntem tot copii,
Împătimiţi de jocul ce se numeşte viaţă,
Şi care va rămâne în urmă-ne, să ştii,
În timp ce noi, grăbito, schimba-ne-vom la faţă.

Îmbătrânim, femeie, şi nu regret decât
Că ne-am jucat ca proştii, în loc să ne iubim;
Te-aş prijoni din visuri în braţe, întrucât
Ne-ntinereşte jocul şi noi îmbătrânim.

Coboară-te din pomul cireşelor ce-ţi plac,
Visând că sub rochiţă te vor privi spontan
Băieţii pentru care simţi fluturi în stomac,
În timp ce, nătărăii, bat mingea pe maidan.

Îmbătrânim, femeie, căzând, precum ţi-am spus,
De sus în jos, tu, floare; eu, ram, de jos în sus.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (12 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima lupta

–Hei, Sancho, adu-mi armura de vis
pentru ultima luptă,
deşi coasa acestei întunecate Dulcinei
sfărâmă şi stânca.
Noi însă, chiar fără nici o şansă,
ca nişte cavaleri ce se respectă,
n-am renunţat la nici-o înfruntare.

Chiar dacă eu nu pot fi învins,
tu să te ţii pe aproape cu o lumânare
şi s-o aprinzi
înainte de a-mi da ultima suflare.

Dacă o să ţi se pară
că am zburat cu Rocinanta
spre lună
să nu-ţi zici că nu e abună.

–Hei, Sancho, nu lăsa capul în jos
şi nu privi într-o parte.
Nu-ţi mai frământa nodul din gât,
uite, umbrele noastre
vor colinda prin Lume mai departe,
fără moarte.

poezie celebră de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!