Arșiță
soarele trimite ciutura arsă
peste florile albe ce râd
nimic nu îmi pare a fi ci este
moartea o dulce stare de spirit
în care mă lichefiez și atât...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zborul de noapte
zborul cu fluturii
pare a fi o stare de bine
pentru cei care văd
fântâna în dimineți umbrite
câtă rouă li se scurge din aripi
îngerilor sacrificați
pe altarul de iarbă
și ce stare de bine revine
în ochii străpunși de lumină
ai celor care-au "trădat "
ciutura legănată de vânt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
mi-ai lăsat fântâna
din care să beau
ca să-mi astâmpăr
foamea, de sete
și ai uitat, tu ai uitat
ciutura spânzurată în cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
moartea mea
nu prevestea nimic
sinucigașii se aruncau în ocean
ca și când mie nimic
din nimicul trăit
nu mi-s-ar fi întâmplat
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja
dimineața
viața îmi pare a fi
o plajă ce odihnește
suflete albe și colonii de crabi
e liniștită marea
până la apus
când cerul înghite destine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de septembrie
se răzvrătesc norii
plâng peste trupul chircit
al dimineților amare
soarele se prelinge
în palma deschisă a lunii
adorm chiar florile
pe iarba tunsă mărunt
ascult la vecernii
șuierul vântului cum se zbate
în noaptea ce arde
îmi infășor ochii
într-o gigantică perdea țesută
de fluturii ce plâng
în toamna noastră
iubite
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgicul urban
mă-ncearcă o stare
ca o poezie de dragoste scrisă
de cei ce mângâie fața ascunsă a lunii
cu degete albe
acolo unde piatra lipește afiș
pe singurătatea cât o boltă albastră
întreaga suflare se-ascunde
în carcasa neagră a unei viori
biciuită de ploi
închis
bilete epuizate
înghițite de veacul vopsit
spune o doamnă din spatele geamului mic
mestecându-și suflarea
de iarbă proscrisă
urbanul dispare între o notă și alta acută
cât resemnarea celor atinși de alămuri
moartea devine nostalgică
anume stare de grație
ca propria-i farsă
din pustiul urban
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând
mi-aș fi dorit să scriu
un poem despre iarba
crescută în piatră
despre piatră gândeam
să spun
intangibilă stare
pun bandana pe fruntea
celui mai înalt munte
și rămân sclava foilor albe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaguri albe
Mă rog cu puterea cuvântului
Pentru copiii pământului,
Mă rog cu dulceata colinzilor
De sănătatea părintilor.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
Mă rog cu lumina minunilor
In amintirea străbunilor,
Mă rog cu nădejdile omului
Pe chilibrul atomului.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
Mă rog cu putinta mătusilor
Contra venirii cenusilor,
Mă rog cu blândetea din flaute
Un happy end să ne caute.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
Mă rog cu pecete de fulgere
Să ne ferim de distrugere,
Mă rog cu puterea cuvântului
De sănătatea pământului.
Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Niciodată la fel
ce stare de bine adie
peste ochiul sării din mare
se-aud muzici divine
dinspre pleoapa desprinsă brutal
de țărmul ce și el plânge
de parcă o lamă fierbinte-ar tăia
în adânc
nisipul de om
omul de câine
și totul se zguduie
capătă alt sens
în ochiul furtunii
ce m-a înrobit
fără de sens
atât de aproape
niciodată la fel
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
sufletul meu moare încet
la revărsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea
Se aud cocoși cântând
Și soarele e sus pe cer.
Se aud mieii zbierând
Și lumea îmi pare un curcubeu.
Soarele e la amiază
Și încălzește tot ce este viu.
Țăranii pe câmp lucrează
Și lumea îmi pare un pârâu.
Soarele e la amurg,
Iată și luna a răsărit.
Țăranii vin de la plug
Și lumea îmi pare un infinit.
Soarele să ascunde după nori
Și noaptea încet să lasă.
Pe cer apar mii de culori
Și lumea îmi pare atât de frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi se întâmplă
să fac sacrificii
în numele răului consumat
fără a ști nimic
despre binele nefăcut
alteori îmi pare a fi inutil
gestul făcut din neștiință
în trup de mesteacăn sacrificat
de ce
pun flori albe între coperți
de cărți nescrise
și tac
sacrificând totul
viața mea
chiar plânsul tău
în numele unei idei confuze
cât despre riscul de-a orbi subit
vom mai vorbi cândva
prin ochii unei frunze
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
în țipăt
sufletul meu moare încet
cu revarsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Este atât de târziu
Când plouă peste planetă
Lacrimi de sânge alb
Ne plouă frigul din noi
De parcă ceru-și despică
Sternul la multiplu de doi
Ne plouă aproape decent
În geamul deschis al mansardei...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uiți
în Ziua Sfântă
să-mi aduci
un buchețel de flori
din câmp culese
cu mâna ta
iar dacă nu voi fi acasă
vezi c-am lăsat pe masă
cana de lut arsă
de apa furată din râu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
poezia este o stare anume
a ei, trezită din noaptea de fildeș
ajunsă de dor și târârea
spălată de ploi a celor ce vor să adoarmă
în munți de flori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pași adormiți
obosiți de astenica stare
a mugurilor
prinși între soare și frig
târăsc ghete mari
în mers incert de copil
grăbit să treacă
peste mersul de-a bușelea
direct în zbor vertical
ghetele tatei
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință
mă iartă iar
încă o dată
iartă-mi nevolnicia
de a fi
un maldăr de hârtii
aproape albe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de sus
cu decența răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârșite iluzii
doar setea și piatra
grele ca raza de lună
rabdă și tac și renasc
atât de sus
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini
moartea
nu poartă cagulă
se insinuează discret
la facere
dragostea
dintre tata și mama
rămâne un mit
de care m-agâț
ca un copac orb
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!