Recapitulare

când nu mă mai aştept
se iveşte pe vechiul pervaz
o formă de odihnă în zbor
o pasăre
dezvăluie pământul nu cerul
bucurie clară
născută din răbdarea
în care
mă azvârl cu recunoştinţă
şi-mi pare că ştiu înainte de a afla

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Mă vezi cum cad? Zici că-i un zbor,
Un zbor deasupra tuturor,
Sau poate că ceva mai sus,
Deşi nu asta mi-am propus...

În fiecare zi, puţin,
Eu zbor catre un cer senin!
Pare că zbor către înalt,
Dar în realitate, cad!

El, vântul, mi-a făcut traseul
Şi zbor spre cer, însă, ca zmeul,
Când mai smucit, când mai domol,
Când printre raze, rostogol!

Şi, în naivitatea mea,
Mi-e teamă rău, ca nu cumva,
Să nu ating cerul, iar toamna,
Să-mi sângereze pumnul, palma!

De-aceea zbor precum o frunză,
Cu zâmbetul uitat pe buză,
Iar când pământul o s-ating,
Sunt sigur c-o să mă preling...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul de colecţie

umple vitrina
magazinului de antichităţi i s-a pus lacăt
de la un capăt la altul în dezordine
stropi de sânge
colorează lenjeria aruncată peste umbra
cuiva nesilit de nimeni să se aşeze cu nici un deget în afară
pentru a afla altceva decât spune povestea
unor privitori grăbiţi să deteste

unii pleacă scârbiţi
alţii doar neagă criteriile
mai rar o exclamaţie ce dezvăluie
linia desenată cu măiestrie
peste arbitrar strălucitoare rămăşiţă din aripa
unei păsări ce se visa măsurând cerul
neroabă înlăuntrul măsurii

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm mereu şi-i cerem vieţii să ne dezvăluie înţelesurile ei. Să fim bucuroşi când noi putem să-i dăm unul.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnaval

drumul bătătorit e cel spre masca de fiecare zi
sub care se prăbuşesc
de pe geamurile trenului în care doar am urcat
picături din ploi repezi
ce dispar pe neaşteptate
înainte de a afla cum arată nisipul deşerturilor
ori grădinile înflorite
înainte ca norii să se transforme în lumină umedă
din păcate nu avem vreme să coborâm
iar peceţile rămân intacte acolo
unde nu le-am căutat niciodată
şi ne mirăm mereu de lucruri fireşti
cum de exemplu scârţâie nisipul sub talpă
presupunând

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E stilul meu. Din când în când, mă opresc şi privesc mirată lumea. Parcă nimic nu ştiu de la mine...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că El există şi când nu mi-e frică.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheie pentru o zi de ianuarie

peste măsură de colorat visul
cu gust de femeie râzătoare roşie în obraz
dă târcoale unui cer proptit în pereţii albi ai odăii
în afară
oprit la vechiul pervaz
ca o predare în faţa unui destin
gerul înţepeneşte ramurile ude
şi toate continuă a fi departe de uşă
(oare vor da renunţările cândva roade?)
deodată se luminează deasupra mâinilor
ba da încă da
toate acestea nu se petrec în imaginaţie
aş scrie acum pe zăpadă
o pagină ce arde

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aura luminii

Am ascultat firele de iarbă cum cresc
glasul florilor în dimineţile de mai,
şi-mi place să-ţi văd ochii înrouraţi de bucurie.

Simt cum se aşează-n memorie fiecare gând
cu câte o dorinţă ascunsă,
vreau să arunc pe geam întunericul
să rămân în aura luminii din interior.

M-am petrecut în cuvinte,
sunt mulţi care o fac bine,
păsările cântă frumos şi nu se opresc,
doar când îşi pierd cerul
şi cad la pământ.

am învăţat să cobor
în adâncul sufletului,
să urc treptele iubirii în fiecare zi
şi să aştept partea de privire
cu răbdarea tăcerii din surâsul tău
ce mă cheamă,
să deschid aripile şi să zburăm împrteună.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscrucile ne ajută să alegem. Când îţi pare totul pierdut, prima care îţi sare în ajutor este iluzia...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
ce ştiu stelele despre cerurile gri
ce ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am zărit două aripi
albe-albe erau şi mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăţi
ori erau două aripi care zburau mai uşor fără înger

ce ştiu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc şi mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bucurie

Bucuria este cea mai simplă formă de recunoştinţă.

definiţie clasică de Karl Barth
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt clipe când îmi imaginez că ştiu cum ar vorbi florile.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alege locul şi timpul potrivit pentru a înapoia binele pe care l-ai primit. Vei întrece în bucurie pe cel ce ţi l-a făcut.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt clipe când îmi imaginez că ştiu cum ar vorbi florile, dar şi pietrele...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnă îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
mai puţin decât ştiu stelele despre cerurile gri
şi mai puţin decât ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am auzit un foşnet
alb-alb era ceva şi mi-a părut după formă
un fluture enorm fâlfâindu-şi aripile iluzie la geamul spart în bucăţi
ori era o singură aripă care plutea mai uşor fără înger

ce ştii tu despre lumea în care se nasc îngeri
ai văzut cumva locul în care se nasc şi mor stelele?
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara, poţi afla câtă nevoie ai de solidaritatea suavă şi fără risc cu natura, care îţi cere să fii îndeajuns de tare să crezi în ea, pentru a reuşi să înţelegi partea care-ţi corespunde.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, realitatea ni se pare că vine dintr-o poveste.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără naţii

spune-mi că o pasăre în zbor se adună cu cerul să-l coboare
spune-mi
pentru că aici nu se mai aude nimic
şi ar putea fi orice
nezborul din dumnezeu plutind
în iadul din care am ieşit
spune-mi că acea pasăre e moartă
asta ar avea sens.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior

înainte
de-a se risipi
clinchetele devin clopoţei
petalele devin flori
ca să fiu dreaptă mi se pare
vântul nu bate
- şi nu-i o invenţie -
doar un fior trece grăbit
peste filele
îngălbenite într-o carte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de cer şi pământ există o esenţă Absolută, o fiinţă fără formă. Este un calm profund, imaterial ce emană din ea. Ea singură există şi rămâne fără schimbări. Pătrunde pretutindeni şi este liberă de orice mărginire. Din puterea sa îşi trag obârşia Cerul şi Pământul. Nu-i ştiu numele; i se spune Suprema Cărare: Tao. Nevoit să-i atribui însuşiri, l-aş numi mare. Mare fiind, l-aş numi de neînchipuit. De neînchipuit fiind, l-aş numi inaccesibil. Inaccesibil fiind, l-aş numi omniprezent. Astfel Tao e mare, Cerul e mare, Pământul e mare, regele, de asemenea, e mare. În lume sunt patru mari autorităţi, dintre care cea a regelui e una. Regele trebuie să se supună Pământului. Pământul se supune Cerului. Cerul se supune Cărării (Tao). Tao se supune propriei sale firi esenţiale, inefabile.

Lao Tse în Tao Te King, 25
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!