Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Ale timpului viori îmi unesc freamătul inimii
În aripi port plumb și totuși zbor
Sufletul meu e un ultim zbor
Spre o lume intactă... frumoasă....
Voi adormi cu fiecare cuvânt....
În toamna asta mă simt o pasăre fără cuib
Îmbrățișarea ta rămâne o amintire
O vară întreagă am așteptat iubirea...
În iarna asta pot muri...
Îmbrățisarea ta ar fi prea târzie...
Corpul meu căzut se va ridica?
Mai e un drum pe care spun că-l fac de-o vară...
Munții spun povești pe care nu am vrut să le aud
Sunt singură.... ca tine... sunt poezia ta...
Singurătățile noastre se vor întâlni,
Odată cu florile ce strigă din fereastră
Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Pe care eu nu mai doresc să le scriu...
Uitarea scrie iubirea...
Lumina a luat locul întunericului din noi....
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Te iubesc
În fiecare noapte eu cred în tine
Cum tu crezi în mine și dragostea mea
Te iubesc știi bine
Te iubesc cu toată ființa mea
Te iubesc la infinit
În lumina din lumina ta
Mă reflextez în ochii tăi, știi bine
Iubirea mea, iubirea și dragostea
Te caut, te strig cu fiecare șoaptă
În noaptea de cleștar a lacrimii divine.
Ileana Nana Filip, Craiova, 16.09.2017, ora 00.25,
în noaptea nunții sorămii Cătălina
P. S: Eu îi dedic un ultim poem la margine de drum.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez ca un copil
Să dormi ca un copilaș înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă privești?
Să te cuprind cu brațele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu brațele întinse te aștept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Și răsăritului îi spun, că am visat la nesfârșit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conștiinței albastre, spre visul imaginației de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liberă ca un fulg - varianta 1
Dormi? Te-ai liniștit acum când m-am transformat
În omul de zăpadă de lângă ușa ta?
Te privesc prin geamul înghețat și știu că
Și tu ai devenit măcar pentru o noapte om de zăpadă.
Astfel ne putem întâlni în lumea noastră...
Păcat că deși noi ne vom topi, iubirea nu e palpabilă, ea va dăinui.
Și dacă m-ai pierde în noapte? Știu că sunt aici.
Sunt liberă ca un fulg de nea.
Tu, omul meu și nu doar poetul inimii mele,
Vino în zbor odată cu vorbele dulci, odată cu viața și iubirea,
Vino, călător printre stele.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Deschid cărțile de povești,
ating lumina cu fiecare mică dragoste
Pot să schimb lumea cu un zâmbet
Pot adânci liniștea cu o fereastră deschisă
Dacă tu ești îngerul meu, eu sunt îngerul dreptății
Dacă tu ești Biblia mea, eu sunt gheata pe care te poți rezema
Tu, vibrației a cercului deschis,
Ochi Preasfânt și luminos
Eu pot atinge, tu poți înscrie
Eu pot vibra, tu poți conștientiza îndemnul
Noi suntem adâncirea dragostei
Telul nedescris, mijlocul vieții pe care îl împart negreșit între vise
Nu ma poți reactiva, tu ești lumina
Eu pot vibra cu ceasul oprit... tu poți schimba idei de neconceput
Tu ești visul unei nopți de vară, eu sunt vibrația unui suflet pribeag
Lacrimile mele pot să răzbată, lacrimile mele pot adânci
Timpul meu e timpul tău
Timpul tău a devenit mijlocitorul fericirii pereche.
Amândoi suntem spirale de lumină, în seva vieții.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea asta e altfel
e ca o flacără care se transformă
într-o pasăre cu clonț
de diamant atent șlefuit
scurmă în sufletul meu
culege ce a lăsat acolo
sămânța unei iubiri
care va rămâne o amintire frumoasă
o flacără țâșnește din ea
e liniștea mea scoasă din cuib
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinzi în lumi paralele
Iubirea mea va scrie lumina
Sunt o corabie în derivă
Ce se-ntoarce la iubirea ta.
Acordă-mi mâna să privim în lume
Iubește-mă cu ochii plini de flori
Adu-mi lumina, în căușul palmei
Spune-mi sub felinarul nopții " te iubesc".
Visez că sunt un trandafir pe pietu-ți
Iubind lumina și magia nopții
Permite-mi să visez,
Până ce zorii ne vor mângâia
Iubirea să ne scrie în vibrație aleasă:
Trăire, magie, frumos și destin.
Se mișcă podul de deasupra apei
Și eu rămân cu tine, a nimănui.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești?
Cine ești tu să mă cerți în fiecare noapte?
Ce vrei? Nimic! Atunci de ce vorbești?
De ce strigi la mine când dorm?
De ce nu mă lași să mor
Dacă tot sunt un mort-viu,
Dacă umblu pe străzi încătușat și plin de panglici la gât...
De ce nu mă lași să mor?...
Am vrut să zbor și am căzut.
Am vrut să calc și am fost strivită ca o mărgea fără culoare
Am vrut să poposesc în inima cuiva...
Dar am fost privată de trăiri.
Am fost moartă, apoi vie, iar acum sunt: moartă din vie.
Umblu între cele două lumi, aidoma îngerilor.
Nu am nici o treabă,
Decât să privesc gerul pe care nu-l mai simt.
Să admir ceasul fără a-l trezi.
Am adormit, cu florile unui luminos miracol de stele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea vine de la Dumnezeu și se întoarce tot la Dumnezeu. În rest, când vreau să zbor, mă apuc și scriu. Nu știu dacă scriu bine, dar, în general, textele mi le scriu singură. Nu știu dacă sunt poezii, dar puțin fior poetic, acolo, tot au! Îmi place și fac asta cu toată ființa mea. De fapt, în momentul în care nu voi mai putea face asta, înseamnă că voi muri.
citat din Dida Drăgan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu de dor
Ești frumoasă ca un zbor
Peste satul copilăriei mele,
De care mi-e dor și în care
Mă tem să mă cobor din amintire;
Să nu-mi văd genunchii zdreliți,
Mărăcinii din tălpi, visurile...
Fă-mi loc să aterizez în viața ta,
Sau, mai bine, lasă-mă să zbor
Peste visurile tale, frumoase ca tine!
Să nu-ți văd sufletul zdrelit,
Nici spinii din amintiri.
Ține-mă sus, ca pe icoană!
Vei fi frumoasă ca un zbor veșnic,
Peste o clipă.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea pentru poezie, negarea suferinței
Iubirea s-a scris odată cu poemele noastre
Noi ne vom ancora în frumusetea versului
Nu știu dacă e cazul să mă agit privind spre albastrele zări
Eu sunt Nana și te voi ancora și pe tine în lumea fără suferință
Unde fericirea se dezbracă de gânduri
Și ne va îmbracă pe noi în petale de trandafiri nemuritori.
În timpul lansării cărții Cristianei Badea "Fabrica de visuri"....
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
Luna-mi zâmbește din fereastră
Iar tu mă săruți pe obraji,
Pe ochii deschiși și plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu brațele și cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi și nu refuzi
Din contră zâmbești și spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeița mea frumoasă
Și dacă te naști a mia oară, doar a mea vei fi
Tu ești mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Și nu cred că altcineva ar putea să-ți ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ți-am sărutat obrajii și privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viață întreagă
Și numai ție m-am luptat să-ți cânt iubirea
Cărțile în care ți-am scris iubirea stau mărturie
Și încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toți, în nopțile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvășit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu dorește să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte și vei trăi un ultim țel
Să știi că te iubesc
Chiar dacă nu îți spun de câte ori ai vrea.
Ești soarele și luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu ești a mea și a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare șoaptă și te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Și apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări și voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe și vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin și visător
Copii tăi și ai mei sunt liniștea din cer și pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârșit
Iubita mea, tu ești un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârșit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Și mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludmila
Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu mă uit înapoi
simt orașul cu oamenii lui indiferenți
ca pe un vânt la marginea cerului,
și umbra turnului cu ceas
căzută ca o taină imperfectă
în cercul strâmb al singurătății.
Totul se schimbă
voi pleca în parcuri cu alei drepte
cu oameni mulți dezinteresați
care vor lăsa în întuneric copacii
și teama va sta cu mine pe bancă,
ca o toamnă târzie așteptând
lumina sclipind în ochii femeii singure.
Am fost în noapte mirat
de umbra mea frumoasă
pe peretele galben al camerei
lânga alte umbre statice de obiecte,
alunecând spre fereastră
unde o cheamă luna nemișcată
intrată lângă gutuie, la geam.
Îmi este frig în golul fără tine
pustiul coboară în mine pe ascuns
ca într-o peșteră la miezul nopții,
în care picură la intervale egale stropi
sunt bătăile inimii mele.
Mă înspăimântă molia hârtiei
care-mi roade viața aruncată pe foi volante
și rămâne pulberea măruntă a scrisului
care se pierde-n uitare.
Toate inimile-mi sunt iubite
până și inima roșie a lemnului
căreia totuși îi dau o valoare
fiindcă nu e bună de cruce.
Pe inima mea o brumă de toamnă
e gata să facă loc la ninsori,
sunt atât de lovit încât nu mă mișcă
iubirea ta pe sufletul meu întomnat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea zboară, Floare-nfloare
Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiți la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când ești lângă mine,
Chiar și când nu sunt îndrăgostit de tine.
Refren:
Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"
Ești un înger pentru mine,
Aș vrea să te am lângă mine,
Să îți văd chipul zâmbind,
Când ești lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Și simt că am sa mor,
De dragostea și iubirea ta,
Care o porți mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.
Refren:
Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"
Și simt că te doresc...
Și aș vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Și ești totul pentru mine...
Și nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când ești lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...
Și îți spun....
Că.... Te iubesc.....
poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă supun
Eu, șoimul fără de frică
La ceruri înalte mă închin
Acum când viața este mică
Îți cer iertare, mă înclin
Să zbor pe cerul infinit
Plutesc, te port în gând
Sufletul îmi este rănit
Străbat zorile strigând
Caut locul de cuib liniștit
În aripi port mereu iubirea
Cuibul ce noi l-am construit
În el stă liniștea și unirea
Glasu-mi este ecoul răgușit
Te-am strigat zburând în vânt
În inimă un foc arde mocnit
Zgură și jar cade pe pământ
Îndrept rana ce ți-am făcut
Eu am plecat fără să-ți spun
Să explorez un necunoscut
Acum iubirii tale mă supun
Zbor în noapte, nu obosesc
Cu ochii deschiși te visez
Într-o zi am să te găsesc
Zburând, iubirea o descifrez
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia și dorul de ea... poezia mea
Un dor nebun de poezie m-a ridicat în noapte
Visul l-a risipit în zorii lăcrimați
Nu mai doresc atingeri diafane
Mă mulțumesc cu strângeri de mâini
Sau de cuvinte în tolba nemuririi.
De fiecare dată mi-ai amintit de noi
Mi-ai zâmbit și mi-ai hrănit iubirea
Eu nu mai plec de lângă tine niciodată
Ea este ca un semn de carte.
Tu nu mai poți zâmbi altor femei
Doar eu sunt cea ce te mângâie atent
Tu îmi răspunzi ca unui sentiment
Eu mă ridic cu fiecare cadru adiacent
De ce mă cauți în noaptea sfântă?
Eu sunt aici pentru un tainic scop
Pot adânci privirea ta, o altă sută
Fără a putea schimba iubirea mea
De ce mă strigi cu fiecare carte?
De ce mă aprinzi în stil macedonean?
Am aspirat la o ultimă răsplată
Eu pot scrie o viață într-un volum.
Sunt singură, sunt pură și mereu acasă
Am să te caut ca pe-un pescăruș
Pe care-l voi striga în noapte
Când nu-l voi mai privi prin adverbele "aici și acum".
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul absoarbe iubirea?
Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un țărm liniștit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Ne spunem cuvinte frumoase în fiecare zi
Și ne mințim duios în noapte
Până în ziua în care ne vom ridica privirea
Spre alte zări și mări în care ne vom pierde
Și vom visa un vis al unui copil prea devreme dus la școală
E seara în care vom simți să înghețăm timpul
Când aripile de îngeri ne stau pe umerii împovărați de griji
Lumină din lumină....
Foc din cer se deschide asemenea unei călimări nefolosite
Ce se grăbește să aștearnă pe hârtie iubirea....
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubesc pașii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfințindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezește zorii...
surâs sfânt așezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când își varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuș către mine,
chemandu-ma și infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parca gustul tau...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Și simt că-mi așezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul copilului
Ușor, ușor timpul nostru va avea idealuri comune,
Ne vom întâlni cu fiecare răsărit de soare,
Vom adormi amândoi, printre razele iubirii fetiței frumoase
Vom fi atât de fericiți, încât vom adia de iubire
Vom ridica ochii spre cer în semn de mulțumire
Suntem atât de albi, cu sufletul deschis
Ajută-mă să pot atinge iubirea ta de altă dată!
Ajută-mă să pot crede în maxima zidire în iubire,
Tu ești adierea din zori de zi
Și visul meu din care voi renaște
Ca o mamă primitoare...
Ca o pură ancorare în universul copilului.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul copilului
Ușor, ușor timpul nostru va avea idealuri comune,
Ne vom întâlni cu fiecare răsărit de soare,
Vom adormi amândoi, printre razele iubirii fetiței frumoase
Vom fi atât de fericiți, încât vom adia de iubire
Vom ridica ochii spre cer în semn de mulțumire
Suntem atât de albi, cu sufletul deschis
Ajută-mă să pot atinge iubirea ta de altă dată!
Ajută-mă să pot crede în maxima zidire în iubire,
Tu ești adierea din zori de zi
Și visul meu din care voi renaște
Ca o mamă primitoare..,
Ca o pură ancorare în universul copilului.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!