Imnul lăutei Româneşti

O, lăută a Moldovii! tu ai fost de tot uitată
În creanga Dumbrăvii Roşii ce românul hăuleşte,
Şi care umbrea cu faimă sânta apă a Sucevii,
Cruntată în multe rânduri d-a neamicilor sânge...
Vântul clătina odată mângâios a tale coarde;
Dar curpănul zaluziei, întinzând viţele sale,
S-au suit cu sumeţie, s-au încâlcit pintre ele...
O, lăută românească! cine poate să deştepte
După timpuri vechi trecute încântătoriul tău sunet?
Sau vei fi cu-ndelungare acolo în frunziş mută?
Ori când vei face tu iarăşi ca să zâmbească eroul
De plânsul şi îngrijirea logodnicei părăsite!!!
O, lăută a Moldovii! odată în ţara noastră
Tu ţineai hangul tristeţii la a domnilor ospeţe;
Când lăutarul-maestru amesteca al tău sunet
Cu al oaspeţilor cântec, tu consolai cu duinţă
Dragostea misterioasă a româncelor fecioare.
Tu celebrai cu putere biruinţele faimoase,
Tu frăgezeai ca un farmec pe românii cei mai aprigi,
Tu umpleai de bărbăţie pe cei fricoşi în răzbeluri;
Iar când tăcea lăutarul, toţi se cufundau în gânduri,
Căci ca tine cine altul, o, lăută mângâioasă,
Putea serba mai bine statornicia fecioarei
Ş-a eroului izbândă, când s-întorcea din oştire!

O, lăută a Moldovii! mai deşteaptă-te odată!
Oricât de neîncercată este mâna ce s-atinge
De-a tale-ncântate coarde, deşteaptă-te, o, lăută!
Macar că eu abie numai pot să scot oareşce sunete,
Făr' de gust, făr' d-armonie din ruginitele coarde,
Care nu este în stare să însufleţeze încă
A patrioţilor inimi, şi eroicele pilde
A strămoşilor cei demni să nu uităm niciodată...
Aş fi fericit eu însă dacă al tău antic sunet
Ar face-acum să răsară inima celui ce-ascultă...
O, lăută a Moldovii, ce să deştepţi ai putere
A românului simţire, agiută geniei mele!

poezie de Costache Stamati
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Selenară

Femeii ca şi lunii-i vezi splendoarea,
În noapte, când se tânguie-o lăută,
Dar mai planează însă întrebarea:
Când îşi arată faţa nevăzută?

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de fiere

Sunt înnebunit după lumina trecută
printr-un coniac bătrân
turnat dintr-o lăută
pe portativul unui sân
câte un strop sărută
de-şi muşcă toamna buzele-n cădere
şi aerul oftează de plăcere
de-şi cântă strugurii din miere tot amarul
şi-ţi lasă gust de fiere lăutarul

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăutarul

Lui George Enescu

Cu spiralatu-i vârf, vioara pare
În pieptul lui, un semn de întrebare.

O-mpunge-arcuşul ca o codirişte:
În juru-i, timpuri, spaţii prind să mişte.

Şi cum se zbate roşia lăută
E-o aripă din pieptul lui crescută.

poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1953)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se crapă de noapte

... mă gândesc la tine
lăută de drumuri
cu imaginea ta pe retină
în ultimu-mi abur
cum darul
sub bradul necunoaşterii noastre
deschide fereastra
se crapă de noapte
lumină...

poezie de Maria Pirlogea
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolici şi pribegi

Melancolici şi pribegi
Ascultaţi cum cântă plopii
Dincolo de Dealul Popii
Serenade pentru regi

Înroşeşte asfinţitul
Uliţele caoline
Peste care seara vine
Ca o beznă cu chibritul

Armonie neştiută
Peste toate dimprejur
Din care doar un strop când fur
Încerc s-o pun într-o lăută

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolici şi pribegi

Melancolici şi pribegi
Ascultaţi cum cântă plopii
Dincolo de Dealul Popii
Serenade pentru regi

Înroşeşte asfinţitul
Uliţele caoline
Peste care seara vine
Ca o beznă cu chibritul

Armonie neştiută
Peste toate dimprejur
Din care doar un strop când fur
Încerc s-o pun într-o lăută

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Andaluzia

Cádiz, limpezime-nsorită, sub plaur
Granadă,-apa cu tângă durută.
Córdoba tăcută, cuib roman şi maur.
Málaga, glas de lăută.
Almería, cunună de aur.
Argintatul Jaén, Huelva, ţărm ce-n azil ia
cele trei caravele.
Şi Sevilia.

poezie de Manuel Machado, traducere de Dominique Ilea
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăuta

respir prin mănunchiuri de gânduri
port în braţe pulberi de stele
culese într-o noapte din ele
în larg, un val
se zbate în marea nebună
privesc răsăritul luminii
cu petalele sufletului deschise
a dulce visare, a suavă chemare
tremură curcubeul pe cer
în delirul aprins al unui vis nestins
se scurge şi curge în zare
mireasma suavă a rază de soare
în inima serii coboară cocorii
au plecat la culcare şi norii
pe ţărm, o lăută mai cântă
un cântec străvechi
despre iubire, speranţă şi viaţă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Populară

Cu atâta drag şi dor
Cei din "Gura" de Humor
I-au pupat în timpul horii
Pe cei din "Fundul" Moldovii

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te bine. Cine îţi cere să fii altruist? Cei care au nevoie de ceva de la tine şi vor să obţină uşor. Cine îţi cere să fii umil şi să nu emiţi pretenţii mari de la viaţă? Cei care se tem ca prin exemplul tău îi vei face să pară mici sau vor trebui să iasă din zona de confort. Cine îţi cere să fii într-un fel sau altul? Cei care nu aplică pe ei propriile lor sfaturi. Nu există nicio autoritate pe pământ care să îţi poată spună cum sa fii. Fii cum vrei şi culege roadele sau plăteşte preţul. Este drumul tău de autocunoaştere şi orice sfat din exterior nu va face decât să te devieze de la drum, să te încetinească şi să îţi răpească lecţiile. Fii şi umil şi îndrăzneţ, fii şi egoist şi altruist. Fii în toate felurile şi trage singur concluziile. În inima ta este autoritatea supremă. Vei ştii cum e bine să fii şi ce e bine să faci în funcţie de gradul de împlinire sufletească pe care îl vei simţi. Acela este adevărul tău, singurul adevăr valabil pentru tine în întreg Universul. Nu există decizii bune sau rele, există doar decizii congruente sau incongruente cu adevărul tău interior. Simţi de fiecare dată când eşti aliniat şi de fiecare dată când te îndepărtezi de sensul vieţii pentru tine. Fii atent la busola interioară şi vei ştii tot ce e nevoie să ştii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de sunet, este Linişte, care slujeşte prezenţa sunetului, de multe ori, fără ca sunetul să ştie că este slujit. Aceasta este virtutea Liniştii! Oceanul Liniştii poate fi ascultat (şi) în privirea sunetului devenit conştient de Sine, căci odată ce sunetul se întoarce Acasă, prezenţa sa devine o melodie a Liniştii. La întâlnirea cu o formă de sunet - cu o manifestare - privirea determină relaţia cu respectivul sunet. De locul din care priveşti sunetul, depinde experienţa pe care o vei avea cu el. A privi dincolo de sunet... A privi existenţa sunetului şi a conştientiza Liniştea din care provine... A privi fără a analiza... A privi şi a te contopi cu ceea ce era sunetul, înainte să devină sunet. Aceasta este o poartă către Linişte, iar Liniştea este o poartă către Tine, căci Tu şi Liniştea sunteţi Una şi Aceeaşi.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urma ta

ÎN URMA TA

În urma ta plouă cu lacrimi amare,
De dor şi iubire, ce-n suflet mi-ai lăsat,
Şi se revarsă pe-a speranţei cărare,
Când te privesc venind în visul adorat.

Te cheamă inima, de tristeţe ninsă,
Să-i fii oaspetele de odinioară,
Cât mai este mir în candelă aprinsă,
Pentru iubirea trăită prima oară.

Ca ieri te mai aştept, înaripat de dor,
Să mă-ncălzesc la soarele din privire,
Iubirii mele caste să-i fii protector,
În tainele ei să nu vină alt mire.

În urma ta suspină vechea lăută,
Ca jalea jurămintelor rătăcite
În iubire de sufletul tău cusută
Cu fire de sentimente aurite.

Se stinge făclie în candela vieţii
Şi-al inimii ecou, ce n-a fost auzit
De aşteptări îngheţate în nămeţii
Veşniciei, cu sufletu-mi înzăpezit.

Iunie 2014
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce vede Nevăzutul, atunci când priveşte văzutul, se vede pe Sine. Căci privitorul este Una cu ceea ce priveşte, iar ceea ce vede atunci când priveşte, îi arată privitorului locul din care priveşte. Privirea din spatele privirii devine activă odată cu Întoarcerea la Linişte, pentru că Liniştea trezeşte cele mai profunde taine ale fiinţei. Locurile interioare, care n-au fost vizitate niciodată, ies la suprafaţă prin intermediul Liniştii, deoarece, în Linişte, tot sunetul se aude mai clar. Şi, la nivelul său de bază, întreaga creaţie este sunet. De aceea, cel ce se scufundă conştient în Oceanul de Linişte, va cunoaşte cu adevărat aspectele cele mai fine ale sunetelor întâlnite. Liniştea nu e o stare, o emoţie, sau un sentiment. Liniştea este dincolo de orice simţ, în spatele oricărei creaţii. Liniştea nu e o vibraţie sau o energie, ci este sursa vibraţiei - sursa undei - sursa sunetului. Iar când te întorci la sursa realităţii tale, conţinutul realităţii tale va îmbrăca straiele Liniştii din care provine, deoarece, înainte de sunet, a fost Linişte. Şi este în continuare, căci Liniştea nu dispare atunci când e acoperită de sunet, iar sunetul care devine conştient de Liniştea din care a răsărit, devine conştient de Sine - de faptul că este Una cu Liniştea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii

HORA UNIRII

Bat orologii, cântă
cea Horă a Unirii
în mândra cetăţuie,

cu sceptru-i, Cuza Vodă
începe să salute
din bronzul de statuie.

În dans se prind
românii,

un nimb al înfrăţirii
rotunda horă pare,

sub foc de artificii,
aur de vine bronzul
în inimi mişcătoare.

Se bucură urmaşii
de a Unirii zi,

zâmbeşte Flechtenmacher,
zâmbeşte-Alecsandri.

Cu inimă lăută,
cu pană de arcuş,
pieptiş ei sprijinit-au
al neamului urcuş.

poezie de N. Petrescu-Redi (24 ianuarie 2020)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul iubirii

Toamna are cataractă pe lentile,
Trebuie dusă la specialista stelară
Care operează irişii deranjaţi
De lumina solară, lunară.

Te port în sertarul inimii
Psiholog cu profunde aluzii,
Cine consumă dulci trufandale
Făcându-şi din viaţă iluzii?

Femeile prelungesc bărbăţia,
Tu îmi confirmi: "vitalitatea",
Nu trăim amnezici, suntem ca o lăută
Ce-ngroaşă prin îngeri natalitatea.

Îmi place gândul tău, iubirea în nuanţe,
Viaţa-n cuplu este şcoală-naltă
Unde orişicine învaţă a trăi
Fără confuzia care ne îmbată.

Misterul vieţii este-un bob de rouă
Care se topeşte noaptea în câmpie,
Iubindu-te, iubire, te îndemn
Să fii mierea dulce scăldată-n poezie.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de iubire

Cum să opresc sufletul meu spre a
nu se urni cu-al tău? Cum să-l sui oare
deasupra ta spre un alt ideal?
Ah, cât de mult să-l cârmuiesc aş vrea
la ţărmu-acela-n bezne-ascuns, spre a-l
pune-ntr-un loc străin, tăcut şi care
să stea, când profunzimi vibrezi în val.
Şi totuşi, ce pe tine şi pe mine
ne mişcă, ştie – arcuş – să ne îmbie,
din două coarde unic sunet dând.
Ce instrument ne ţine-n acordare?
Şi care-artist în mâna lui ne are?
O, cântec blând.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva din jurul tău te enervează tare, opreşte-te şi caută în tine. Odată cu rezolvarea problemei la tine, vei vedea că vei putea să accepţi şi să îmbrăţişezi cu înţelegere persoana care odată te enerva şi asta înseamnă că eşti la un cu totul alt nivel de evoluţie. Sentimentul acesta de acceptare nu poate fi înlocuit cu nimic. Te face să te simţi zeu pe pământ.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemele nu dispar. Pe măsură ce evoluezi, ele devin din ce în ce mai mari. Când aveai 10 ani problema era că nu ai bani de buzunar. Acum ai un venit, dar ai şi alte probleme. Poate că e nevoie să te întreţii singur, dar cel puţin ai banii tăi. Problemele, însă, sunt mai mari. Apoi îţi faci o firmă. Câştigi mult mai mulţi bani, însă stresul şi cheltuielile au crescut şi ele mult, precum şi responsabilităţile. Problemele nu dispar niciodată, ci devin direct proporţionale cu puterea noastră de a le duce pe umeri. Paradoxul e că în timp ce problemele tale devin din ce în ce mai mari, tu poţi să devii din ce în ce mai fericit. "Când o să am şi când o să fiu, am să fac..." este păcatul pe care mulţi oameni îl comit. Nu vei avea niciodată fericirea dacă nu reuşeşti să fii fericit chiar în clipa asta pentru că, privind la viaţa ta, erai mai rău acum mult timp. Dacă după tot drumul pe care l-ai parcurs, dacă după ce ai supravieţuit şi încă eşti în picioare nu poţi să fii recunoscător şi fericit, când crezi că vei fi? Problemele tale vor deveni şi mai mari pe măsură ce viaţa trece. Aşadar, e nevoie să fii fericit acum sau nu vei mai fi niciodată.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe brâul neuitării

Stă clipa agăţată între gânduri
cu amintiri din vraja renăscută
în apele ieşite de sub prunduri
pe cântecul vrăjit dintr-o lăută.
Şi în infimul clipei trecătoare
minunile din apa revărsată
ajung în pragul vechilor hotare
cu neuitarea-n visuri adunată.

Pe brâul neuitării regăsite
stau dorurile toate încurcate
cu tolbele umplute de ispite
din gândurile pline cu păcate.
Le-am adunat în oazele rebele
din visurile prinse câte două
pe marginile unui roi de stele
văzute-n picăturile de rouă.

Sau poate-n picături de elixir
care cădeau la nesfârşit în oază
să ne adoarmă conştiiţa trează
când ne iubeam pe margini de delir.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod clar, nu există dragoste acolo unde nu este un adevărat respect, când nu respecţi pe un altul, indiferent dacă este servitorul tău sau partenerul tău de cuplu. Nu ai observat că nu eşti respectuos, bun, generos cu servitorii tăi, cu oamenii pe care îi consideri a fi dedesuptul tău? Ai respect pentru cei de deasupra ta, pentru şeful tău, pentru milionar, pentru omul înalt, cu un job mai bun, de la care poţi capătă ceva. Îi loveşti însă pe cei de dedesuptul tău, ai un limbaj special pentru ei.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!