Ace
lirismul meu contemporan
se pare a fi ceva banal
-nu ești modernă-n exprimare
îmi strigă el în gura mare
-adevărat.... ce vrei să fac?
să îmi așez unghii în cap?
să pun tot cerul sub călcâi?
să pun săgeți în căpătâi?
eu creionez natura toată
așa cun e, păduri și apă
cu flori și gâze și maimuțe
ce se agață de crenguțe
și fac un salt din pom în pom
prinzând de mână câte-un om
și-apoi când totul le displace
își umplu vorbele cu ace
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tăcerea nopții
Întreabă ziua către noapte:
-Tu nu ai rude? Nu ai frate?
Ești singură mereu pe străzi,
Și taciturnă prin livezi...
Eu veșnic, am orașul plin,
Chiar în Sahara, beduin.
Copii aleargă, sus pe deal.
Trăiesc intens și nu banal.
-Adevărat, răspunde noaptea,
Adun în ochi singurătatea.
Dar deseori, în pat cu flori
Aduc iubire până-n zori...
poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de lumină
din humă ești nedeslușit genom
te bucură de ziua în care nu ți-e somn
ce-i important și poate tu nu vezi
e tot ce te-nconjoară în verzile livezi
sub cerul cel albastru ce s-a scăldat în mare
sunt flori de măr în răsărit de soare
arinii își apleacă crenguțele pe val
și râu aduce-n murmur un cântec de caval
din muguri de lumină în colorat covor
natura îți oferă un veșnic nou decor
în rest nimic nu are importanță
chiar dacă ai în față o ceașcă doar pe masă
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forță majoră
Când profesezi avocatura
Și viața ți se pare grea,
Ești nevoit să dai cu gura,
De vrei să pui ceva în ea!
epigramă de Sorin Beiu din Palatul de Justiție (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpul meu cu flori
Iubitule, ești câmpul meu cu flori,
Ai buzele ca macii, tremurânde, moi
Si ochii ți-s ca florile de Soare-n nori.
Când mă privești, dispare totul, numai noi
Ramânem. Singuri, pe Pământul tot
Și toată frumusețea lumii e a noastră.
Dă-mi mâna să mă țin de tine, nu mai pot,
Picioarele mă lasă, inima e albastră.
Inchide ochii că mă ard și doare,
Cu palma ta cuprinde-mi sânii, gura.
Oprește-mi inima, că vrea să zboare,
Să-mi lase pieptul gol. Iubesc natura
Și campul meu cu flori creat de ea, al meu,
Doar pentru mine, asta mi-e averea.
Iubitule, atat de bun e Dumnezeu,
Că mi te-a dat să îmi alini durerea.
Și ce miros indrepți spre mine,
De trandafiri când râzi și de bujori,
De liliac când mă săruți și ți-e rușine.
Iubitule, ești câmpul meu cu flori.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tu, cu ochi albaștri
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Așa desigur sunt făpturile cerești,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mână și pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis,
Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura,
Gustându-i amețit aroma și căldura.
De mă pecetltuiește buza-ți trandafirie,
Mă simt înviorat ca de-o eucaristie,
Mă-ntreb de-i cu putință ca tu să mă iubești.
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Mângâie-mă cu mina ta cea copilarească,
Îneacă-mă cu coama ta supraomenească,
Ce cade ca o creangă pletoasă și divină,
Cu un miros de cinam și frunze de lumină.
Fă-mi cerc pe după gât cu brațul tău subțire,
Așa cum se cuvine smeritului tău mire,
Și lasă-te ușoară când cu un salt vânjos
Te duc în patul biblic de cedru și-abanos,
Neprihănită, goală, zvâcnind fără veșmânt
Să dormi cu mine noaptea în sfânt așezământ.
În raiul tău suav mă-mbii și mă sfintești,
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
poezie celebră de George Călinescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discret
un fin poet sentimental
mi-a spus într-un sonet banal
-nici să iubești nu știi
-așa o fi...
in mod discret..
Așez pe masă un caiet
dar pixul n-a vrut să mai scrie
spunând că nu e poezie
în care șoapta să nu fie
un gând fugar despre iubire!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de măr
Flori de măr într-o grădină
Răsărite-s din tulpină,
Pe crenguțe înnegrite,
Ca și noțile cernite.
Albă-roz, fragedă floare
Cu cine te-aseamăn oare?
Și-mi duc gândul înapoi,
Cu pași mici printre trifoi.
Floare roză, tu mă duci
Cu gândul la mere dulci,
Le lua tata cu o scară,
Le punea mama-n cămară.
Tata nu-i, nici mama nu-i
Floare ești a nimănui,
Înflorită-n primăvară
În grădina de la țară?
Singură îti porți de grijă.
Înghețul nu te atinge.
Eu în visul meu te am
Alinare și balsam...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea
o poezie dedicată celor singuri!
iubirea mea... s-a terminat...
din deget scot azi verigheta
și o așez într-un seratar!
dar nu aceasta e problema...
din suflet... nu știu cum să fac
să pot să iau cu mâna lin
să îți dau drumul în văzduh
plutind spre cerul cel senin!
acolo ești plecat demult...
dar verigheta nu mă lasă
și-n fiecare zi la prânz
la masa mea ea te așează!
mereu... noi suntem amândoi
dar este ceva ireal!
iubire... astăzi s-a sfârșit...
pun verigheta în sertar!
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate... poate...
poate vrei să ne-ntâlnim
într-o zi plină de soare
poate vrei doar să glumim
pe o bancă-n izolare!
mi se pare că-mi zâmbești
este foarte frig afară...
poate vrei să mă culegi
ca pe-un fulg care nu zboară!
poate... nici n-ai observat
c-am trecut din intâmplare
din priviri eu tot te caut
poate... poate... mi se pare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de liliac
În crenguțe verzi la poartă
Liliacul a-nflorit,
Si-un parfum răzbate-n casă
Prin fereastra ce-am deschis.
Dar aud o ceartă-n frunze,
Flori mărunte fac scandal
Nu vor in buchet sa fie,
Un buchet de liliac!
Fiecare vrea in față
Să fie la singular,
Admirată si frumoasă
Floare albă-n liliac!
Hei... gândi frumosul arbust,
Oare cum o să le-mpac?
-Vino soare si sărută
Floare albă-n liliac!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de liliac
În crenguțe verzi la poartă
Liliacul a-nflorit
Și-un parfum răzbate-n casă
Prin fereastra ce-am deschis
Dar aud o ceartă-n frunze
Flori mărunte fac scandal
Nu vor in buchet sa fie
Un buchet de liliac!
Fiecare vrea in față
Să fie la singular
Admirată si frumoasă
Floare alba-n liliac!
Hei.. gândi frumosul arbust
Oare cum o să le-mpac?
- Vino soare si sarută
Floare alba-n liliac!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea nopții
șoptește ziua către noapte:
- tu nu ai rude, nu ai, frate?
ești singură mereu pe străzi
și taciturnă prin livezi...
eu veșnic am orașul plin
chiar în Sahara, beduin,
copii aleargă sus pe deal
trăiesc intens și nu banal.
- adevărat, răspunde noaptea,
adun în ochi singurătatea,
dar deseori în pat cu flori,
aduc iubire până-n zori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voință
sunt a timpului vasală dar nu pot ca să trăiesc
numai cu dorințe nude fără să le împlinesc
știu, lirismul mă cuprinde în grădina mea cu meri
însă pasul îmi e sigur chiar de lunecă-n tăceri
gheizere răzbat adesea aruncând vorbele arse
nu mă voi ruga la nimeni, nici la îngeri nici la astre
am voință și putere ca să cred numai în mine
să deosebesc nimicul, să-l separ de ce e bine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima oră
La Circ...
Un accident banal
Un acrobat,
Un salt mortal
Și...
Acrobatul nu s-a mai sculat...
Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au țipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi și-un accident adevărat
Și-a fluierat...
Zadarnic
Mortul n-a mai înviat...
Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus și până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morișcă de cafea
Cu balerina lângă el!...
Dar balerina nu-l iubea!...
Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea
A mea,
A ta
Și-a altora!...
Același accident de circ, banal...
O zi relâche,
Și-apoi, la fel,
Cu-aceeași balerină lângă el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mortuară
Până nu a dat de streche,
Din creștet până-n călcâi,
Avea flori și la ureche,
Azi, toate-s la căpătâi!
epigramă de Ioan Crăciun Petrișan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mii de flori
Mii de flori ți-aș da în dar,
Nopțile să-ți fie jar...
Zilele cu cerul plin
De iubire și senin!
Mii de flori adun din câmp,
Mlădiate de un vânt,
În nuanțe rogvaiv,
Să-ți pun gândurilor tiv.
Mii de flori ți-aștern în cale,
Să-mi fii vis cu alb de cale,
Să-mi fii zâmbet, împăcare,
Să-mi fii ziua cea cu soare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contrast
dacă gândul meu te-apasă
dacă liniștea ți-o ia
urcă munți, te-ndepărtează
prinde-n palma ta o stea
și acolo la-nălțime
norii albi în jur cunună
îți vor da un nimb aparte
cer ținându-te de mână
eu rămân jos într-o vale
fluturi mii în jurul meu
scutur când și când petale
și-apoi ce-o vrea Dumnezeu.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul vesel
Ce fac azi? Afară-i toamna
Brumărel s-a dus și el
Cu dovleacul, cap și coada
A trecut și Halloween
Nu mă pune sa citesc....
Vreau ca frunza-n vânt purtată
Prin păduri să hoinaresc
Unde verde-am fost odată
Crengi uscate-n dimineață
M-ar atinge pe obraz,
N-are nicio relevanță
Cerul vesel mi-este azi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am primit aseară-n dar
Flori în coș și calendar
Mulțumesc cui le-a adus
A avut ceva de spus!
catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La greci
am plecat la mare toți,
tata, mama, frați, nepoți
și-am mai luat într-o mașină
o cumnată și-o vecină
încă zece verișori
Si-am plecat la mare-n zori
zdup în mare la grămadă
unul caută sub apă
pe cel mic luat de-un val,
ce s-avântă către mal
în șezlonguri așezați.
toată ceata la povești
ai uitat și unde ești
a da... la greci!
seara la o masă mare,
pe-o terasa oarecare
unul vrea cafea cu lapte,
altul vrea platouri late
toate fructele de mare
și salate orientale
și când ziua se încheie
ne-nșirăm pe o alee
care ajunge întâi la kart.
cerul e debusolat!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!