Dac-am fost atunci - dacă sunt acum
Dac-am fost atunci dacă sunt acum:
tu peste mine îți adulmeci drum,
nemărginită beznă făcută din lumină.
Și-nalta frumusețe ce-o torni prin univers
eu, cel necunoscut și șters,
pe fața mea o prind, deplină.
O! Noapte, dac-ai ști cum toată
ființa mea în zbor e preschimbată
când mă încumet să te-ajung!
Sprâncenele ce-n dublu arc se-ndoaie
nu pot să-ncapă-asemenea șuvoaie
de priviri pironite prelung.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre sprâncene, poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
Citate similare
Gânduri de noapte pe care vechi presimțiri v-au adus
Gânduri de noapte pe care vechi presimțiri v-au adus,
prin care chiar tăcerea copilului se-ndeamnă,
vă cuget pe-ndelete și sus, acolo sus,
o trainică dovadă domol și-adânc vă-nseamnă.
În mari haznale de întunecime
se zămislește noaptea și se-mbină
cu alte nopți din vremi profunde.
Și iată, noaptea din vechime
nemărginită se înclină
spre sora ei ce-n mine se ascunde.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre gânduri sau poezii despre copilărie
În desăvârșita noapte
În desăvârșita noapte
când ridic privirea din carte,
din numerabilele clare rânduri,
o, ce stelar de limpede se-mparte,
ca un buchet de rustice flori,
îngrămădirea de gânduri:
Tinerețe a sprinten legănatei prore,
cu șovăieli, duioșii, mângâieri.
Pretutindeni bucuria de-a fi mână-n mână,
dorință însă nicăieri;
prea mult univers și destulă țărână.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre cărți sau poezii despre bucurie
Sunt prea singur pe lume și totuși nu-s singur destul
Sunt prea singur pe lume și totuși
nu-s singur destul,
orice ceas să-mi fie sfințit.
Sunt prea ne-nsemnat pe lume și totuși
nici mic nu-s destul
să pot fi în fața ta
ca un lucru-nțelept, tăinuit.
Voința mea o vreau și vreau pe-al faptei
drum
Să duc voința mea;
vreau în tăcute vremi,
șovăitoare oarecum,
când se-apropie ceva,
să fiu între cei ce știu
sau singur să fiu.
Vreau ființa toată să-ți reflect, să-ți sorb,
nicicând să nu fiu prea bătrân sau orb,
să îți pot ține chipul greu, șovăitor.
Vreau să mă desfășor.
Nicicând nu vreau încovoiat să fiu,
căci nu sunt eu când sunt încovoiat.
Vreau cugetu-mi adevărat
În fața ta. Vreau să mă zugrăvesc
ca pe-un tablou la care m-am uitat
aproape și îndelungat,
ca vorbele de mine înțelese,
ca un urcior de fiecare zi,
ca fața mamei,
ca o corabie ce mă culese
și mă goni
prin viforul cel mai de moarte.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre superlative
- poezii despre moarte
- poezii despre marină
- poezii despre mamă
- poezii despre ceas
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre adevăr
Băiatul
Aș vrea să fiu ca unul din acei
ce trec prin noapte cu sălbateci cai,
cu facle-asemeni unui păr bălai
ce fâlfâie în vântul goanei lor.
Nainte-aș vrea să stau ca într-o luntre,
mare și ca un steag desfășurat.
Sumbru, cu auriul coif brăzdat
de iuți sclipiri. Și-n rânduri, după mine,
zece bărbați, de-a mea întunecime,
având aceleași coifuri schimbătoare,
ba negre, vechi și oarbe, ba străvezii și clare.
Și cineva alături deschide drum, și țipă
o trâmbiță ce-n fulgere se zbate,
și ne deschide o grea singurătate,
prin care trecem ca un vis de-o clipă:
În urma noastră case-ngenunchează,
în față ulițele-adânc se-ndoaie,
luăm piețe cu asalt, ce fug de groază,
și caii ropotesc, și-i ca o ploaie.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre singurătate
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
Mi-e inima ca o femeie-n fața ta
Mi-e inima ca o femeie-n fața ta.
Și e ca Ruth, a lui Noemi noră.
Lâng-ai tăi snopi, cât ziua e de mare,
trudește printre slugi, din auroră.
Dar către seară-n valuri se cufundă,
se scaldă și cu grijă se-nveșmântă,
vine la tine când e pace-adâncă,
vine și ți se-ntinde la picioare.
Și-n miez de noapte de-o întrebi, ea spune-așa,
cu-adâncă simplitate: Ruth sunt, sluga ta.
Întinde-ți aripile peste sluga ta.
Tu ești urmașul...
Și la picioare-ți doarme-apoi tăcut,
inima mea, fierbinte de-al tău trup.
Și-i o femeie-n fața ta. Și e ca Ruth.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre miezul nopții, poezii despre inimă sau poezii despre aripi
Revărsate ceruri în risipă de stele
Revărsate ceruri în risipă de stele
străluceau pe deasupra mâhnirii. Decât în pernă
plângi mai bine în sus, către cer. Aici, chiar în preajma
celui ce plânge, a chipului care
adulmecă-mprejurul lui, începe
cosmosul care te exaltă. Cine oprește,
când tu într-acolo vrei să ajungi,
revărsarea? Nimeni. Doar numai dacă
te-ncumeți deodată să lupți cu puternicul impuls
al acelor constelații spre tine. Respiră.
Respiră-ntunericul pământului și din nou
privește în sus! Din nou. Ușor și fără chip
s-apleacă spre tine adâncul de sus. Chipul
mistuit în noapte dă feței tale spațiu.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre tristețe, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre constelații sau poezii despre astronomie
Noapte: o, tu, chip în adânc
Noapte: o, tu, chip în adânc
destrămat într-al meu.
Tu, căutării mele înmărmurite, adânc
covârșitoare, mereu.
Noapte, în privirea mea fremătând,
în tine însă trăinicie;
creație fără sfârșit, dăinuind
pământul când n-o să mai fie.
Plină de noi constelații
lepădând din goană nebună
pojar aventuros în interspații
tăcut ce se-nstrună.
Prin simpla-ți prezență, cât de mărunt,
covârșitoareo, mă știu
totuși, uns cu-ntunecatul pământ
îndrăznesc în tine să fiu.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
În cercuri tot mai vaste îmi depăn viața mea
În cercuri tot mai vaste îmi depăn viața mea
și-mi fac deasupra lucrurilor drum;
pe cel din urmă, poate, nu-l voi mai încheia,
dar îl voi încerca oricum.
Împrejurul lui Dumnezeu, turn străvechi, zbor mereu,
de mii de ani tot zbor fără-ncetare;
și nu știu încă bine ce sunt:
o vijelie, un vultur, ori un cântec mare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre muzică sau poezii despre Dumnezeu
Ești tu
Ai apărut în ziua care,
Eu nu credeam că încă pot
Să pot privi o altă zare
Tu mi-ai redat iubirea-n loc.
Din zări apuse-ndepartate
Ai apărut chiar ca o stea;
Eu nu credeam că peste noapte
Vei lumina privirea mea.
Imaginea care în noapte
Se proiectează pe-al meu chip,
Mă urmărește azi în toate
Aceasta vreau acum să-ți zic.
Doi ochi pe fața ta senină
Ca două stele de pe cer,
Și buzele ca luna plină
Să te atrag, din nou încerc.
Când am vazut eu pe cer luna
Mi-am spus că-n lume e doar una!
Când eu privesc acel astru divin
La tine, gândul mă-ndeamnă să vin.
Și dacă! Dacă măcar tu ai ști
Când îmi zâmbești in fiecare zi,
Cum simt că am tot ce aș vrea
Aș vrea ca tu să fii a mea
Aș vrea o zi măcar din viață
Să pot ieși din astă ceață,
Să pot să-ți spun deschis, în grabă:
Tu fată cât îmi ești de dragă!
Din lipsa multelor cuvinte
Scriu vorbele ce-mi trec prin minte
În schimbul lor, eu de la tine-aștept:
Un simplu, sincer te iubesc.
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sinceritate, poezii despre prezent, poezii despre lună plină, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Erotică în miez de noapte
Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele și prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Și te las să-mi scotocești chiar prin gândurile toate, știi că-n toate doar tu ești, nimeni nu te poate scoate...
Și mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe și te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter și-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îți las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Și când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre mântuire sau poezii despre jocuri
Sonetul II
Și-aproape-o fată-a fost și s-a iscat
din fericirea unică a lirei,
senin luci prin vălul primăverii
și în urechea mea își făcu pat.
Dormea în mine. Totul somn era.
Copacii ce-am admirat vreodată,
cerul palpabil, lunca mângâiată
i-orice uimire ce a fost a mea.
Dormea dar lumea. Cum a fost creată
de tine, zeu ce cânți, de nu dorea
să fie trează? Se iscă, dormi.
Și unde-i moartea-i? Oare vei găsi
acest motiv, cât cântul va dura?
Din mine unde cade ea?... Aproape-o fată
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre urechi, poezii despre primăvară, poezii despre fericire, poezii despre copaci sau poezii despre admirație
Fântână romană
O cupă peste alta așezată
pe-o buză veche de marmor rotund,
din apa de sus abia aplecată,
pe ape ce jos așteptând se-ascund.
Tăcând acelei ce-n murmur șoptește
și-n taină, la fel ca-n palmă ținut,
chemându-i, sub umbra ce înfrunzește,
un cer cu obrazul necunoscut;
pe sine senin în scoica de haruri
lărgindu-se lin cu al valului crug,
lăsându-se-n vis, picând rare daruri
pe mușchi, din oglindă-n oglindă,
și cupa din urmă făcând-o prelung
să râdă ușor cu ce se perindă.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi (Borghese), traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre frunze sau poezii despre cadouri
Dacă ai ști...
Dacă ai ști, cât te-am iubit,
Ai crăpa urlând de durere.
Dacă ai ști,
Că pentru mine te-am dorit,
Tot restul zilelor mele.
Dacă ai ști, câte lacrimi fierbinți,
Ți-au chemat chipul printre umede șoapte
Dorind să te am lângă mine,
Ai crăpa urlând de durere,
Și ai fugii ca nebunul în noapte,
Simțind focul iubirii din ele.
Dacă ai ști, că pentru fericirea ta
Am renunțat la tine,
Căci nu erai numai al meu.
Dacă ai ști, că în inima mea,
Ai avut rang de Zeu,
Ai crăpa urlând de durerea
Ce-am simțit-o la despărțirea noastră
Numai eu,
Dar nimeni nu trece
Peste vrerea lui Dumnezeu,
Cum pot să trec eu?
poezie de Valeria Mahok (17 noiembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre zile, poezii despre nebunie sau poezii despre foc
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)
Și băutura-ți sunt (de m-aș strica îți place?)
Îți sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.
Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ți picioare-ți cad mereu
sandalele de catifea ce îți sunt eu.
Mantaua ce o porți ți se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma și căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.
Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, citate de Rainer Maria Rilke despre moarte, poezii despre frică, citate de Rainer Maria Rilke despre frică, poezii despre cuvinte, citate de Rainer Maria Rilke despre cuvinte, poezii despre Soare sau citate de Rainer Maria Rilke despre Soare
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)
Și băutura-ți sunt (de m-aș strica îți place?)
Îți sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.
Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ți picioare-ți cad mereu
sandalele de catifea ce îți sunt eu.
Mantaua ce o porți ți se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma și căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.
Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 109
Nu spune-n veci că nu am fost fidel,
Deși în lipsa ta m-am cam răcit,
Căci nu pot să te părăsesc defel
Ești sufletul ce-n piept stă cuibărit.
Aici mi-e casa și dac-am umblat
Prin alte părți, mă reîntorc acum
Tocmai la timp, căci eu nu m-am schimbat
Și nicidecum nu m-am pătat pe drum.
Tu să nu crezi că dac-am fost robit
De slăbiciuni ce-ating orice flăcău
M-am întinat și-am fost complet orbit
Ca să renunț la tot binele tău;
Căci universul n-ar mai fi la fel
Dacă tu, roza mea, nu ești în el.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, citate de William Shakespeare despre timp, poezii despre suflet, citate de William Shakespeare despre suflet, poezii despre schimbare, citate de William Shakespeare despre schimbare sau poezii despre fidelitate
Mă rog de lună
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.
Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.
Mă rog de lună... să-nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.
Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele să te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.
Mă rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
Să-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre supărare sau poezii despre diamante
Nu mai pot a-ți cere...
îți cer să uiți atâtea despre mine,
îți cer să uiți, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine,
îmi e povara nopților prea lungi
când vei privi în noapte cerul,
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul
atâtor nopți pierdute într-un hău
mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți
îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
să uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri
de-acum în noapte fără tine,
de-acum în fața foilor,
voi scrie rime peste rime
în rând, de foc mocnit, mistuitor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre minciună sau poezii despre dinți
Nu mai pot a-ți cere...
îți cer să uiți atâtea despre mine,
îți cer să uiți, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine
îmi e povara nopților prea lungi
când vei privi în noapte cerul
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul,
atâtor nopți pierdute într-un hău
mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți
îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
să uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri
de-acum în noapte, fără tine,
de-acum în fața foilor,
voi scrie rime peste rime,
în rând de foc mocnit, mistuitor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire în flori de nufăr
-odă spiritului eminescian-
De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.
De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.
Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.
Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ți trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ți cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ți legi destin de muritor.
Dar ai ales să fii,, nemuritor și rece",
iubire să-ți trimiți pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îți dau pe flori de nufăr.
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre îngeri