Cuvânt nenăscut
Ești permanent în mine
ca un vers care singur vine
aidoma unui cuvânt-obsesie
rătăcit prin univers.
Și te păstrez,
te păstrez,
ca pe comoara iubită,
cu patimă
de om flămând.
Ești versul nerostitelor cuvinte
ținute închise
în minte...
să nu zboare.
Ești aripa zborului
ce îmbrățișează vremuri
încă nenăscute
și dorite.
Șoptește-mi dorul tău.
Eu aștept tăcut
să îmbrățișez cuvântul,
nenăscutul cuvânt al tău.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Doamne,
ajută-mă să îmi păstrez sensul
pe care mi l-ai dat TU.
Păzește-mă de subînțelesuri.
Protejează-mi surorile sinonime,
înmulțește-le neamul.
Și iartă-mi frații antonimi.
Învață-mă să păstrez, curată,
Poezia din mine.
Sufletul meu.
Îi iert pe strămoșii mei, care au rănit,
care au urât
și care au rămas, în amintirea altora,
cuvinte de neiertat.
Și mă mai rog pentru urmașii mei:
cuvinte nenăscute încă
ajutate să fie
să-și accepte viața pe hârtie
și să aducă împlinire
celei
care le va scrie.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Tu
Tu-mi ești inspirație divină!
Vers, ritm, măsură, rimă!
Punct și virgulă, exclamație!
Tu-mi ești cruce de mormânt,
Eu pământ, pământ,
Timp încremenit!
Tu-mi ești lacrimă-ntre gene!
Eu ochiul plâns de vreme,
Unde timpul trece, trece!
Tu-mi ești spin din trandafir!
Eu inimă sângerândă,
Dintr-un trup din cimitir!
Tu-mi ești dorul din pustiu!
Eu urlet de lup flămând,
Urlând noaptea la Lună!
Tu-mi ești tremurul din suflet!
Eu hoinarul nepereche,
Rătăcit în doruri grele!
Tu-mi ești primul sărut!
Eu sunt tot pierdut, pierdut,
Dincolo de cuvânt!
Tu-mi ești ceva sfânt,
Eu vrajă, descânt,
Cununii pierdute-n vânt!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn cărții
CARTEA Inimă de Mamă,
CARTEA Soare-n răsărit,
CARTEA Foc ce încălzește inimi tinere
Și Sfânt Cuvânt,
Ce-aripi prinde-n orice clipă,
Porumbel cu ramuri verzi în cioc,
Care zboară peste ape-nvolburate
Și vine la-mpărat
Cu veste bună și cu inimă de foc.
CARTEA raza mea de Soare,
LUMINĂ din Astrul Sfânt,
Tu ești steaua ce răsare,
Iarbă verde pe Pământ,
Tu ești Cerul, ești Poveste,
Ești Soare din Univers,
Tu ești floarea ce-nflorește,
Fericire ești și vers!
Tu ești cântec și Lumină,
Ești IZVOR vindecător,
Ești o floare în grădina
Înțelepciunii și ești dor,
Dor de cântec și visare,
Pace, zâmbete și vers,
Ești lumina cea Divină,
Ce planează-n Univers!
Când deschid filă cu filă
Și cuvintele se-nșiră,
Pline de intelepciune
Se-umple casa de LUMINĂ.
poezie de Valentina Moroșanu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata din vis
Ești aici
să te ating?
Să te cuprind?
Ești aici și...
totuși sunt trist.
Te văd și nu ești
când te-ating
și nici nu-ți cuprind
cuprinsul trupului tău...
Ești aici? Nu ești.
Vreau să te simt și nu te simt.
Ești neființă sau lumină?
Frumoasă, ești aici,
ești în mine,
mă privești de necuprins
de neatins...
Ești fata din vis...
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu ai fii tu!
Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exiști
Mă îneacă plânsul vieții, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte și zi lumină-n mine
Te aștept în stânci și-n munte, în clipa care vine
Tu ești minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în brațe și în vers
Tu-n râul vieții nudă, viață, tu ne dăruiești
Ești pasărea phoenix și sfăntă tu ne ești
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagină de viață
Ești pagina goală...
pe care scriu
și o umplu, cu cerneală.
Ești pagina goală...
care-mi suportă rima
așa șchioapă cum e ea.
Ești pagina goală...
pe care-mi aștern,
amorul.
Ești pagina goală...
pe care o înpart cu,
muza.
Ești muza din poeme,
ești amorul din visuri,
ești rima cea șchioapă
ce moare de dorul...
cernelii.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers
Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul și infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de deslușit.
Versul e însuși sufletul nostru
Tipărit, cu prețul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Ești din ce în ce mai pustiu
Și mai gol,
Căci sufletul ți se transpune
Dureros și tăcut pe hârtie.
Și astfel rămâi fără el
Atunci când îți scrii
Ultimul vers.
poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba în care scriu
am cântărit fiecare vorbă și cuvânt
din limba în care scriu
și mi-am găsit în ele sufletul în murmur
am căutat în fiecare miezul seminței
modul ei de germinare
sunetul acela crud al verdelui viu
care răspunde c-un surâs luminii.
și m-am trezit într-o lume sensibilă
ce nu se lasă îndepărtată de frumos
pune în matcă cursul apelor
peste care trec poduri de speranțe
de când îmi ești alături
mă tot întreb unde-mi păstrez inima
și unde o găsesc iubită
când tu ești plecată departe
timpul care mă încape zilnic
fuge mai repede decât mă aștept
temerea pe care încă n-o scriu
este că nu te vei mai întoarce
dar aripile trebuie să rămână în zbor
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iubito...
Tu iubito o știi bine
Tu ești dor, ești dor de mine
Tu ești dor, eu sunt iubire
Tu ești freamăt, eu simțire.
Tu ești raza albă-a lunii
Tu ești izvorul minunii
Tu ești vis și armonie
Tu ești vers, eu poezie.
Tu a vieții mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Ești și floare și femeie.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de aripi
M-am rătăcit în dans de fluturi,
În zborul lor indefinit,
În frunzele ce mi le scuturi,
Când sufletul ți-e istovit.
Am tresărit emoții fine,
Netălmăcitele trăiri,
Ce le resimt când sunt cu tine
Și le păstrez în amintiri.
M-am transformat în dans petale,
Culori amurg și asfințit,
Sunt fulg din aripile tale,
Plutind spre trupul tău iubit.
Stau așezat culcuș pe-o geană,
Să te privesc cum îmi surâzi,
Îmi ești iubire, îmi ești teamă,
Ești lacrimi pe obrajii uzi.
Tu ești răceală, îmi ești patimi,
Ești ce urăsc și ce iubesc,
La fel îmi ești bătăi de inimi,
Ești înger sfânt... păcat trupesc.
~Adi Conțu~
poezie de Adi Conțu (12 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi ești, Poezie!
Te-ai zămislit din lacrimi de iubire,
Ai adunat frumosul în cuvânt,
Ești dorul întrupat din nemurire,
Unirea dintre stele și pământ.
Credință ești pentru oricare suflet
Ce năzuiește către absolut,
Îngemănezi dorință, plâns și zâmbet,
Prin tine, infinitul s-a născut.
Ne porți ades prin locuri legendare,
Ne contopești cu falnicii eroi,
Călătorind prin lumi imaginare.
Visând, ne-aduci trecutul înapoi.
Ești mângâierea grelelor momente,
Ești bucuria dragostei de țară,
Ești versul conjugat în sentimente,
Ești sufletul vibrând a primăvară.
În stihul tău coboară veșnicia,
Zeița mea și sacra-mi nebunie,
Ce-ai dovedit, prin veacuri, trăinicia,
Tu crez îmi ești, divină Poezie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai ști
În mâinile mele, tu ești o-ncântare,
esti marea, ești cerul, ești tot ce mi-e sfânt,
ești norul pufos, ești corabia-n vânt,
parfumul divin. Tu ești vis și culoare.
Îți mângâi privirea, alunec pe tine,
te-nvălui în brațe tăcut și flămând,
te-alint, te sărut și te strâng ca și când
aș vrea să mai am încă-un suflet în mine.
Prin mâinile mele îți sunt piedestalul
pe care te-așezi, ca zeiță-a trăi,
slăvită, de-a pururi, de cel ce-ți va fi
și stâncă, și vis, și oceanul, și valul.
Sunt tot ce tu vrei și sunt dornic a ști:
iubito, ce crezi că înseamnă-"a iubi"?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur cuvânt
Am obosit de așteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
și primăveri fără număr
au trecut
aștern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
ești acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
singur cuvânt
format din două jumătăți.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești tu, străino?
Cine ești tu, străino?
Oare ce vrei de mă privești
cu ochii tăi de vânt?
Ocupi oglinda-n care anii mei
își torc tăcut
amarul lor cuvânt...
Cine ești tu?
Și ce vrei de la mine?
Nu te cunosc!
Ori... poate te-am uitat?
Pe sticla rece fantomatic vine
o umbră peste chipul meu ridat.
Cine ești tu?
Și fata unde este,
ce altă dată spre mine surâdea?
A-mbătrânit oglinda
și-o ceață trece peste
imaginea ce se reflectă-n ea...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinos cuvântului
la 31 August - Ziua Limbii Române
mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanță de vers,
un vers ce dă sens și rost existențial formalității cu nume de trup trecător
(mormanul de materie destinat purificării prin putrefacție).
mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers.
mi-e sufletul o colonadă ce dă sens și rost sufletului meu
în cuvânt
vers
lacrimă
Univers
... un univers în care
cuvintele ce se preling din ochi,
din suflet,
din trupul dezgolit,
le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi,
cuvântului nedefinit și nerostit
(de teama neputinței de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârșit)
când eu le căutam în întruparea celor morți din cei vii,
și-mi defineau durerea, durerea ascunsă printre semne mii-
în alte cuvinte ce le-au adus,
alte cuvinte care s-au spus,
alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute,
de teama neputinței de-a iubi,
din preaplinul iubirilor trecute,
iubirilor tăcute și nerostite...
te caut cu neputință printre cuvinte.
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-am venit pe lume?
Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.
Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.
Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.
Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.
Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?
Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rază de soare
Poezie
tu ești sufletul vieții mele.
Unde ai fost
te-am căutat peste tot.
Trăiesc un vis.
din trecutul meu și
orice ar fi eu zic:
Bună, rază de soare.
Ești aici.
Eu te aștept pentru totdeauna.
Căldura ta
mă îmbrățișează
în fiecare zi.
Umple-mi golul
pe care-l am în interior.
Mai dă-mi putere.
Și spune că ești aici cu mine,
tu ești în inima mea ca o lumină.
poezie de Eugenia Calancea (11 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza
Din care univers mi-te-ai desprins
Și te-ai oprit în prag la mine?
Divinitatea te-a trimis
Să-mi tulburi clipele senine?
Ești adiere și suspin; un vânt de primăvară,
Parfum de flori, un gust amar
al clipei trecătoare...
Ești amăgirea unui vis din noaptea solitară.
Dar ce nu ești tu oare? Ești bucuria care doare.
*
* *
În viață m-ai curtat mereu
Și-ai însoțit durerea sufletului meu.
Dar eu, nebun, n-am înțeles
Și-am aruncat vers după vers
În nopțile cu lună plină
Pe-o bancă-n parc, pentr-o străină.
Dar ce-i iubirea-n veșnicie?
Un strop de vin, o nebunie...
E spuma mării-nvolburate
Pe valuri de furtună ridicate.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurul motiv
Milion de motive-aș avea să te las
Însă doar pentru unul nu fac acest pas,
Te păstrez lângă mine atât cât trăiesc,
Ești iubire pe viață, ești tot ce-mi doresc
Îmi greșești repetat însă știu să te iert,
Te aștept să te mângâi, refuz să te cert,
Tu ești ceea ce ești, chiar nu vreau să te schimbi,
Ești marea-mi dorință ce-n emoții te plimbi
Poți să-mi zbori unde vrei, libertate poți fi,
Când te-ntorci sunt aici, pentru tine, o știi
Nu vreau aripi să-ți tai, ce frumoase-au crescut,
Fii un înger suav, să fii tot ce ai vrut
Însă-ți cer doar atât, nu-nceta să iubești,
Să exiști minunat și duios să trăiești,
Iar de vrei, dacă simți, poți să-mi spui: te iubesc
Eu atâta aștept, pentru asta trăiesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina copilăriei
Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere și fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
și mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de șoapte.
Ești izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată
și te păstrez în suflet
în culoarea primilor fulgi
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!