Casa din orzoaică
Mama bătea păstăile cu tata
morții umblau după preot prin sat
câinele pocnea din aripi
moi de aluat.
Era cald ca-n orice iarnă
unde vacile te pasc
pe carpetă eram răpit
de un evantai.
Mama vorbea o limbă necunoscută
Tata abia mai vorbea
Luna era necrescută
Iar câinele trăia și se bucura.
Atunci am cântat la beci prima oară
am întins corzile pe casă
am băgat câinele sub masă
și-am îmbrățișat soba în loc de vioară...
Câmpul alerga după melci
iar nuferii dădeau în orzoaică.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre vaci
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre nuferi
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
Citate similare
Doliu izbucnit
La un moment dat am izbucnit în râs
iar preotul a izbucnit în graur
iar copacul a izbucnit în rușine
iar câinele a izbucnit într-o altă țară
iar mulțimea a izbucnit în umbră
iar mortul ne bătea crucea de obraz
iar și iar
izbucnită din pământul descoperit...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre rușine, poezii despre doliu, poezii despre câini, poezii despre cruce, poezii despre copaci sau poezii despre Pământ
Câinele cu blana oglindă
Câinele cu blana oglindă
strălucește
la umbră
cu luna scoasă
între colți de stele.
Câinele cu blana
oglindă
își dă singur ocol
și se răcorește
în sângele
pădurii
în verdele gol.
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre stele sau poezii despre păduri
Cu mama am fost la biserica Barația, unde am văzut cel mai frumos preot din lume... am văzut foarte mulți popi, niciunul nu era așa... era cu trei capete mai înalt decât mine... o splendoare. Și eu am vrut să fiu ministrant acolo, iar ea n-a știut cum să mă lămurească. Pe urmă s-a dus la popă și i-a spus, explicându-i și că sunt ortodox după tata. Eu mergeam cu ea la biserică. Nu aveam cum să nu mă duc, că rămâneam pe drumuri.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre religie
- citate despre creștinism
- citate despre biserică
- citate despre înălțime
- citate despre tată
- citate despre superlative
- citate despre ortodoxie
- citate despre mamă
- citate despre frumusețe
Mi-am amintit că tata îmi spunea Puc în copilărie. Dar poate câinele era Puck, precum personajul lui Shakespeare, și nu poreclit după mingea rotundă și turtită de hochei, ca mine.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre hochei, citate despre câini, citate despre copilărie sau citate despre William Shakespeare
Dumnezeu, vis sau realitate
m-a privit în ochi și
mi-a numărat bătăile de inimă
ca și cum aș fi pierdut câteva
semnificația gestului
făcea parte
dintr-un
scenariu ascuns ochilor
privirea sa mută mă trecea
dintr-un gând într-altul
traversând pustietatea din mine
am avut impresia că am murit
era prima oară când
m-am văzut
alergând prin copilărie
pe un drum către ceea ce am fost
l-am văzut pe tata punând
țigle pe casă
mama întindea rufele la uscat
fratele cel mic
îmi fura din bomboanele
puse sub pernă
Dumnezeu
cocoțat pe un nor
îmi vorbea din priviri
eu îmi țineam inima în mână
și zâmbeam
sunt sigur că am fost eu
dialogam cu mine
cu tata cu mama
cu fratele cel mic
și cu Dumnezeu
sunt eu
mi-e dor de atunci
mi-e dor de mine
mi-e dor de ai mei
mi-e dor de voi
mi-e dor de Dumnezeu
trist
îmi pândesc amintirea
timp în care
citesc pe silabe iubirea și
neputința de a mai fi
ceea ce am fost...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre realitate, poezii despre mamă, poezii despre lectură sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Foame și vorbe
Mama își căuta mama într-o basma.
Se nășteau păduri în strigăt de bardă.
Despre undeva alt tată-și tălmăcea
povești copiilor ce nu știau să creadă!
Ardeau obrajii lumii condamnații
și își damnau pe-ascuns părinții frații
Păianjeni desenau grăbiți pe geam
o hartă ocolită spre ce-aveam!
În zestre-ascunse chicoteau fecioare
iar soba sprijinită de picioare
pocnea din suflet peste poduri carii
ce în urechi se transformau în arii
Ce mai avem la masă? Se-auzea din Lună
Și răspundea Pământul... Noapte bună!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre urechi, poezii despre suflet, poezii despre stomatologie, poezii despre păianjeni, poezii despre poduri sau poezii despre picioare
Era odată o mamă văduvă, care trăia împreună cu cele două fiice ale sale: Alda și Hilda. Prima era urâtă, neatentă și leneșă; în timp ce a doua era frumoasă ca soarele, atentă și muncitoare. Mama o prefera pe prima fată, iar pe cea de-a doua o însărcina cu treburile cele mai grele din casă.
începutul de la Fântana fermecată de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văduvie, citate despre timp, citate despre muncă, citate despre lene sau citate despre Soare
Supra-față
Am aruncat cu stângul în dreptul
A venit
Centrul
și ne-a luat de urechi
și ne-a trimis acasă
Stângul la mama dreaptă
Dreptul la tata stâng
După cum
bătea lumina!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre acasă
Curtea cu filme
Scoteam apa din beci în câuș de ploaie
tu fumai un spic de grâu minunat
mama ne punea un film despre mame
pe bancă
afară
la aparat!
Toți tații în struguri
scuturau luminiș
câinele se ridica în blană
din tufiș... pe furiș!
Ce vremuri de plâns
cu cearcăne grele
ce arii...
ce cântec alcoolic
groparii
cântau melancolic
la stele!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filme, poezii despre struguri, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre melancolie
Poarta înspre mama...
Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarța lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ținea strâns de mână și parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere -
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
***
(Premiul revistei FEREASTRA la concursul organizat de LITERATURITATE, (2015) text 21 Poarta înspre mama de Teodor Dume,)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre premii sau poezii despre durere
Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarța lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ținea strâns de mână și parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dor
Amintiri dintr-o frunză de mesteacăn
diminețile în care
cerul era adânc
și toate în jur fremătau
brazii gărgărițele
iarba vrăbiile
câinele rex
avioanele zburau înspre mozambic
o țară îndepărtată cu palmieri
prietenii mă strigau din fața blocului
să ies la joacă
mâncam înghețată de vanilie
cea mai bună din lume
tovarășa învățătoare mă lăuda
în fiecare zi
țin minte cum am desenat
un buchet de lăcrămioare
perfect
seara mirosea a liliac și bujori
pe aleile parcului
stăteam pe bănci admirând apusul
mai frumos decât orice răsărit
țânțarii ne dădeau târcoale
mama îmi așeza pe umeri
puloverul cu nasturi de metal
tata culegea o crăiță
și-o prindea la butonieră
zâmbind
se lăsa întunericul
orizontul devenea arămiu
iar viețile noastre
legende.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre țânțari, poezii despre întuneric, poezii despre vrăbii, poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre seară sau poezii despre promisiuni
Inima de mama
Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre vamă, poezii despre trecut sau poezii despre toamnă
Teo, băiatul lui tata
Patru aprilie e ziua în care mama
m-a făcut pe un pat de flori
o zi
de miercuri
luminată de cireșii ce plesneau de culoare
tata era dus la cârciuma din sat
să-și mai înece amarul în vodca de 33 de grade
primită pe datorie până la salar
din când în când scăpa printre dinți
ultima înjurătura învățată de la bunicul
dus și el cu o zi înainte de paști
"futu-i amarul măsi de viață" și
după câteva înghițituri
de vodcă cu mâinile așezate peste piept
își aștepta moartea de parcă
serviciul de urgență ar lucra numai pentru el
tata era un om bun
milostiv și cumsecade
după ce golea jumătate din sticla cu vodcă
se ridica pe vârful picioarelor și
"o lua din loc" pe lângă gardul de scândură al vecinului
clătinându-se precum
o barcă pe valuri aflată în derivă
și să nu-l simtă mama se văicărea
că-l doare un picior
dar în ziua aceea de miercuri
patru aprilie
îmi spunea moașa
după ce am mai crescut
că tata
avea sentimentul că l-a întâlnit pe Dumnezeu
și că au stat la "una mică" la bufetul din sat
ca doi tovarăși de drum
cu degetele aspre și noduroase
și-a pipăit obrazul lipit de burta mamei
și cum parcă ar fi la celălalt capăt al lumii
a strigat "E băiat..."
și de atunci am rămas "băiatul lui tata"
din când în când pipăi ultimul lucru
rămas de la el
scrânciobul mucegăit de sub nuc
și nu știu de ce
când mă apropii simt
că cineva se plimbă prin mine
tăcut
în răcoarea de sub cer Dumnezeu
an de an binecuvântează o zi
patru aprilie
poezie de Teodor Dume din carte, atlantida din suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vecini, poezii despre tăcere sau poezii despre serviciu
Te duci, copilărie...
Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini,
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.
Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari,
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, și devenim haini.
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră și tac pe sub pământ,
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc,
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, și devenim mai răi.
Mă zgâriam pe brațe urcând în corcoduș,
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș,
Eram atât de veseli fugind prin porumbiști,
Te duci, copilărie, și devenim mai triști.
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus,
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, și devenim fragili.
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre existență, poezii despre copilărie, poezii despre vârstă sau poezii despre tei
Rosalba nu știa decât să râdă și să bată din palme în tactul flașnetei... Dar tata bea prea mult vin, ș'atunci era urât și rău: da, era foarte rău tata atuncea. Si seara când n'avea nici un gologan ei nu trebuiau să plângă, dacă le era foame, pentrucă asta supăra foarte mult pe tata. Șl-i bătea mult, deaceea a murit.
Alexandru Vlahuță în De-a baba orarba. Ed. Tineretului -1955
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre supărare, citate despre seară, citate despre plâns sau citate de Alexandru Vlahuță despre plâns
Și-altă dată
Stăteau toate cifrele romane
pe o umbră de cruce.
Prima era ultima de la mijloc.
Beam apă stătută dintr-un felinar
și dansam cu o grecoaică cifră
și o mângâiam pe linia vieții.
Se auzeau împușcături de majuscule.
Moartea juca șotron pe morminte.
O casă fugită de-acasă
săruta o masă plină de cuvinte.
O dată de naștere alerga după o dată a morții
și-i spunea că e frumoasă.
Eu cântam: Și-altă dată! Și-altă dată!...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șotron, poezii despre sărut, poezii despre naștere, poezii despre jocuri, poezii despre frumusețe sau poezii despre cuvinte
Câinele din curte, slobod, nu-l lătră și nici nu se repezi la el, semn că-i era cunoscut. Se apropie doar de geograf, gudurându-se pe lângă acesta, dând bucuros din coadă. Lunganul mângâie dulăul de câteva ori, apoi îi oferi câțiva biscuiți proaspeți și moi, pe care câinele nu-i refuză; îi mâncă. Pe cușca din curte scria "Brutus", iar la poartă, pe o tăbliță, un anunț scurt amenința: "Nu intrați! Câine rău!" Brutus era un dulău mare, fioros, probabil și rău, dar nu cu Nis. În sfârșit, ușa casei se deschise, iar în prag apăru chiar adolescenta bălaie, înaltă și slăbuță; pe ea o căuta Nistor. Ochii albaștri ai fetei se luminară de bucurie când îl zăriră pe lungan.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bucurie, citate despre sfârșit, citate despre păr blond, citate despre ochi albaștri, citate despre ochi, citate despre geografie sau citate despre fete
Clipă în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire
Clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încerca să ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!