Sonetul VII

Flori, voi asemeni drept rânduitelor mâini
– mâini de fecioare, mâini de ieri şi de azi –
flori zăcând pe-un capăt de bancă-n grădini,
rănite pe-un capăt de lânced zăplaz,

încă o clipă de viaţă, apă-adăstând
în moartea ivită; – când ne veţi spune
cum din nou răsăriţi, între axe vibrând,
prinse-ntre degete gingaş; mai bune

decât aţi râvnit? Puteţi presimţi? voi plăpânde
laolaltă-n ulcior înviate,
resfirând spovedanii molcome, blânde.

Nelegiuit v-au cules. Mărturisească
păcate istovitoare, întunecate:
punţi din nou, înflorat, vă-mpletească.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul ospitalităţii

De popoare migratoare
au ajuns şi-n ţara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toţi
de la Ana la Caiafa
şefi de oşti sau şefi de hoţi
şi-au umplut la noi carafa

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Şi am dat şi am tot dat
din Mare pân-la Carpaţi
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e şi voi să daţi

Rabdă azi rabdă şi mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste şi blestem

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Ţara Ta
unde-i pacea şi aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul

C-am răbdat şi azi şi mâini
să nu cad am dat din mâini
şi din mâini şi din picioare
dar nu vi-i ruşine oare

poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase mâini

Cele mai frumoase mâini

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susţinut
când ai făcut primii paşi în viaţă.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat şi care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrăţişat
şi care ţi-au şters lacrimile pe tot
parcursul vieţii tale

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viaţa pentru ţine....

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antistrofe

O, dacă voi, femei, aţi veni
aici, printre noi, deşi suferinde,
nu mai cruţate ca noi în viaţă, şi totuşi în stare
să faceţi din noi nişte preafericiţi.

De unde,
când se-arată iubitul,
îi luaţi viitorul?
Mai bogat decât va să fie vreodată.
Cine ştie cât de departe
e cea din urmă stea fixă pe cer,
e uimit când o află
În spaţiul sublim al inimii voastre.
Cum vi-l desfăşuraţi în mulţime?
Voi cupe de noapte, iviri de izvoare.

Voi într-adevăr mai sunteţi aceleaşi?
Sunteţi chiar aceleaşi copile
înghiontite în drumul spre şcoală
de un frate mai mare?
Voi, pure fiinţe.

În timp ce feţele noastre
se zbârceau, urâţindu-ne,
voi rămâneaţi pâine proaspătă.

Nici despărţirea de copilărie
nu v-atingea. Dintr-o dată
v-aţi schimbat în ceea ce sunteţi, dumnezeieşte
şi miraculos împlinite.

Noi, ca rupţi dintr-un munte,
adesea de mici
colţuroşi; uneori
ciopliţi fericit;
noi, aşchii de piatră,
peste flori prăvălite.

Voi, flori ale pământului, ale adâncului,
dragi rădăcinilor toate,
voi surori ale Euridicei,
voi care urmaţi cu credinţă
urcuşul bărbatului.

Noi, adesea jigniţi de noi înşine
lesne jignindu-vă însă, şi cu plăcere,
şi din nou la nevoie jigniţi.
Noi, ca nişte arme-aşezate
cu furie-alături de somn.

Voi, ocrotindu-ne-acolo unde
nimeni nu ne mai apără. Ca un pom umbros
şi îmbietor la somn e gândul la voi în reveriile celor însinguraţi.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Azi, după mii de veri, mi-e din nou toamnă
Şi fumul din grădini îl simt în piept
Azi până şi trecutul mă condamnă
Că încă sunt prezent şi te aştept

Azi mă ascultă trişti din nou castanii
Ce-mi ţineau partea când eram puştan
De-acum, uşor, pe cum vor trece anii
Voi deveni şi eu... un biet castan.

poezie de Gabriel Cîndea
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a începe un portret, uită-te bine... Sunt mâini care nu seamănă cu figura. Sunt mâini care gândesc; mâini bune, iubitoare, care parcă mângâie lucrurile pe care le ating şi mâini răutăcioase care privesc lumea cu necaz. Am văzut mâini foarte triste la un actor care nu juca decât roluri comice... Mâinile nu puteau minţi. Pentru mine gura... priveşte mai expresiv decât ochii. Ochi sunt uşor de făcut. Privirea-i mai greu.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi

Ştiu că va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.

Iar când, din nou, va răsări,
voi veţi avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, să fiu şi eu inclus
prin poezii.

Voi fi cu voi când veţi citi
şi, chiar de nu veţi auzi,
voi mulţumi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proximo (vorbindu-le ultimilor oameni recrutaţi): Eu sunt Proximo! Vă voi fi mai aproape în următoarele zile, ultimele din existenţa voastră nenorocită, decât v-au fost mamele voastre când v-au adus ţipând pe lume. Nu am plătit bani grei ca să îmi ţineţi companie. Am platit ca să obţin profit după moartea voastră. Aşa cum mama v-a fost aproape la început, aşa vă voi fi eu aproape la sfârşit. Când veţi muri- şi o veţi face- veţi trece dincolo în zgomot de... (Aplaudă.) Gladiatori... vă salut.

replică din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori negri s-au abătut

Peste ţara mea grădină,
Nori negri s-au abătut.
A rămas fără lumină
Fiindcă voi aşa aţi vrut.

În alb, toţi v-aţi îmbrăcat.
Aţi simulat puritatea.
Când de fapt, aţi semănat
Peste capitală moartea.

Cu mintea întunecată
Aţi învrăjbit iar românii.
Peste ţara lor bogată
Vreţi să fiţi doar voi stăpânii.

Chemaţi oamenii la luptă
De parcă suntem în război.
În două ţara e ruptă,
De cei care-au ajuns ciocoi.

Ca pe două oşti duşmane
I-aţi aşezat faţă-n faţă.
Le-aţi pus în mâini iatagane
Să-şi spună: Adio viaţă!

Voi aveţi mintea bolnavă.
Nu mai simţiţi româneşte.
Ne vreţi ţara o epavă.
Dumnezeu vă pedepseşte.

Eu, domnilor, vă sfătuiesc
Să staţi o clipă. Vă opriţi!
Şi pentru neamul românesc,
Doar binele să îl gândiţi.

Din nou, lumina să revină
În mintea noastră-a tuturor.
Să păstrăm ţara grădină
Şi pentru neamul viitor.

poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă

Când tinereţea ta se duce
Păstrează-mi vad la o răscruce
Si voi veni cu braţ de flori
Cum te-aşteptam de-atâtea ori.

Eu voi fi ultimul invins
De al tău zâmbet ca un vis
Iţi voi păstra in amintire,
Acelaşi chip plin de iubire!

Si dacă soarta a fost rea
Ne-a despărţit când se-nsera
Eu voi veni din nou la tine
In clipa când, nimeni nu vine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că te iubesc cu disperare

pentru că acum ştiu
de ce l-am ales pe Barabas
doamne să nu mai vii
te voi răstigni iar
îţi voi găuri inima
te voi stigmatiza
îţi voi umple sufletul cu spini
te voi purta pe golgota
cu lovituri de bici
cu multă ură te voi lovi
apoi mă voi spăla pe mâini
ca şi când nimic important nu s-a-ntâmplat

acum ştiu de ce nu cumpără nimeni îngeri
aripile lor nu ţin de foame
nici lacrimile de sete

cum să nu te răstignesc din nou
cum să nu te vând pentru un pumn de monede
ce m-ar împiedica să fac toate acestea
sperând în iertarea ta

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâini autoritare desprinse din armoniosul ritm al trupului. Mâini antene legate de-a dreptul de celule cerebrale, mâini fine, lungi, aristocratice, care căutau să prindă în aer o fărâmă din necunoscut şi din imponderabil, mâini care se avântau ca aripile sau se încleştau şi sfârşeau ca ciocul şi ghearele păsărilor de pradă.

citat din Constantin Argetoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi flori...

Daţi-mi flori cât sunt în viaţă,
Să le simt a lor miros,
Rupte din grădină, luate de la piaţă,
Primite ca un cadou frumos.

Pe mormânt când veţi aduce,
Multe sau puţine flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.

Nu le voi simţi mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
Să sacrificaţi voi floarea?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vazele de flori

Ce mâini înfrigurate-au modelat
Argila neagră-a vazelor bizare,
În care mor plăpânzii trandafiri,
Cum mor în noi nervoasele iubiri? -
Argila neagră-a vazelor bizare,
Evocatoarea unei funerare!

Ce mâini înfrigurate le-au turnat,
Dând formei lor senzaţii de femeie:
Cu linii rotunzite ca de pântec,
Cu ondulări de şolduri şi de cântec? -
Dând formei lor senzaţii de femeie
Şi braţelor mişcări de orhideie!

Ce mâini înfrigurate de amant,
În lutul cald al vazelor de flori,
Au îngropat fragmentul vinovat,
Ca un motiv de sete şi păcat? -
În lutul cald al vazelor de flori,
Ce mâini au pus beţie şi flori?

O! Vazele în care mor atâtea flori:
Atâţia crini, şi-atâţia trandafiri,
Atâtea crizanteme despletite,
Şi violete, şi garoafe înnegrite -
O! Vazele sunt urne funerare,
Ca sunetul femeilor bizare.

poezie clasică de Claudia Millian-Minulescu din Cântări pentru pasărea albastră (1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spălaţi-vă pe mâini

când eram mic mama îmi spunea
spală-te pe mâini şi hai la masă
azi noi suntem Cain venit de la câmp
cu mâinile pline de sângele lui Abel
bunicul îl chema pe cel de sus
să ne binecuvânteze masa
era o bornă între ce a fost
şi ce urma să fie
noi, curaţi
ne puteam aşeza în tihnă la masă
azi nu e tihnă pentru că
nu suntem curaţi
ne minţim
şi ne spălăm pe mâini
ca Pilat din Pont

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei pleca

Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt şi soare
Şi te voi aştepta din nou să vii
Chiar dacă secole vor trece călătoare.
Voi creşte mare, umbră eu voi da
Şi multe păsări voi avea pe ramuri
Şi mulţumit voi fi de soarta mea
Căci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipă de clipă, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
Şi te voi aştepta din nou să vii
Pe-aripi de vânt să te întorci la mine.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul IV

O, voi cei gingaşi, uneori intraţi
în suflul ce nu cugetă la voi,
pe-obraji să se prefire dar, lăsaţi;
din nou unit, el tremură apoi.

O, voi cei fericiţi, voi, mântuiţi,
voi ce păreţi al inimii-nceput.
Arc de săgeţi, şi de săgeţi ţintiţi,
veşnic în plâns sclipiţi de-un zâmbet mut.

Nu vă-nspăimânte durerea. Povara
daţi-o pământului greu înapoi;
grei sunt şi munţii, grea e şi marea.

Chiar pomii sădiţi, de copii, mai apoi,
nu i-aţi mai dus; erau grei pentru voi.
Dar adierile... dar depărtarea...

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou

Iar am tăcut
când am ieşit la lecţie.
Voi fi sancţionată, din nou,
pentru tăcere şi neştire,
precum un copil mic.
Voi avea nota scăzută
la viaţă
pentru că nu mi-am dat seama
că trăiesc...
Din nou,
voi avea mustrări de simţire
pentru că nu mai pot
să nu va urăsc
şi să nu vă iubesc
în acelaţi timp.

poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XV

Aşteptaţi... e gustos... Se şi duce... s-a rupt.
Puţină muzică doar, un zumzet uşor –:
fete, voi, calde, fete, tăcutelor,
dansaţi aroma-ncercatului fruct.

Dansaţi portocala. Cine-o poate uita,
cum înecându-se-n sine, înverşunat
dulceaţa şi-o-nfruntă. A voastră era.
Din nou, savuroasă, spre voi s-a-nturnat.

Dansaţi portocala. Din voi azvârliţi
mai cald peisajul: matúr să dogoare
în aerul patriei! Învăpăiate

miresme, miresme iscaţi! Înrudiţi
cu pura coajă, şovăitoare,
cu-al fericitei suc, ce-o străbate.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă tristă

Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Frunze-ale bucuriei, voi toate aţi căzut.

Căzut-aţi în grădina de vis unde m-am dus,
Cu părul răvăşit de vântul din apus.

Căzut-aţi din copacul cu albele căţui,
Ici colo şi oriunde pe-aleea cu statui.

Culori de-odinioară, de rochii de copil
Când vânturi mari de toamnă sunau din corn subtil.

Şi aţi căzut mereu, cernând în agonii,
Căzut-aţi reunind pălite armonii.

În zori, pe drumul reavăn, tăcut v-aţi aşternut,
Din ochii mei aţi plâns, din mâini voi mi-aţi căzut.

Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Prin anii mei deşerţi, căzut-aţi, aţi căzut.

poezie clasică de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!