Sonetul XIII
O, pară, vișina, mărul în pârg,
agrișele... poamele toate vorbesc:
de moarte vorbesc, de-al vieții sârg...
îl presimți și pe-un chip copilăresc.
Gustă sucul: purcese departe.
Simți molcom pe limbă tâlcul nespus;
curg gânduri fără vorbe deșarte;
prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!
De rostești vorba: măr, toți o știu;
dar mai dens dulce suc simte gura
mângâind legănat mușcătura,
limpezit tot mai treaz, străveziu;
Îndoit râs solar, pământesc :
O trăiri!... Simțământ... urieșesc!
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mere
- poezii despre vorbire
- poezii despre vișine
- poezii despre viață
- poezii despre râs
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- poezii despre copilărie
Citate similare
Alinarea Mariei cu cel înviat
Ce-au simțit atunci: nu este oare
decât orice taină mai dulce
și tot pământesc:
când puțin palid încă de groapă,
ușurat a mers către ea:
înviat în tot locul.
O, către ea, mai întâi. De nespus
le era vindecarea.
Da, se vindecau, asta era. Și n-aveau nevoie
să se-atingă tare.
El puse, de-abia o secundă,
a lui în curând
veșnică mână, pe umărul ei femeiesc.
Și ei începură,
tăcut ca pomii-n aprilie,
și nețărmurit,
acest anotimp
al supremei lor legături.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Viața Mariei, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- citate de Rainer Maria Rilke despre tăcere
- poezii despre timp
- citate de Rainer Maria Rilke despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre femei
- citate de Rainer Maria Rilke despre femei
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre Pământ
- citate de Rainer Maria Rilke despre Pământ
- poezii despre Maria
Toți cei ce te caută, te-ncearcă pe tine
Toți cei ce te caută, te-ncearcă pe tine.
Și cei ce te află, te leagă pe tine
de chip și de gest.
Eu însă vreau să te pot pricepe,
cum te pricepe și glia,
când pârguirea-mi începe,
împărăția-ți
e-n pârg.
Nu-ți cer nici o deșertăciune,
spre-a-mi fi vădit.
știu că timpul poartă alt nume
decât acela
ție sortit.
Nu-ți cer minune pentru credință.
Legilor tale fă-le dreptate,
celor ce sunt din spiță în spiță,
tot mai învederate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre legi sau poezii despre dreptate
Sonetul III
Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră
și-n inimi, temple, zeul n-a durat.
Un cântec învățat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
ființa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă
pământ și stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e ființă
chiar vorbe de rostești cu glas șuvoi.
Învață cântecul să-l uiți de neființă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre muzică, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre răsplată, poezii despre promisiuni, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc
Te pierd pentru-o secundă, cât pleoapele-mi clipesc.
Te rătăcesc în gânduri, doar să te regăsesc.
Și-n ăst răstimp, iubito, pe iris ți-odihnești
A trupului splendoare și pletele-ngerești.
Rămas-am treaz în noapte ca trupul să-ți dezmierd,
De teamă că în somnu-mi putea-voi să te pierd.
Ajuns-am să mă sperii de-al nopții fiu, Morfeu.
De-n labirint de vise tu pieri, mă pierd și eu.
În Cerber m-aș preface, pândind la căpătâi;
Când ochii-i vei deschide, să fiu eu cel dintâi,
Pe care-ți lași privirea să lenevească-n zori,
Să simt până-n străfunduri ai dragostei fiori.
Te pierd pentru-o clipită, doar să te regăsesc,
Ursita mea mireasă, cu chip dumnezeiesc.
Ți-s ochii rupți din stele, ți-e gura rod în pârg.
Mă lași, sau voi fi furul ce o sărut cu sârg?!
Să dăm urmare firii! Tu, cea de zei sortită,
Mă-nvață alfabetul iubirii și-n sanscrită!
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre sperieturi sau poezii despre ochi
Maria, tu plângi - știu bine
Maria,
tu plângi știu bine.
Aș vrea atunci și eu să plâng,
să te laud pe tine.
Fruntea de pietre s-o strâng,
să plâng...
Mâinile tale-s fierbinți;
clape sub ele ți-aș strecura,
atunci un cântec tot ai avea.
Dar ceasul moare, fără urmași...
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mâini, poezii despre laudă sau poezii despre ceas
Ca dimineața de azi
Ca dimineața de azi
fost-a vre-un om mai treaz?
Nu numai floarea și râul
și-acoperișu-i furat de extaz.
Chiar rnarginea-i tot mai bătrână
de ceruri șirag luminată
simte: e țară, răspuns,
largul de lume visată.
Totul respiră, mulțumește-nainte.
O, ale nopții coșmaruri,
cum fără urmă-ați pierit.
Din strat peste strat de lumină
întunericul vostru era făurit,
care pur se dezminte.
Muzot, pe la 23 februarie 1922
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Proiecte, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre râuri, poezii despre prezent, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre coșmaruri
Morgue
Ei zac așa, de parcă ar fi gata,
acum, târziu, să afle-o faptă care
să-i înmănunche liniștii-nghețate
și între ei s-aducă împăcare;
căci parcă nu-i sfârșit în astea toate.
Nu afli nume-n buzunări deșarte.
Dezgustul de pe gurile uscate
să-l spele n-au putut; stă mai departe;
doar într-atâta s-a schimbat; curat e.
Și bărbile sunt mai țepoase-acuma,
de gardieni mai bine tunse, numa
la privitori să nu le facă silă.
Întoarsă e sub pleoape-a lor pupilă,
privirile-năuntru-s îndreptate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuns, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre gardieni, poezii despre curățenie sau poezii despre barbă
Maria, tu plângi
Maria,
tu plângi, - știu.
Aș vrea și eu să plâng
la prețul tău.
Cu fruntea pe pietre, nătâng
Vreau să plâng...
Mâinile tale fierbinți, le știu;
Dacă aș pune clape de clavir sub tine,
atunci o melodie suavă ți-ar rămâne.
Dar ceasul moare fără moștenire...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rainer Maria Rilke despre plâns, citate de Rainer Maria Rilke despre mâini, citate de Rainer Maria Rilke despre muzică, poezii despre moștenire sau citate de Rainer Maria Rilke despre moarte
Tăcerea este singura limbă universală atunci când am impresia că vorbesc o limbă străină cu ființe care vorbesc aceeași limbă cu mine.
Martin Page în O perfectă zi perfectă
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre tăcere sau citate despre limbi străine
Relativism
cineva mă întreabă de ce tac
cineva mă forțează să vorbesc
nu pot rosti cuvine care s-au mai spus
nu pot să spun ce alții nu-nțeleg
nu au cum să vadă să audă
ce știu numai eu
decartes spunea
că simțurile denaturează viața
când nu voi mai simți
am să vorbesc
poezie de Adina Velcea (11 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri
Glorificarea lui Buddha
Al miezurilor miez, inima inimilor,
migdală ce te-nchizi și te-ndulcești
acestea toate, până la capătul lumilor
sublime, e carnea rodului ce tu ești.
Nimic de tine, simți, nu se mai ține;
cinste ție: coaja ta e în Nesfârșit.
Acolo, strașnica-ți sevă zace și-ntreține
ajutată de-o strălucire dinafară, din Zenit.
Căci în înalt de nalturi, sorii tăi,
nemaivăzut sunt toți deplin rotiți și orbitor.
Ci înlăuntrul tău a și început
ce stă deasupra sorilor.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea a doua, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre înălțime, poezii despre început sau poezii despre ajutor
Nu-ndrăznesc
De m-ai asculta vreodată
aș voi ca să-ți vorbesc
tu m-asculți... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
ești prea bună, ești prea dulce
însă fără voia mea
ca și-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.
Am a-ți spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ți văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
ochiu-ți e impunător
pentru ce te-admir într-una
înțelegi tu prea ușor.
De mi-ai fi tu suverană
și eu rege de ți-aș fi
pentru tine aș muri.
Poate-s prost! e cu putință
însă știu că te iubesc
inima-mi e simțitoare
însă nu pot să vorbesc.
O! amoru-mi pentru tine
să ți-l spun de-aș îndrăzni
n-ai mai râde și pe-un altul
niciodată n-ai iubi!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre păsări sau poezii despre prostie
Acele biete vorbe, oarecare
Acele biete vorbe, oarecare,
obscure și flămânde, le iubesc.
Din sărbătoarea mea le dau culoare,
atunci se-nseninează și zâmbesc.
Făptura lor, cu teamă ferecată,
se înnoiește-n ochii tuturor;
nu au mai mers în cântec niciodată
și-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sărbători, poezii despre poezie sau poezii despre frică
Sonetul XX
Între stele, ce departe-i! Însă mai departe
se află ce-nvățăm aci.
De pildă unul, prunc, al doilea-în altă parte...
În depărtări ce nu se pot gândi.
Tot largul Firii nu-i cuprins de soartă?
Cum ni se pare-atâta de străină?
Gândește,-ntre fecioară și bărbat, ce largă toartă!
Ferindu-se de el, de el se-anină...
Departe-s toate; ne închis e cercul viu!
Privește blidul pentru prânzul cel voios:
un straniu ochi de pește licărind sticlos.
Că-s peștii muți, credeam cândva. Nu știu!
La capăt nu găsești un loc în care peștii au grăit
cu vorbe ce nu le-au rostit?
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre virginitate, poezii despre bărbați sau poezii despre bebeluși
Eu nici nu știu cu cine mai vorbesc,
Atunci când scriu aicea poezie
Și dacă tot dezastrul pământesc
Într-adevăr mi se cuvine mie.
catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre vorbire, citate de Adrian Păunescu despre poezie sau citate de Adrian Păunescu despre Pământ
Reverie echinocțială
Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-n apus dispare după deal,
iar umbrele, venite de afară,
pictează sub fereastră măști de carnaval!
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai știu de ce au fost plecate,
ce-aveau în spațiul sideral de căutat...
Dar mă cuprinde, parcă, dintr-odată,
un dor nebun, fără să știu precis ce-aș vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinerețea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă-ndată, focul să-l aprind,
dar tinerețea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind!
Cu amintiri rămase peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
ea deîndată-ncepe să recheme
iubitele lăsate-n prag de paradis.
Le simt tot mai aproape, lângă mine,
cu dorurile toate vreau să le vorbesc,
ca-n clipele venind tot mai senine
să le aduc, din nou, în raiul pământesc.
Să le iubesc cum o făceam odată,
fără să am vreo teamă că ar fi păcat,
când le chemam pe toate, deodată,
să recitim poemele nescrise-n pat...!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre dor sau poezii despre seară
Când tac, vorbesc
Când vorbesc de fapt tac
Când tac și ascult, vorbesc
Ceea ce nu am să cunosc
De mereu am să vorbesc
De nu am să tac si vorbesc
Fără să ascult, să vorbesc
Ce eu nu pot să vorbesc
Neavând gândul celui ce-l ascult
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere
Cel ce citește
Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoșteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiți în oameni,
în oamenii întunecați de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
și-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam și totuși curg
cuvintele și șiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăștiate...
Acuma știu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolțile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Și-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
și de departe ca și cum ar crește
nimicul întâmplat se deslușește.
Și dac-acum ridic din carte ochii,
nimic nu mi-e străin și totul mare.
aici trăiesc ce se petrece afară
și peste tot nimic n-are hotare;
dar mă-mpletesc și mai adânc în linii
când ochii mei pe lucruri se coboară,
pe simplitatea gravă a mulțimii;
atunci încet pământul se revarsă.
Și bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă:
întâia stea e cea din urmă casă.
poezie celebră de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre vânt sau poezii despre ploaie
Sonetul VII
Flori, voi asemeni drept rânduitelor mâini
mâini de fecioare, mâini de ieri și de azi
flori zăcând pe-un capăt de bancă-n grădini,
rănite pe-un capăt de lânced zăplaz,
încă o clipă de viață, apă-adăstând
în moartea ivită; când ne veți spune
cum din nou răsăriți, între axe vibrând,
prinse-ntre degete gingaș; mai bune
decât ați râvnit? Puteți presimți? voi plăpânde
laolaltă-n ulcior înviate,
resfirând spovedanii molcome, blânde.
Nelegiuit v-au cules. Mărturisească
păcate istovitoare, întunecate:
punți din nou, înflorat, vă-mpletească.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre spovedanie
Sonetul XXIII
Mă cheamă dar în clipa ta de mâine
vrăjmașă ție ne-mpăcat;
Mă roagă tainic, cu priviri de câine
din nou apoi înstrăinat.
Ce nu s-a dăruit, îți aparține,
cuprins îți pare în sfârșit.
Dar te dezleagă vorba: mergi cu bine
când semn aștepți de bun sosit...
Spre reazăm temători vom năzui
prea tineri pentru vechea seamă,
prea vârstnici pentru ce n-a fost.
Noi, preț dăm cui îl vom slăvi,
suntem, ah, creangă și aramă
și rod, primejdii, mreji cu dulce rost.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre pericole, poezii despre câini, poezii despre crengi, poezii despre cadouri sau poezii despre bătrânețe