Iubire fără anotimp
te iubeam aproape copilărește
cu bucuria primei jucării
primite-n dar
și nu era Crăciunul...
de fapt nici iarnă nu era
nici primăvară
cineva încurcase anotimpurile
adormeam cu tine în gând
și mă trezeam
cu numele tău pe buze
soarele cădea într-o dungă
pe cartea ce veghea noptiera
și visele mele
obișnuiam să mă ascund între file proiectându-te în fiecare personaj îndrăgit
cădeau ghiocei...
legasem șnurul alb-roșu
la fereastră
iarna râdea în pumni
primăvara nu mă găsea
nici tu
rătăciserăți drumul...
marginea lumii își așezase linia
dincolo de gard
până și albul lăptos al ceții
se sprijinea leneș
de ziua ce abia începea
sub puful zăpezii
gemeau mugurii
lacrimile primăverii scânteiau
la streașină
numai eu rămânsesem prinsă
într-o poveste ce nici nu trecea
nici nu venea
copilărind o iubire fără anotimp
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gând de primăvară
Înghețat si zgribulit
Într-o mantie de frig
Aninat într-o fereastră
Cu ochi mari în frunza creață
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărțișor
- Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul, știu, e cu zăpadă
Și tu n-ai avut lopată
Nici mașină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai
Ești un fluture în zbor
Fără bilet de avion
Doar cu gând de primăvară
Și miros de tămâioară!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucând X și 0 cu viața
privesc fereastra
dincolo de ea tăcerea
se lungește ca umbra în apus
de la un timp nici avioane nu mai trec
obișnuiam să le număr
să văd câte gânduri încap
între un zbor și altul
diminețile îmi ieșeau cu număr par
după amiezile vorbeam cu tine
și rămânem mereu cu gustul amar
al depărtării pe buze
iar numărătoarea îmi ieșea fără soț
nici pescărușii nu mai taie ceața
nici telefonul nu mai sună
deși nu mi-am schimbat numărul
mai oprește câteodată mașina de gunoi
dar nu suntem dispusi
să renunțăm la balastul din viața noastră
și ne miram de ce ne sunt pașii atât de grei
iar picioarele de plumb
par că prind rădăcini
în lutul din care am ieșit
mă întreb dacă am fi fost
doi pomi într-o grădină
depărtarea ar fi avut același gust amar
sau rădăcinile noastre s-ar fi împletit
și fructele noastre ar fi avut aceeași culoare
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet
va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul potrivit
De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.
Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.
Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzișul,
Nici prea dulce, nici amar.
Cu miros de crizanteme
Și cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.
Și-n spectacolul ei, viața
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.
Doar iubirea ta să fie
Veșnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici tu, nici eu nu cunoaștem Secretele Eternității
Nici eu nici tu nu cunoaștem această enigmă a lumii.
Întâlnirea noastră este ascunsă de un văl:
Atunci când vălul va cădea,
nici tu, nici eu nu vom mai rămâne.
citat din Omar Khayyam
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniști...
și n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -și vis și speranță și crez
și stea cu noroc
și n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spațiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - și ape și aer și foc
și liniști mereu...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este mai bine să te cunoști pe tine însuți decât să învingi într-o mie de bătălii. Numai așa îți aparține victoria. Ea nu-ți mai poate fi luată nici de îngeri, nici de demoni, nici de rai și nici de iad.
citat din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucând X și 0 cu viața
privesc albul coalei de hârtie
e atât de alb
că mă dor ochii
iau pixul și trag o linie dreaptă
așa ca linia aceea
a aparatului care măsoară
pulsul vieții
nici un gând nu o deranjează
mă deranjează pe mine
s-au adunat toate
și bâzâie ca un roi de țânțari
cred că legătura neuronală
dintre creier și mână
e întreruptă undeva
altfel nu înțeleg refuzul literelor
de a se lăsa desenate
doar linia aceea dreaptă continuă
să taie coala albă
ca un drum fără întoarcere
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea poetului...
Cerul, drumul și gândul, nu le poți îngrădi*
Nu poți franje blestemuri, nici de soartă fugi
Numai albă tăcerea, numai mutul destin
Prelunjeste plăcerea răstignirii pe chin...
Drumul ăsta pe care-l savurai în citate
Ți-a înfipt cu pudoare un pumnal pe la spate
Drum de care spune-ai că nu-l poți îngrădi
A servit numai bară între "cer" și "gândi"...
Noi rămăși fără tine într-o iarnă târzie
Ne-am trezit singuratici, părăsiți în pustie
Și de-atunci nu mai știm ce înseamnă poezie
Nici ubire de oameni, nici iubire de glie
Parcă luase-i cu tine tot ce"nseamn-a gândi
Și-ntr-o țara-prostie nu mai ai ce mai scri
Ne -a rămas contemplarea albăstrimii de ceruri
Pe plachete cu versuri de Grigore Vieru...
*-citat din G. Vieru
poezie de Iurie Osoianu (14 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să judec frunzele
niciodată nu caut vinovați de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieții
poate și pleoapele
când despart visele în clipe
nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovați de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mișcarea de rotație
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate
chiar și de aceste cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile
Când izgonit din cuibul veșniciei
întâiul om
trecea uimit și-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - și din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă.
Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu fața-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei și nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".
Și-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (18 februarie 1919)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gioconda
stăteai așa, ca Gioconda
cu mâinile încrucișate
pe marginea lumii
aveai și zâmbetul acela
jumătate de zână, jumătate de drac
parcă nu aveai nimic de pe pământ
nici un loc al tău
nici inimă
nici țară
nici dragoste
nici copaci
fiindcă erai ca un abur
de seară
o închipuire barocă
o enigmă biblică
un început de renaștere
toți te-ar fi vrut
ca pe un trofeu
ca pe un vitraliu
ca pe un obelisc
tu stăteai în tabloul tău
cu brațele în cruciș
ca într-o fereastră sculptată
ca în mintea pătrată
a unui artist
așteptând să fii a nimănui
sau a tuturor
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supraomul în oglindă
nici albul nici negrul nici culoarea
din altedăți de mine în afara-mi
din alte zări de ochiuri de speranțe
nici umbrele nici corpurile nici uitarea
numirile democratice de îngeri
voturile din rai și iad deopotrivă
cu măști ce se afundă în oglinde
nici umbrele nici corpurile nici uitarea
departe de a fi o nemurire
zvâcnirile galapolui de clipe
ori o armată de-nrobiri solare
nici umbrele nici corpurile nici uitarea
preling cleștarul prăfuit al ignoranței
al pasului etern spre infinituri
desprins din visele reificate
doar oameni doar ființe doar fiire
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt
Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.
Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceață din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.
Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranța ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aș fi
Sunt puțin, doar atât, o femeie...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer străin - Lume pustie
Străin Cer, străin Pământ, străin trup de,, sfânt",
nu-i,, gând" fără de răspuns, nici timp de omorât
(iertat), nu-i cale de reîntors viața la ce-a fost...
nu-mi amintesc, nici nu am cui să cer răspuns!
Gândul meu... simțirea mea... gându-i fără de
simțire, simțirea... fără conexiune, în derivă... Eu
și Lumea, totul pare a pustie, totu-i fără,, viață",
vraja... farmecul ori cântul ploii, sunt tăcute...
Moartea vie, fantomatică, domină natura lipsă,
latura umană...,, terfelită" între vieți, timpuri fără
de 'nțeles, glas de prunc țipând în vis, încă
nenăscut, mama lui încă... se zbate între vieți!
Pare a vis fără de noapte, pare a somn între
vieți, acum e liniște, chiar prea multă liniște, nu
mai plouă, nici nu ninge, nici a viață nu se
simte, parcă totu-i negru, chiar e negru, chiar...
Chiar e noapte, seară târzie, e chiar iarnă... iarnă
fără de poveste, chiar prea multă liniște,
lipsește... glasul iernii, glasul... suflul vântului,
lipsește albul zăpezii, lipsesc toți oamenii!
Timpului... veacurilor le-a trebuit o clipă să
schimbe rânduiala lumii, lumii i-a trebuit milenii
ca 'ntr-o clipă să cadă... să prăbușească Cerul,
și să aducă lumea într-un război tăcut... al lor!
Doar război, doar oameni, dincolo e,, pace", nu
s-ar putea spune, dincolo e pace, n-a scăpat
ceva neatins de talpa lumii, poate doar Luna,
dar, încă nu ne spune, ea e sigura la,, locul" ei!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi...
Veneai cândva și tu cu dimineața,
În gara cu plecările vândute;
Când se topea pe iarbă-n rouă ceața
Iar soarele venea să le sărute.
Când ceștile nu cuprindeau amorul,
În picătura de cafea sorbit,
Și dam speranțele la schimb pe dorul
Ce ochii tăi în mine l-au sădit...
Azi... nu-și anunță nici un tren venirea
Că-n două-i frântă linia ferată;
Încă mai taie-n inima privirea
O rană ce-a rămas nevindecată...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!