Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Morminte de hetaire

Ele-s întinse-n părul lor cel lung,
cu fețe brune, trase-adânc în sine.
Cu ochii-nchiși ca de prea multă zare.
Hârci, guri și flori. Și dinții netezi,
– piese-ntr-un joc de șah în miniatură,
din fildeș, rânduite în șirag.
Și flori, galbene perle, oase zvelte,
mâini și cămăși și pânză veștejită
pe prăbușita inimă. Dar jos,
acolo sub inele, talismane
pietre-azurii (în dar de la drăguți)
încă stă sexul – criptă liniștită,
până sub boltă plină de petale.
Și iarăși perle, galben risipite –
cupe de-argilă arsă care-au fost
cu chipul lor ornate, cioburi verzi
de șipuri de pomezi cu iz de flori,
și zei micuți: domestice altare,
cer de hetaire cu extatici zei.
Și brâie rupte, scarabei turtiți,
făpturi micuțe cu gigantic sex,
gură ce râde, dansatori și-atleți,
și fibule de aur ca mici arcuri
pentru vânat și păsări amulete,
și ace lungi și vaze delicate
și-un ciob rotund pe-al cărui roșu fund,
ca o inscripție neagră peste-o poartă:
ai celor patru cai picioare iuți.
Și iarăși flori și perle deșirate,
ale micuței lire șolduri clare,
și printre văluri care cad ca ceața,
un fluture, al gleznei, ca iscat
din crisalida încălțării sale.

Și astfel stau întinse printre lucruri,
lucruri de preț și pietre, jucărioare,
nimicuri sparte (câte zac în ele),
și-amurgesc ca fundul unui fluviu.

Vaduri de fluvii-au fost,
unde în valuri iuți se aruncară
atâtea trupuri de adolescenți
(ce se grăbeau spre viața lor de mâine)
și-unde torente bărbătești vuiră.
Și câteodată coborau din munții
copilăriei, cu sfieli, băieții,
și se jucau cu lucruri din străfund,
până-i prindea torentul în cădere:

Atunci lărgimea-acestui larg făgaș
o împlineau cu apă clar întinsă
și-n locurile-adânci se-nvolburau;
și prima dată oglindeau și țărmuri
și-ndepărtate strigăte de păsări,
când peste-o țară blândă, nopți cu stele
creșteau în ceruri, nicăieri închise.

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Glossa iubirii revendicate

Mi-am revendicat iubirea...
s-a deschis spre mâine cerul.
Iar se naște fericirea.
Soarbe în adânc misterul...
Flori și pace și lumină,
Frunze, vise, păsări, stele...
Și un dulce dor de tihnă
Mă aduce printre ele.

Mi-am revendicat iubirea,
Sângeri mi-au crescut în plete.
Iarăși m-a pierdut cu firea.
Trec uitatele regrete
Și mărșăluiesc spre tâmple,
Se lovesc de stânci de lacrimi,
În unghere stau ascunse
Printre sutele de patimi.

S-a deschis spre mâine cerul...
O fisură de lumină...
Dintr-o dată piere gerul,
Sub o mantie divină,
Iar cresc muguri de mătasă,
Fluturii de catifele,
Iarăși zboară înspre casă
Pe un cer pavat cu stele.

Iar se naște fericirea...
În incubatorul lumii,
S-a născut din nou iubirea.
S-au ivit pajii furtunii...
Trec războinici, trec în cete,
Printre valuri de uitare,
Purtând vânturile-n plete,
Nourând întinsa zare.

Soarbe în adânc misterul
Flori și fluturi, zâmbet, soare.
În clepsidră, efemerul,
Cată timpul să-și măsoare.
Trec chihlimbării poeme
Pe sub fruntea azurie,
În secunde timpu-și cerne,
Azi, cuvinte, pe-o hârtie.

Flori și pace și lumină,
Ning la tâmple veșnic reci.
Tu le-acoperă-n surdină!
Și prin ploi de frunze treci.
Strângi în pumn eternitatea?!
Lacrimi curg la tâmpla ta.
De departea vezi cum noaptea
Plouă licăriri de stea.

Frunze, vise, păsări, stele,
Într-un zbor celest trec toate,
Vei rămâne fără ele
Într-o zi, poate-ntr-o noapte.
Lasă-ți sufletul ofrandă,
Celor care-ți sunt aproape,
Ca în lumea cealălaltă
Să unești munții cu ape.

Și un dulce dor de tihnă
Pieptul să ți-l împresoare!
Trăind veșnic în lumină,
Să fii răsărit de soare!
Îngenunche și te roagă,
Înger ce-n lumină-ai fost!
Dacă aripa-i beteagă,
Iartă! E al vieții rost...

Mă aduce printre ele,
Printre stele, printre muze,
Printre crucile pictate,
Doar sărutul de pe buze.
Tu ești diavol de lumină,
Prima carte de povești,
Tu răzbați din întuneric...
Numai tu mă mai iubești!

Mă aduce printre ele
Și un dulce dor de tihnă...
Frunze, vise, păsări, stele,
Flori și pace și lumină.
Soarbe în adânc misterul,
Iar se naște fericirea,
S-a dechis spre mâine cerul,
Mi-am revendicat iubirea...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Poezie de primăvară

Mă-mbrac cu rochia frumoasă
a primăverii, mătăsoasă
și colorata în albastru,
cu pete mici de alabastru...
Cu șnur pictat pe poale lungi,
în roșu, galben și în dungi
de raze vii, strălucitoare
ce-ajung lucind, pân' la picioare...
Îmi pun la gât, din flori, mărgele,
la degete, din flori, inele
și-n părul pieptănat pe spate,
pun frunze verzi și fermecate
de albul zilei care vine
și se îndreaptă catre mine.
Ciorapi din zori portocalii,
botine roz din muguri vii...
Pe gâtul gol, pun o eșarfă,
pe buze palide, o harfă,
un zumzet vesel de albine
cu mici accente feminine
și-un zâmbet fin, dar nu prea mare,
c-un pic de dulce și cu sare
ca să-i sporească din valoare.
Pun repede pe mine-o ie
și scriu această poezie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seri de Mai

Cu umbre calde
Mărețe arcade
Ce fug în noapte
Prin flori uscate
Vânez petale

Privesc spre lună
Ce zi nebună
Va fi și mâine
Îmi șoptesc păsări
Ascunse-n în flori

Și mă-ntreb iară
Daca e vară
Daca e timpul
Ce-a fost și-acum
Odinioară

Voi flori din rai
Cu parfum in grai
Cu regesc trai
Dormiți cu noi
În seri de Mai
.
Așteptam zorii
Să cânte păsări
Udați de rouă
Să-nbrățișăm
Cuprinsul zării

Sa-nalțe flori
Parfum spre soare
Să fugă norii
Să piară vânturi
Ucigătoare

Și să petrecem
În seri de Mai
Sub clar de lună
Dansând în ploi
Pe vechiul plai.

poezie de (30 mai 2022)
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Blondă care nu poartă șirag de perle

În sfârșit s-a hotărât
Pieptul gol de la natură
Și fără perle la gât
Fiindcă le scoate pe gură.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Perle de iubire

Nu am bijuterii, nici nestemate,
La lună nu ajung ca să ți-o dau,
Însă-ți pot da cuvinte, ție, toate
Și în iubirea ta promit să stau.

Nu voi avea palate pentru tine
Și nici grădini cu flori în curtea lor,
Dar am câmpii care de maci sunt pline
Și susurul din apa de izvor.

Eu n-am s-aduc frumosul din tarabe
Să îl aștern sfios la pieptul tău.
Voi împleti din garofițe salbe
Și-un cer te va iubi-n albastrul său.

N-am perle, poate doar de bucurie,
Ce vor cădea din ochii tăi când plângi,
Când tu vei fi a mea și-ți voi fi ție,
Atunci am să te rog să mi le curgi.

poezie de (17 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori de tei

Flori de tei
autor: Alin Ojog

I-am scris pe-o frunza unei păsări
Să-mi dea din darurile ei
Să pot zbura să cânt prin locuri
Întreaga vară-n flori de tei.

Iar roiuri de albini să vină
Să strângă polen pt zei
Eu tot cântând voi fi prin locul
În care m-au născut ai mei.

Și-așa o vară voi petrece
Uitând că vor veni ani grei
Dormind cu păsări printre ramuri
Învăluit în flori de tei.

poezie de (29 august 2022)
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Musetel

Firimituri mici
din trupul meu
se descompun în flori de mușețel,
mici flori de mușețel,
galbene și mici,
putrede și reci,
flori de putregai.
Flori mici,
căzute din mine,
sufletul meu,
tăcerea mea,
gândul și durerea,
toate la un loc,
descompunându-se în flori
de mușețel.

poezie de
Adăugat de Ana MuresanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucruri

Tot ce s-a întâmplat a fost: am crescut singuri
trăind printre lucruri,
astfel i-am dat ceasului o față,
scaunului un spătar,
mesei patru picioare țepene
care nu vor obosi niciodată.

Ne-am echipat pantofii cu limbi
mai catifelate decât ale nostre
și-am atârnat limbi în interiorul clopotelor
pentru a putea asculta
limbajul lor emoțional,

și pentru că ne plăceau siluetele lor grațioase
ulciorul a primit buze,
iar sticla gât lung și zvelt.

Tot ce era dincolo de noi
a fost refăcut în imaginea noastră;
i-am dat țării o inimă,
furtunii un ochi,
peșterii o gură,
făcându-ne-astfel adăpost.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un mărțișor! (1 Martie)

Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!

poezie de (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România - București

Locul unde picură iubirea
Chiar din stele— galaxii
Strecurându-ți viu uimirea
Chiar în ochii tăi cei vii

E meleagu acest"de vis
Inundat chiar din balade
Numele-ți unde-i admis
Cu al lui Emil Palade

Sunt izvoare aici de flori
Și de pași și zbor spre stele
Iar privirile-n culori
Dă farmec patriei mele

Din Cluj până în Constanța
Din Arad până în Iași
Să nu îți pierzi cutezanța
În artă să fii același

Căci aici iată răsare
Chiar Ardealul cel cântat
De Bălcescu— la plimbare
În Palermo-nsingurat

Ce frumos este întreg
Ținutul numit Ardeal
Unde pașii alături merg
Iluzoriu și real

Și ce scumpă e Moldova
Și Oltenia— Banatul
Pân' la Dunăre—Orșova
Frumos loc cum nu e altul

Iar alături de Carpați
Brașovu' iată-l în zare
El cu brazii cei înalți
Cât de scump iată răsare

Priviți Iașul — Timișoara
Două perle românești
Baia-Mare — Sighișoara
Din ochi să le împletești

Dunărea-și spune cuvântul
Cu atâtea perle vii
Din Craiova până-n Oltul
Ce te așteaptă în câmpii


Nici Ploieștiul n-a rămas
Nici Galați și nici Brăila
Agale venind la pas
Li se alătură și Tulcea

Câte flori au înflorit
Chiar pe palma României
Și cu chipul strălucit
Aduc odă bucuriei

Însă iată capitala
Bucureștiul cel vestit
Ce scumpă îi este haina
Cu care s-a-mpodobit

Până-n stele ochi-i ard
Cu safire și rubine
Iar pe degete îi cad
Ploi de zâmbete senine

Herăstrău și Cișmigiu
Parcuri pline de culoare
Din devreme în târziu
Te invită la plimbare

Iar Băneasa ne surâde
Dintr-un chip de avion
De mănă acum ne prinde
Cu al zborurilor zvon

Mai departe Otopenii
Taie-n lung și-n lat planeta
Și azi pe aripa vremii
Măsurându-și lung dieta

România plai și dor
Ca pe ape Miorița
Ești de visuri un izvor
Ce ne crește aici ființa

Un luceafăr răsărit
Printre miile de stele
Cu un tei încercuit
De luminile din ele

poezie de (1 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cotitură

Drumul de la simțire adâncă la măreție trece prin jertfă. Kassner

Îndelung birui, contemplând.
Stele căzură-n genunchi
sub luptătoare privire.
Sau contempla în genunchi,
și-a stăruinței mireasmă
vreun zeu obosea,
încât lui îi zâmbea dormind.

Turnuri, astfel le privea,
încât se speriau:
și iar le clădea, brusc, înalte, într-unui.
Dar de câte ori peisajul,
împovărat prea tare de zi
nu odihnea, seara,-n tăcuta lui contemplare.

Animale-alinate intrară,
păscând, în privirea-i deschisă,
și leii captivi se uitară
fix, înăuntru, ca-ntr-o libertate de neînțeles;

păsări zburară prin ea,
însuflețita. Flori
se oglindiră într-însa,
mari, ca-n copii.

Și zvonul că cineva ce contemplă există,
atinse pe cel mai puțin,
mai îndoielnic vizibile,
atinse femeile.

Contemplând cât de mult?
De cât timp, ahtiat în adânc,
implorând în străfundul privirii?

Când el, unul, din cei ce așteaptă, printre străini se afla;
întoarsă, distrată odaia hotelului,
ursuză în juru-i, și-n temuta oglindă
iarăși odaia
și mai târziu din patul chinuitor
iarăși:
atunci ținură sfat în văzduh,
sfat insezisabil,
despre sensibila-i inimă,
despre inima care, prin trupul surpat dureros,
e totuși sensibilă,
ținură sfat, hotărâră:
că e lipsit de iubire.

(Și inițierea ei o opriră.)

Căci iată, are-un hotar contemplarea
și lumea mai mult contemplată
vrea să sporească-n iubire.

Împlinită e opera chipului,
împlinește-acum opera inimii,
din imaginile acelea în tine închise. Căci tu
le-ai biruit; dar acum nu le cunoști.
Iată, om din adânc, fata adâncului tău,
cea cucerită din mii
de făpturi, cea
de-abia cucerită, până acum
nicicând iubită ființă.

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Jules Verne

În afara acestora, în despărțituri speciale se desfășurau șiraguri de perle nespus de frumoase, care străluceau sub lumina electrică, perle trandafirii, smulse din "pinele" Mării Roșii, perle verzi din haleotidul "iris", galbene, albastre, negre, produse curioase ale diverselor moluște din toate oceanele și ale unor scoici de apă dulce din nord, în sfârșit, câteva piese rare, a căror valoare nu poate fi socotită și care au fost produse de pintadinele cele mai rare.

în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Around the World in 80 Days & Five Weeks in a Balloon" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 6.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Trenă de perle și mărgăritare

Ești Luna de pe cer,
Cu mătăsoasa-ți, strălucitoare, mantie divină
Speranță dai cetelor de îngeri
Iar nouă ne dai raze de lumină.

Trenă de perle și mărgăritare
Brodată-i cu iubire, presărăm în calea ta
De trandafir petale
Și flori albastre de nu-mă-uita.

Un martor ți-e întreaga adunare
Ce poate fi în lume mai plăcut
Decât această, plină de splendoare,
Zi, care, reprezint-un început?

Veți fi voi doi, de-acum, decât un suflet
Întâmpinat, pe tronul veșniciei
Cu bucurii și trâmbițe de îngeri
Acolo toți, cei buni vom fi cândva
Credința noastră dacă va dura.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Pentru mine...

*
Ai fost vioară-n toamna mea, ce imi cânta,
Mă linistea, când era furtună si trăznea
Chiar de avea o coarda ruptă si- ncet se-auzea...
.
Ai fost liniștea venită când totul striga,
Raza de lumină când nu îmi era bine
Si atunci, flori de salcâm, înfloreau la mine.
.
Ai fost povestea mea frumoasă, dar și tristă,
Ca un fluture, printre flori, doar cu o aripă....
Fără să știu, că așa ceva mai și exista.
.
Ai fost si ești copacul neclintit, ce uimea,
Câte frunze, an de an, fără efort, avea,
Si spre înalt pe toate le ducea, iar toamna
*
Ele-l lăsau!... Dar pe niciuna nu o regreta.
Și le uita, cum uită timpul întoarcerea...
*

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Funeralii pentru flori

Ea a spus, "... pot avea oricât de multe flori dorește scumpa
mea inimioară și de orice culoare, desigur..."

Ea iubește florile
o mulțime de flori
flori parfumate
ale frumuseții și-ale culorii
mănunchiuri de flori
proaspăt tăiate și aranjate
să sugereze simbolic
că ea a fost întotdeauna
înzestrată pentru iubire
le păstrează aproape de ea
ele-i acoperă patul
pe care stă culcată...

atât de multe flori
flori parfumate
care să ascundă miasmele
unui suflet mucegăit
și muribund...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăiesc acolo oameni, flori palide sub zgură

Trăiesc acolo oameni, flori palide sub zgură,
și mor uimiți de-o lume-mpovărată.
Șise schimbă-n hâdă strâmbătură
surâsul lor de gingașă făptură,
nu vede nime-n noaptea-nfricoșată.

Ei merg pe uliți, înjosiți, bătrâni,
de-absurde lucruri cărora slujesc,
și hainele pe ei se veștejesc
și-mbătrânesc frumoasele lor mâini.

Mulțimea nu îi cruță, îi apasă,
deși sunt slabi, cumva șovăitori,
doar câini străini ce nicăieri n-au casă
merg uneori, tăcut, în urma lor.

La sute de călăi ei sunt ostateci,
și orice oră-i strigă și-i arată;
lângă spitale-așteaptă singurateci
ziua intrării, ziua-nfricoșată.

Moartea-i aici. Nu cea de odinioară
ce-l atinsese pe copil în mers –
nu mica moarte-n magic înțeles;
ci-a lor atârnă verde și amară,
ca rodu-n ei ce crud va fi cules.

poezie de din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie și moarte, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Rodica Nicoleta Ion

Glossă acestei primăveri

Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare,
Printre brațe de lumină, caut pete de culoare.
Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri
Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri.
Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare,
Cci alerg, alerg într-una și mă pierd în depărtare.
Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță
Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață.

Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare,
Vreau ca pajul de lumină să apară pe cărare...
Poartă-n pletele de grâne, azi, miros de pâine copată,
Mâna sa – marmură fină, e cu miere-mparfumată.
Peste buzele de sângeri poartă șoapte de lumină
Și-n brățare de liane, prinde doru-mi și-l alină.
Câmp de maci are-n privire și-n argint țesut îi este
Albul, chipul de lumină, din uitata mea poveste.

Printre brațe de lumină caut pete de culoare,
Caut roze și miresme și săruturi pentru care
Ca un fluture de ceară, înălțat înspre lumină,
Aș plăti iubiri solare, oh, mireasa mea divină.
Muguri moi mustesc în mine, lacrimă-n afara mea,
Sunt quasar nuntind sub stele. Plouă pulberi moi de stea.
Marea-n unde mă cuprinde – cupă de smarald și jad,
În iubire, renăscându-mi ploaia de iubire, ard.

Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri,
Se ascunde prinsă-n umbre, luna, iarăși printre nouri.
Univers, în țesătura ta de flori, o altă lume,
Torci, spre-a transforma în aur taina vremilor nebune.
Vezi ceasornicul cum bate, pașii îi oprești deodată,
Odihnindu-le tăcerea sub o lespede de piatră.
Și de dincolo de zare, din clepsidra sfărâmată,
Faci copaci și flori și fluturi, faci și umbre dindtr-o dată.

Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri,
Rătăcesc în întuneric prinsă-n lanțuri reci de nouri.
Și-n tăcere, în spirală, cad cu stelele deodată,
Într-o ploaie de impresii, prin a sufletului poartă.
Biată inimă de piatră, biată inimă de ceară,
Sângerezi, hrănindu-ți plânsul cu atomi de primăvară.
Vânt mă-nalț pe-alei de sticlă și-n pădurile de jad,
Pasăre ruptă din soare, zbor spre infinit și ard.

Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare,
Sunt un răsărit de lună, sunt un răsărit de soare.
Cresc pe brațe muguri încă, hrănitori de libertate,
Sunt un fluture, lumină, cânt de dor și cânt de șoapte.
Sunt sortită a rămânemust suav de primăvară,
Mierea ce, în plecăciune, te-nvelșește cu aramă.
Nu mă plec degrabă morții. Sub a sa înfiorare
Nu-i decât etern și rece, nu-i decât întunecare.

Căci alerg, alerg într-una și mă pierd în depărtare,
O nălucă, primăvară, lotcă lunecând pe mare.
O mirifică-nserare peste valuri se coboară...
Eu sunt o îmbrățișare răsărind în fapt de seară.
Răsărituri sângerânde, se coboară-n mare, iată!
Eu țes mării, cu garoafe, o cămașă înflorată.
Șuieră în depărtare, șuieră cu duioșie,
Vântul, printre flori și păsări, cânturi moi de păpădie.

Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță,
Primăvară, primăvară, tu dai lumii altă viață.
Cucul, berzele, știrica, rândunica, vin pe rând,
Curcubee și iubire, iar în suflete pictând.
Un opaiț lucește... Cerul, de lumina lui de jar
Și-a deschis porți de lumină, din hotar până-n hotar.
Cârlionți de păpădie, la urechi fetițe-și pun,
Iar bătrânii ies la sfadă pe băncuțele din drum.

Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață
Și cu flori, și cu lumină, blândă, iarăși ne răsfață.
Se înghesuie pe ramuri flori și rod bogat se-arată,
Primăvară, primăvară, dulce și împarfumată.
Râu de miere se prelinge și brodează frunza-n codru,
Vezi de nicăieri, oriunde, cum se-adună tot norodul.
Simți mustind o altă lume, mai bogată în culoare,
Vezi țâșnind înspre lumină, gâzele, din floare-n floare.

Printre ramuri, printre stele, primăvara prinde viață,
Roi de fluturi zboară-n mine și spre transcendent mă-nalță,
Căci alerg, alerg întruna și mă pierd în depărtare,
Nu rămân singurătate, clopot, lacăt și ninsoare.
Căutând cu-nverșunare a iubirilor hublouri,
Asimetric, printre stele, ramuri dănțuiesc de doruri.
Printre brațe de lumină caut pete de culoare,
Prinsă-n leagănul de umbre, de tăceri și așteptare.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Flori de mai

Flori de mai înfloresc în grădina mea
Și totul e ca-n paradis.
În inima ta blândă,
Scânteia dragostei s-a aprins.


La prima noastră întâlnire
Flori de mai eu ți-am adus.
Și tu cu glas plin de fericire
M-ai zis că mă iubești nespus.


Flori de mai avea mama pe masă,
Când am trecut din nou al casei prag.
Era așa de bucuroasă
Și m-a cuprins la piept cu drag.


Lumea e ca un colț de rai
Când sunt cu tine împreună.
În grădina mea cu flori de mai
Viața îmi pare mult mai bună.

poezie de (11 mai 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Terci

Puneam perle
în cafea.
Tu
îmi aduceai
zahăr. Deschideai ochii,
umblai la verbe
astfel încât umbrele
din noi
să înghețe în corpuri
cugetătoare, în persoane
capabile să închidă
visuri reversibile
în care zahărul se metamorfoza în perle
și perlele se înnegreau în descompunerea
din care sorbeam
ceașca efemerității
irevesibile a ploii,
a fluxului de clipe care scălda
cuferele noastre.
Noi ieșeam în costume naționale,
români prin iarmarocul vienez
de la Piața Unirii
cu melancolia ei de spital,
apoi în oborul unui sat din China,
printre nimicuri
bune de ieșit din nevoi,
de undeva din mall-ul de nicăieri,
mândrii de hora mare și veselă
cu
dilema posthamletiană
și precolumbiană
a perlei sau zahărului
din care s-a format Primul.
Pofta calciului de dulce
sau a cubului de platoșă
încă din preistoria
tyranosurilor memorialistici.
Marea dezlipire de pași,
alibii pentru neînțelegeri în familii
din care suflete amanetate
s-au trezit jefuite de țel,
încât li s-a părut firesc
ca zahărul să fie o formă de perle.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căci, doamne, marile orașe

Căci, doamne, marile orașe
pierdute sunt și despletite;
Ca dintre flăcări fuge cel mai mare –
și să-l aline nu e alinare,
și curg micile-i ore risipite.

Trăiesc acolo oameni, trăiesc greu și rău,
în case-adânci, și gestu-i înspăimântă,
speriați mai rău ca turma nou născută;
respiră-afară treaz pământul tău,
ei însă sunt și nu mai știu că sunt.

Acolo cresc copii pe lângă geamuri,
ascunse-n umbre veșnic cenușii,
și nu știu că afară, flori pe ramuri
cheamă spre zări, spre vânt, spre bucurii –
și nu pot fi decât copii și-s triști copii.

Cresc fete-n floare spre necunoscut
și le e dor de calma lor copilărie,
dar nu-i acolo ceea ce-au cerut,
și tremurând se-nchid pentru vecie.

Și în ascunsele odăi, din fund,
au zilele maternității amăgite,
nopți lungi, cu scâncet fără voie izvorând,
ani fără lupte, reci, cu forțe vlăguite.
Și-n plină beznă stă al morții pat,
și-ncet ele-l doresc, cu-nfiorare,
și mor ca-n lanțuri, mor îndelungat,
și ies din casă ca o cerșetoare.

poezie de din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie și moarte, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook