Altă geneză

Am notat atent
Glasul tunetului
În versuri albe
Cu intenţia clară
Că voi desluşi
Printre rânduri
Mesaje îngereşti
Din fiecare semnal
De lumină senzorială
M-am apropiat ad-litteram
De vorba îngerească
Lăsată nouă tuturor
La fiecare răsărit celest
Când lumina edenului
A atins ţinta din gând
Pe toate nivelurile
La paritate certă
Cu energia radiantă
S-a deschis un portal
La cumpăna văzduhului
Prin care se întrevedea
Semnul genezei viitoare.

poezie de David Boia (7 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Event

Căutam eventul
În stare de veghe
Prin praf de stele
Cu tentă aurie
Unde mai persistă
Lumini definitorii
În spaţii euforice
Printre rânduri
De poeme astrale
Cu fiecare emancipare
Devin mai aproape
De competenţa vie
A cetelor îngereşti.
Numai aş se poate
Accesa potirul
Sfântului Graal
Şi accede simultan
În pole position.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de dor

Lacrimi de dor, vis de atins.
O lămâie din aur mi-a fost stoarsă,
Pe o masă, o cană de vin fiert
Vorbeşte cu mine şi nu mă lasă
Atinge lumina şi plânge!...
Am să ating un fluture
Şi-am să visez cu fiecare adiere
M-am cioplit din linişte
Şi am să mă ridic din visul nemuririi
Lumina este vie
Prin ochii din care s-a născut
Şi va muri odată cu dragostea ce ne leagă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub semnul lui 22

Pritocit pe gânduri albe albăstrite cu cerneală
Munca ta-i precum minunea puiului salvat din oală
Fiind vorba de-o minune de pe scara cu minuni
Sigur că-i precum izvorul care udă nouă lumi
Şi în fiecare lume, nouă muze îţi slujesc
Să ai inima un templu, un Lăcaş Dumnezeiesc

Poate nu vedeam minunea când din ochiul nucului
S-a prelins o clipă lungă, salvând puiul cucului
Şi acum aştept minunea să-nceteze iarna lungă
Să salvăm un cuib de barză cu albastrul de pe-o dungă

- Spune tu, prin ce minune, când şi cum mai poţi zbura
Când te-ajunse ger năpraznic
Chiar acum, în prag de praznic?

Barza s-a uitat la mine, şi-a întins o aripă
A lăsat capul pe spate şi-a vorbit de-o secetă

Evident, în capul berzei, poveştile dimineţilor au ture avans.

- Asta-i o veste bună?
- Este de sub semnul lui 22.
- Crezi?
- Uită-te unde ţi-am spus, între ghilimele.

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din poveste

Dragul meu - lumina din poveste
Adierea vântului, în vara secetoasă
Pajiştea de flori imortela
Casa inimilor plimbându-se-n libertatea genelor
Psihologia şi autoevaluarea mea
Plimbarea ta prin razele de soare
Mă scaldă ca pe un licurici atins de braţele îngerilor
Am fost la păşunat cu oile bălaie
Prin stropii de ploaie
Cânta naiul, lumina aducând
Inimii-i cuvânta o adiere albastră
Dacă-mi vei număra impulsurile,
Cu siguranţă eu nu deţin un record
Şi nici nu aş putea privi prin limpezimea ochilor
Mă-atingi cu aripile sufletului tău
Mă-ndemni la desăvârşire artistică
Îţi zâmbesc cu ochii minţii,
De la o distanţă mare.
Dar te creionez în veşminte din aur
Cu fiecare zâmbet al tău îmi voi construi acel nor
Şi voi zbura cu fiecare cuvânt spus din iubire
Te voi atinge în fiecare noapte, când genele se vor închide
Iar somnul va risipi bunăvestire,
Prin lacrimi de dor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi amândoi dansăm în noapte

Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Şi voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credinţe şi voi lumina atâtea minţi
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de uşoară ca un fulg de nea
Şi mă pot pierde printre degete
Şi printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopţii am să vin cu fiecare fulg
Să-ţi sărut obrazul şi să te ating pe umerii puternici
Eşti lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi eşti cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Şi amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne şi lumina peste pleoape.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie de primăvară

s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendenţă
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viaţă,
nu în viaţa asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,

s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
şi nopţile de mai,

speranţa,
ca o primăvară,
ca o mireasă
îmbrăcată conspirativ
în flori de cais.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă stea

O nouă stea străluce printre astre
Dumnezeirea întrupată prevestind.
Pătrunde bucuria în sufletele noastre,
Cântăm cu toţii, pe Domnul preamărind.

O nouă stea străluce printre stele,
Dumnezeiasca dragoste vestind...
Trezeşte-te din somnu-ţi Israele,
Văzduhu-i plin de îngeri, preamărind.

O nouă stea străluce cu putere
Vestind cerescul Dar, venit în lume...
Trezeşte-te din somnu-ţi Adunare,
Te pune în slujba Lui în întregime.

O nouă stea între stele a luminat:
Lumina din Lumină a răsărit,
Mântuitorul, iată, S-a întrupat
Să-aducă eliberare poporului robit.

O nouă stea lumină răspândeşte
Ca să vedem că bunul Dumnezeu,
Ne-a preţuit nespus şi ne iubeşte
Încât ne dă pe Însuşi Fiul Său.

Nădejdea vie în lume-a răsărit,
Văzduhu-i plin de cântul îngeresc...
Din Slăvile divine, Iubirea a venit
Răscumpărând pe-aceia ce-L iubesc.

Străluce Universul că o stea încântătoare
Vesteşte-acum Iubirea cea fără de hotar,
Cerescul Dar venit prin întrupare
S-aducă izbăvirea, prin cruce, la Calvar.

O nouă stea străluce printre astre,
Dumnezeirea întrupată prevestind.
Pătrundă bucuria în sufletele noastre,
Veniţi voioşi, pe Domnul preamărind!

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul ecoului

Semnal din vocea lui privată
În armonie cu vestitul grai
În tandem cu răsăritul lui
Pe fază cu secvenţe lirice
În tandem cu apusul său
Dezvoltând showuri palpitante
Un ritual undeva la apogeu
De vibraţie virtual vitală
Vocea ecoului în armonii pure
Într-un model aerian estetic
Reverberând în eul propriu
Tot mai flatant şi trepidant
Acolo printre reflexe purpurii
Portal senzitiv de răsunet
Un trubadur geamăn cu sine
În succesiuni dual armonice.

poezie de David Boia (26 august 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La orele nouă seara eram deja prezenţi la uşa primei familii. Ni s-a deschis foarte greu, iar când ni s-a deschis, am fost confundaţi cu gunoierii şi ni s-a înmânat la fiecare câte un leu. A trebuit să sunăm din nou, cu insistenţă, să explicăm de unde suntem şi ce scop avem, pentru a fi primiţi înăuntru.

Ion Băieşu în Umor la domiciliu, ed. Sport- Turism (1981)
Adăugat de Mitu Sticlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă...

Voi încerca să închid rima poeziilor mele într-un rucsac nou,
pe care-l va purta în spinare gândurile mele optimiste,
până când le voi găsi un mediu prielnic,
unde să ştiu că se vor simţi bine şi vor fi admirate pentru sinceritatea lor.
le voi ascunde de ochii lumii moderne,
care le cred demodate şi plictisitoare,
dar nu le voi îngropa ca pe morţi,
cum mi s-a recomandat în nenumărate rânduri de binevoitori...
ci le voi ţine în taină mare, pentru timpuri viitoare,
când oamenilor buni li se va face dor de versuri cu rimă,
de tot ce este decent, romantic,
şi pe înţelesul tuturor.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra tuturor lucrurilor există un timp, parte din mine

nu ştiu dacă sunt fericit sau trist

locuiesc printre anotimpuri şi
uneori desenez inimi
pe chipurile de pe icoane

de fiecare dată când se pleacă
aud ţipete văd noaptea
cum inundă încăperea
în care
te aşteptam
liniştea îmi mângâie fruntea
oprită între palme
ca un gând
mânjit de speranţe
printre şuviţele negre ale nopţii
stropii de ploaie zdrobiţi de asfalt
îmi desferecă singurătatea
câteva secunde mai târziu
privesc imaginar
prin ticăitul ceasului atârnat
pe albul din perete
aud strigăte
se plimbă de colo colo ca
o amintire lăsată de izbelişte

în jurul meu un gol
şi multă tristeţe

poate că doar eu voi locui
în lumea aceasta
în care
nu va mai fi niciun mâine...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESPIR PRIN VERS

mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii şi albe de argint

mi se opreşte pasul uneori
sub ploaia de lumină şi culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins

mă dor şi ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
şi să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi şi mult prea dor de tine.

respir prin vers când cerul e senin
şi tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită

din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi şi clopot de aramă
dar intre ieri şi azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina şi întunericul

liderilor le place să fie aplaudaţi
dar nu le place să fie bătuţi din palme
că una e momentul solemn
şi alta e limba de lemn

pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină

liliecii nu au vedere
şi zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
şi în nouă cazuri din zece noi ratăm ţinta

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Solomonarii
Au deschis o trapă
În spaţiu curbiliniu
Încă din zori
Atenţie mare!
La lumina necreată
Pentru mila lui Dumnezeu
Am strigat
Din răsputeri la ei
Să nu prefaceţi
În ţăndări ziua de azi.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog fără apusuri

dacă vrei am să-ţi culeg câte un răsărit
din fiecare apus...
şi din când în când
o să renunţăm la câte 3 minute din viaţă
pentru fiecare sărut

dar te rog ascunde Luna
pe care n-am de gând s-o fur
pentru tine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merită un nume

Privind cerul eminamente
Mai ales la umbra pământului
Se vede puzderie de galaxii
Ca fluturi de lumină
În forme lenticulare
Ele ne dau prezenţă de spirit
Şi intuiţie polivalentă
Fiecare după aptitudini
În funcţie de unghiul de înclinare
Fiecare astru din spaţiu
Aprinde o nouă taină
Peste tot persistă urma creatorului
Favoarea divină se vede
Cel mai bine şi agreabil
Acolo în lumina neînserată
În galaxii fără de număr
Şi stele învăpăiate
Care merită câte un nume.

poezie de David Boia (25 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detalii

Navigăm destoinici
printre uitări şi amintirii
călătorim dezinvolţi
prin lumea nimănui
în spaţiu tuturor
dar un timp punctiform
ne domină iar şi iar
în prezent continuu
deghizat perpetuu
cu extensii ireale
la paritate cu nimeni
în concordanţă cu nimic
avansează singular
spre alt viitor evaziv.

poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorare

În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieţii către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viaţa-n gânduri se împarte
Şi lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.

În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple şi de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit şi gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Şi cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spaţiul se curbează în nămol
Şi cerul se coboară pe pământ,
În gol.

În fiecare timp este-un alt drum
Prin spaţiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
Un drum ce răvăşeşte norii lumii,
Când cade ploaia vorbei pe pământ,
Şi gândul se rodeşte prin cuvânt,
Ca focul care-şi murmură tăciunii
Prin vatra care-şi trece-n stâlpi de fum
Tăciunii...

În fiecare om există-un ceas
De lume spaţiată-n anotimpuri,
În fiecare vers trăieşte-un ton
Pe-o strună cu fiori şi labirinturi,
Un mit ce-şi duce veacul printre mituri,
O placă sub un ac de gramofon,
Un murmur dintr-o lume fără glas
De om...

În fiecare viu trăieşte-un mort,
Căci morţii lumii-au fost odată vii,
Se trece toamna din culori în ploi,
Câmpiile mănoase sunt pustii
Şi frunzele pădurii cenuşii,
Cum este-adesea sufletul din noi,
Când ard pe rug catargele din port
În vii.

Şi suntem toţi, pe rând, în fiecare,
Venire, ancorare şi plecare...

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuiri

Pe spaţii astrale
Îngerii amplifică
Iubirea în versuri

Dau lumina divină
Pentru fiecare ins
Brazdă la brazdă
Revelaţie în vogă
Făcând din cuante
O şansă multiplă
De iniţiere sacră

Până la greabănul
Căii Lactee
Fiecare ar putea
Accesa infinitul
Peste vârful unor
Statui megalitice

În versetul următor
Îngerii ucid moartea
Cu săbii de foc.

poezie de David Boia (17 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!