Erezia preagingaşei (pe)treceri

Şi în vremuri tulburi ca acestea
Dumneavoastră Doamnă
circulaţi cu frumuseţea la vedere
Nici îngerul de serviciu
nu vă mai opreşte la intersecţie
Treceţi peste orice culoare
de la alb la rogvaiv sau negru
Drumul este liber
Jos pălăria Doamnă
Că hainele-s demult
în paradisul pierdut
Destin second hand
Cu toate că lumea spune
sus şi tare că te cunosc
toţi bărbaţii
Numai pe poet
îl dor ochii când
treci dintr-o lume în alta

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (7 martie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenerii paradisului

- Bună seara, doamnă.
- Bună seara, domnule.
- Vă privesc până sub inimă, doamnă.
- Ştiu; dar şi eu vă privesc, domnule.
- Vă cunosc şi urna de veci, doamnă.
- Nicio grijă, şi eu vi-o cunosc
pe-a dumneavoastră, domnule.
- Mă enervaţi cumplit, doamnă.
- Şi dumneavoatră, nu mai puţin, domnule.
- Înseamnă că nu se mai poate face
nimic, doamnă.
- Desigur, domnule. Acesta e şi rostul
egalităţii dintre noi, dragă domnule.
- Nici să trăim, doamnă?
- Nici. La ce bun, domnule?
- Nici să murim, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Nici să vă las să trăiţi, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Atunci... vă ucid, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dar eu sunt un geniu, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Vă asigur că sunt nebun, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Daţi-mi un "Do" de jos, doamnă...
- Aveţi un "Do" de jos; muriţi liniştit,
domnule!

poezie de Ion Crânguleanu din Riscul certitudinii (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău e genial dragoste

Picioarele dumneavoastră
doamnă
sunt spectaculoase
cum mă poartă
dintr-un vis în altul
dintr-o noapte în alta
până la capătul lumii
şi
înapoi
Sânii
sânii dumneavoastră
doamnă
sunt geniali
îmi ştiu toate poeziile pe de rost
cele scrise şi cele pe care le voi scrie
Iar buzele
buzele dumneavoastră
fug dintr-un sărut în altul
cu
viteza dragostei
Eu
eu ce să mai zic
din al şaptelea cer
O
dar cine ştie
să numere mai bine
decât
dragostea
prietena noastră de taină

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea dumneavoastră,
Doamnă, e ca o fereastră:
De departe îi zăreşti
Doar marginile - nefireşti!

catren de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet sub acoperire

Ştefan cel Mare îi scrie Mariei de Mangop
în frumuseţea ta Doamnă vreau să mă-ngrop

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (25 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi ochii albaştrii reflectă seninătatea cerului, nici cei negrii taina nopţii, nici cei verzi frumuseţea smaraldului sau cei galbeni supleţea felinei, într-o femeie! Dar dacă ei reflectă toate acestea, şi dacă ai norocul să dai peste o asemenea femeie, eşti cel mai fericit om din lume, căci ai şansa, fie să treci prin fericirea raiului, fie să treci prin toate chinurile iadului!

Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, doamnă

E tristă toamnă şi e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aş vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înşii să-mi poftesc

În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Şi se aprind aceleaşi veşnice ispite
Şi se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.

cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zăbovesc un pic

Eu nu doresc să te-nsoţesc la coasă,
Doamnă drapată-n negru şi lălâie.
Te ştiu prea bine, doamnă, şi nu-mi pasă
De fânul tău cosit, cu miros de tămâie.
Deci, cată-ţi altul mai scârbit de trai
Să te urmeze peste tot-săracul!
Când ai de toate-n lumea asta,-n rai,
Refuzi să mergi, ori mergi ca racul.
Urâtă doamnă, drapată-n negru şi lălâie,
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă
Şi fug de tine, doamnă, ca dracul de tămâie
Şi nu vreau, nu, să te-nsoţesc la coasă.
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru iadul dumneavoastră, doamnă, sunt un simplu... vreasc.

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa doamnă Cruz

Cum bărbatul doamnei Cruz,
Îmi părea rece, ursuz,
Nu puteam să o refuz,
Pe frumoasa doamnă Cruz.

Cum bărbatul doamnei Cruz,
Nu era tare de-auz,
Nu mergea să mă amuz
Cu frumoasa doamnă Cruz.

Cum bărbatul doamnei Cruz
Socoteam că-i strict, obtuz,
Stăteam în iatac, confuz,
Cu frumoasa doamnă Cruz.

Cum bărbatul doamnei Cruz
Te-mpuşca ca la Oituz,
Ne-am temut de vreun abuz,
La frumoasa doamnă Cruz.

Cum bărbatul doamnei Cruz
Exploda ca un obuz,
M-am pierdut în cucuruz
Cu frumoasa doamnă Cruz.

poezie satirică de Mihaela Banu (4 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă

Doamnă, cât de străină vreţi să-mi păreţi, atât
de pur şi inocentă vă simt, cât de străină vreţi
să îmi fiţi, Eu atât de mult vă simt şi mă pierd
doar la gândul că totuşi îmi veţi răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârşit de timp ori de Noi!

Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduţi în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem şi Noi amândoi, în clipa de faţă!

Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători şi la fel de
,, necopţi", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiţi o dată!

Doamnă, să-mi mai vorbiţi o ultimă dată şi
să-mi mai trăiţi o ultimă clipă şi promit că îmi
va fi îndeajuns să iert şi să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineaţa şi toamna,
zilele toate şi toate anotimpurile dintr-o dată!

Doamnă, să nu ştiu acea dată, nu vreau şi nici
să vreau a şti, să nu-mi spuneţi, oricum, sunteţi
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai ştie de cine, oricum, aşteptarea
mă domină într-un fel de neexplicat şi acum!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare târzie

Stau acasă doamnă
Şi privesc cum bate
Ploaia mea de tomnă
Lucrurile toate

Ca o nălucire
Coborând din vis
Peste-ntreaga fire
Pusă pe-un abis

Oameni cu umbrele
Searbăd sacrificiu
Uzi până la piele
Se duc la serviciu;

Nu merg nicăieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie

De aceea doamnă
Gândul mi se-abate
Înspre-o altă toamnă
Singura din toate,

Blândă şi domoală
Printre ani abrupţi
Când mergeam la şcoală
Cu bocancii rupţi,

Într-un sat aproape
Dar rămas departe
Vis furat de ape
Dintr-o altă carte

De aceea doamnă
Am prins să vă scriu
Cu lacrimi de toamnă
Atât de târziu

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O doamnă: Sunteţi nişte creaturi foarte curioase, voi, bărbaţii. Habar nu aveţi ce vă poate capul şi din cauza asta nu ştiţi niciodată ce vreţi.
Un bărbat: Draga mea doamnă, acuzaţi pe cine nu trebuie. Mărturisesc că nu prea ştiu ce îmi poate capul şi puţinul care îl ştiu despre el nu îmi place. Nici nu l-am făcut eu, nici nu l-am ales eu. Sunt mai nemulţumit de el decât puteţi fi dumneavoastră. Pentru mine constituie un mister mai mare decât pentru dumneavoastră şi trebuie să îl accept aşa.

replici de Jerome K. Jerome
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că nu ştiu a vă primi
cu plâns rece
faţă gri
cu machiaj
şi anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzaţi doamnă
că nu ştiu
şi nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate gândi un copil? Cum se va fi oglindind lumea în ochii aceia apoşi, umezi şi tulburi încă, aşa cum sunt ochii de miel?... E o umanitate embrionară în el, încă pură şi bună.. Pe urmă devine crud, laş, ipocrit - om întreg: un domn, o doamnă... Va cunoaşte toate dezgusturile.

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ausweis

Scot sângele ştampilat la vedere.
Mi se dă drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Întârzii o secundă, dar mi se dă drumul.

Scot îndurătoarea limbă vorbită, - la vedere.
Dicţionarele sunt pregătite, aşa că mi se dă drumul.

De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.
Sunt liber, i-am răspuns,
aşa că nu am chef să-ţi răspund.
Ea a stat un timp descumpănită,
apoi, mi-a dat drumul.

Am pe mine toate ştampilele.
Dacă vreţi să ştiţi
eu, unul, sunt în ordine,
mie mi se dă drumul.

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e toamnă

Şi orice frunză e o doamnă

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (3 septembrie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate descoperi fără nici o dificultate sensul şi înţelege semnificaţia lapsusului respectiv. Când o doamnă, lăsând impresia că-i face complimente alteia, spune: "Sunt sigură că tu te-ai împopoţonat cu această pălărie încântătoare", în loc de "tu ai cusut...", nici o teorie ştiinţifică din lume nu ne poate împiedica să descoperim în spatele acestei scăpări gândul că pălăria cu pricina este opera unei amatoare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlneşte o doamnă, bărbatul salută primul. Trebuie să îşi scoată pălăria cu aproximativ doi metri înaintea întâlnirii şi să o încline uşor. Trebuie să privească fără insistenţă în ochii persoanei respective, iar după aceea să-şi pună pălăria înapoi pe cap. Nu îmi explic de acest obicei de a te descoperi în semn de respect faţă de cineva a dispărut aproape cu desăvârşire şi a fost înlocuit cu păstrarea căciulii pe cap în orice împrejurare. Observ că se ţine căciula pe cap în sălile de expoziţie, la cinematograf sau în restaurant. Frigul nu este o scuză. Este strict interzis să stai cu pălăria în cap în toate aceste locuri. Glumesc, nimic nu este strict interzis în comportamentul cuiva, dar riscul de a fi catalogat drept prost crescut este inevitabil.

Aurelia Marinescu în Codul bunelor maniere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Doamnă, Ţie!

La mulţi ani, Doamnă,
Ţie
pentru că ştii să desprinzi uşor
cămăşile aurii ale cepei.
La mulţi ani
pentru că pui în balanţă mereu
sarea şi piperul
dragostei.

La mulţi ani, Ţie,
Doamnă
pentru că treci zilnic
prin centrul oraşului
ducând pe umăr o geantă plină
cu vise, pilule şi facturi neplătite.

La mulţi ani, Doamnă
pentru că poţi înmuguri
ca pomul roditor.

La mulţi ani,
pentru că duminică de duminică
îţi pleci ochii-mprejurul mesei -
boabe de rouă
în care se răsfrânge dimineaţa.

La mulţi ani, Doamnă,
Ţie!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce culoare au ochii tăi?

Nu ştiu ochii mei despre cine, ce-ţi vorbesc,
Dar imaginea ta mi-e intipărită pe retină.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când te privesc,
E ca un deja vu, cu frame-uri pe secundă.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă atragi,
De simt cum pierd controlul,
E profunzimea lor, nu ştiu cum faci,
În viaţă îmi reamenajezi decorul.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă respingi,
În contradicţie cu ceea ce simţi
Şi ascunzi în ei sensuri şi non-sensuri,
Paradigme cu subînţelesuri.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când îţi spun, mai stai,
Se deschid în semitonuri sau capătă nuanţe de nu pleca
Şi mă întorci din drum,
Direcţii diametral opuse,
Dar găsesc calea, chiar şi-n vremuri demult apuse.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când întreabă de mine,
Şi-mi cauţi privirea în oricine,
Pentru că în ei găseşti ceva familiar,
Acel "aşteaptă-mă", că vin îndat'.
Nu ştiu ochii mei despre cine, ce-ţi vorbesc,
Dar derulează imagini în dublu sens,
În primul plan, mi te proiectează, aşa cum te cunosc,
În perspectivă, mi te scanează interior-exterior.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!