Când instinctul primează...
Sunt, cu nevasta, într-un mic conflict
Și nu-nțeleg, căci eu am zis: "Mă lași?",
La bere, cu băieții, nu-i delict,
Iar ea s-a învoit, zicând: "Fă pași!"
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
O, tempora...
Într-o zonă de conflict
Rezistența-i un delict,
Bine de le vrei a face
E... să-i lași acolo-n pace!
epigramă de Constanța Apostol din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antidot
Eu nu-i sunt antidot singurătății
Și nici un hap ce se înghite-oricum.
Sunt, într-un tratament al realității,
O doză ce se folosește-altcum.
Nu poți s-o iei cum vrei - rețeta-i clară!
Și n-o poți combina cu altceva:
Efectul e posibil să dispară
Cu tot ce reușise-a rezolva.
Nu, nu-i sunt tratament singurătății,
Căci, dac-aș fi, demult puteam să știu
Că pot fi campionul sănătății,
Tratându-mă cu mine-așa, de viu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Homer Simpson: DOlarii-s materialul cu care-mi cumpăr bere,
RElu, tipul care-mi aduce bere.
MIe-mi place-al naibii să beau bere.
FAceți-mi loc lângă halbele cu bere.
SOLicit încă-o bere.
LA setea mea, mai merge-o bere.
SIgur, nu vreau ceai, vreau bere.
Dacă-am lua-o de la-început, ar fi mișto... (într-un crescendo urcând spre maximum, Homer privește-n halba lui de bere, de-acum goală)... DOOO!!!
replică, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar apă
Sunt mulți și le e frică
de alții care-i sapă
și-i vor, la o adică,
la apă.
Dar banul bate frica:
îl fac en-gros, și-l papă,
că-i pește prin băltica
de apă.
Nici pe la mititica
nu prea ajung, căci scapă,
bolnavi cum sunt: cu frica
de apă.
Mai prind, din câte-o clică,
un prost cu banii-n mapă,
dar prea puțini mai pică
la apă.
Degeaba, ca la iapă,
bat șaua să priceapă,
căci versul meu nu-i țeapă.
E apă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă o zi
Te-ai săturat demult și nu mai poți
atâta răutate să înduri,
în mlaștina morală să înoți
servind și-n viitor, lepădături.
Stăpânii tăi, vulgari, nerușinați,
sunt dintre proști-aceia plini de bani,
cu ifose, pretenții de bogați
ce nu-și dau seama cât sunt de sărmani.
Averea lor e marele nimic
cu care nu pot cumpăra un strop
din dragostea ce ultimul calic
se poate bucura, căci nu-i de shop.
Cei care au, mai vor, mai mult, mai mult,
sunt nesătui, iar viața lor e-un chin,
căci pofta lor de bani e un tumult,
iar pentru boala lor, nu-i un vaccin.
Tu îi suporți demult, te-ai săturat,
deși ei vor, tu nu-i mai poți servi:
ai devenit de neînduplecat.
În toamna ce-a venit, mai ai o zi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de vacanță
M-am învoit cu fagul - magic frate -
Să ne aștearnă pat din ramuri-pui
Și făr' a duce grija nimănui,
Vom cuceri un colț de libertate.
Mărunte griji sunt date la o parte;
Învesmântați în verde-albăstrui,
M-am învoit cu fagul - magic frate -
Să ne aștearnă pat din ramuri-pui.
Tihnite clipe, veșnic numărate,
Să nu ne dați pe mâna orișicui!
Prin vise trecem dulce-amărui,
Cu inima și două mâini curate
M-am învoit cu fagul, magic frate.
rondel de Valeria Merca (13 august 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutremurul de azi-noapte a reușit un lucru de neimaginat: mi-a lăsat nevasta fără replică.
aforism de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Aseară, la o bere, am auzit niște tâmpiți, la o masă alăturată, zicând că nu s-ar urca într-un avion dacă piloții ar fi femei. Niște idioți misogini! Avionul nu dă cu spatele și nici nu se parchează lateral.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bilanț
Când mă gândesc la tot ce am făcut
în anii ăștia care au trecut,
văd că au fost destule, dar nu tot,
iar ce-am mai vrut să fac, n-am să mai pot.
Sunt, totuși, mulțumit, nu mă agit:
bilanțul meu nu-i rău, dar... în sfârșit! -
căci, dacă asta mi-o fi fost menirea,
atunci mi-am împlinit neîmplinirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lehamite
Am o agendă cu amici
Dar nu-i mai cat vr'odată;
Căci la o bere și doi mici
Doar eu sunt bun de plată.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superstiții
Că-i marți și treișpe n-ar fi bai
Și nici că un cotoi
De prin al Iadului serai
Prin față-mi trece-apoi,
Dar să îmi spună mie Ea
Să merg mai cătinel,
Că-s toate semne și-aș putea
Să mă gândesc nițel?!
Păi... mă gândesc, dar cum să fac
În spate câțiva pași?
Marșarier? Oi fi eu Rac,
Dar, ca șofer, mă lași?
Mai știu credințe, câteva,
Da'-s toate fără rost,
Făcute, parcă, doar să stea
Cuminte... omul prost.
Sunt multe, n-am să vi le spui,
Că par de-apocalips,
Și nu mai știu nici ce făcui
De-mi pune mâna-n ghips.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevasta surprinsă în flagrant delict: "Ioane, numai la cap să nu dai, Ioaneeee!"
aforism de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nodul gordian
Într-un loc, într-un fel, într-un an,
te-ai legat cu un nod gordian
de locașul din inima mea
unde-n veci, de-aș putea, te-aș păstra
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte la indigo
Nu e cu- "A fost odat' "
și nici cu "de n-ar fi",
căci este zi de zi
și zău!- m-a încântat.
Ea, nouăzeci de ani,
el, nu-i decât un puști
de-ți vine să-l deguști
iar eu... sunt dintre fani.
Cum am aflat de ei?
Păi, nu mai știu nici eu!
dar îi tot văd, mereu,
zburând ca niște zmei
la piață, în Obor,
sau la vreun magazin,
de-mi vine să mă-nchin,
dar, cum să spun: i-ador!
Nu se feresc defel
de lumea dimprejur,
și sunt convins, vă jur:
la minte sunt la fel.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt și cremene
Nu provoca furtună,
bazându-te pe stele
și ce e scris în ele,
căci soarta se răzbună!
Ferește-te de valuri
stunci când marea fierbe!
Știi, unele proverbe
sunt clare, sunt cristaluri.
Căci, vânturi dacă semeni,
așteaptă-te s-apară
furtuna ce-o să doară,
făcând din inimi cremeni.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repere
Înșir niște pași în pustiu
și merg spre nimic. N-am o țintă.
Reperele, de când mă știu,
se schimbă și-ncearcă să mintă.
De urc, mă îndreaptă în jos,
apoi îmi arată un munte
abrupt, c-un decor păcătos,
și nori care vin să mă-nfrunte.
Mă chinui, mă cațăr cât pot,
ajung pe un vârf și-mi apare
platoul pe unde socot
că-mi este cărarea cea mare
pe care aș vrea s-o urmez,
dar nu e. Se-ascunde, vicleană,
o caut, n-am cum să cedez,
căci știu că-i pe-aici, pământeană.
E-a mea de când sunt pe Pământ,
destinul ce-i scris în eteruri.
Repere? Niciunul nu-i sfânt:
mi-arată mereu doar spre ceruri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arc pe cer
Se-ncordase cerul
Într-un arc feeric
Ce țintea, în taină,
Stele-n întuneric.
Căci văzuse una
Doamne, ce-i plăcea!
Și-ar fi vrut săgeata
-n inimă de stea.
Dar, un nor șăgalnic,
Taman la chindie,
L-a ascuns de raze.
Of! N-a fost să fie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudățenii
Când văd pe câte unu-n poezie
Atât de trist, cu inima pustie,
Eu îmi întreb nevasta, ofticat:
De ce-ai venit de unde ai plecat?
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curaçao
Iubita mea din noaptea de cacao
În care ne-am pierdut prin alte sfere,
Era cognac și-un strop de curaçao,
Ori numai rom... în halba mea de bere?
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i
Nu mă lăsa pe mâna mea, iubito!
Nu știu decât să scriu cântând la tine,
Sunt mult prea limitat, nemărginito:
Un înger ce nu știe să se-nchine.
Să nu ne supărăm pe imposibil,
E mediul cel mai bun în care crește
Un vis din ce în ce mai plauzibil,
Pe cât din imposibil se hrănește.
Să nu mai fiu al tău, să nu mă lași,
Temându-te că nu pot fi vreodată,
Căci nu se știe numărul de pași
Dintr-o iubire ce-i nemăsurată.
Iubita mea, nu cumva suntem cei
Doi pași neispășiți ai dragostei?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (31 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!