Cântec într-o aripă

bat în geam degetele cui
aducând din cer lumină?!
ochii tăi sunt ai nimănui
răscoliţi mereu de vină.

lemnul alb arde-n foc mocnit,
sângele în vene suie,
nu mai e noaptea de granit,
lacrima curge căpruie.

sar scântei, umbre se topesc,
zorile frâng zarea-n două.
alte flori pomii risipesc
peste boabele de rouă.

pasărea-n lumină zboară
ca un zvon de primăvară!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Când se lasă roua, de cu zori
Şi-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colţ de iarbă veşnic verde.

Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toţi norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimaţi veghează
Peste munţi, păduri şi peste ape.

Când pământul stă o clipă-n loc
Şi se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de braţe numai mie.

Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoieşte luna toţi pereţii,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineţii.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare a nopţii

E timpul ce-l făr' de lumină
Moare, se stinge ca o zidire,
Topindu-se la soare cu mâna
Privire ce în rouă se trezeşte
Aşa e timpul, fără tine ca miezul nopţii
Ce coboară luna în ape
Tot se coboară pe obraji ca o lacrimă
Lumina curge, îl opreşte are pământ şi cer
Şi e cuprins de dragoste timpul
Iubirea seamănă cu un peşte alb ce zboară,
În aripile lui stă poezia şi Dumnezeu plângindu-i pe oameni
Aşa e timpul când îl răsuceşti în palme,
Ca pe o lumină a libertăţii.
Noaptea e linişte!
Ziua fântinile oraşului se tot mută în umbre de lumină,
Răsărind în fiecare culoare a curcubeului
În raze, purtând un înger.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incandescenţă

n-ai nicio vină că se-aprind lumini
pe luciul apei... tremurânde stele
se oglindesc... în ochii mei marini
tu străluceşti mai tare decât ele.

n-ai nicio vină că mă-ntrec în zbor
cu porumbei şi vulturi laolaltă.
mă dau de cer cu fruntea şi cobor
dar braţul tău mereu-mereu mă saltă.

n-ai nicio vină că sub clarul lunii
se suprapun doar cercuri argintii.
în fiecare zi a săptămânii
duminică de suflet mi-eşti, să ştii!

e o minune... clopotele bat
cu limbile în muguri de lumină.
acest tărâm al vieţii îl străbat
iar pentru asta numai tu ai vină!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curba ochilor tăi

Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans şi de tandreţe,
Aureola timpului, leagăn nocturn şi sigur,
Şi dacă nu mai ştiu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.

Frunzele zilei şi spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer şi pe mare,
Vânători de zgomote şi surse de culori,

Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperişul stelelor,
Tot aşa cum ziua depinde de inocenţă
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Şi tot sângele meu curge în privirile lor.

poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pierdut

în ochii tăi s-au înecat corăbii.
piraţii au urcat la cer... poveşti!
în ochii tăi, ca într-un cuib de vrăbii
plânge sageacul casei părinteşti!

în ochii tăi e toamna la extremă,
cu stele-aruncă-n tot ce e lumesc.
în ochii tăi, boboci de crizantemă
de-a stânga şi de-a dreapta înfloresc.

în ochii tăi pierduţi sunt trecătorii.
cătând pentru tristeţe panaceu,
imaculată - fiică a ninsorii,
în ochii tăi mă pierd ades' şi eu.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori îndrăgostite

Noaptea asta îmi dă foc
cu chibrituri de zăpadă
ce ninsori mai am în stoc
de ard toate or să cadă

Ce chibrituri de zăpadă
fulgii sar parcă-s scântei
ochii ce-au uitat să vadă
visează Doamne femei

Fulgii sar parcă-s scântei
ce ninsori mai am în stoc
numeri stele câte vrei
noaptea asta le-a dat foc

Cu chibrituri de zăpadă
aprind noaptea să te vadă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog de primăvară

Primăvară, primăvară!
Ce te perinzi pe afară
Lăsând pradă norilor
Mugurii degetelor?
Şi de ce-ţi răsar în barbă
Corcoduşi cu floare albă?
Miroşi a parfum strident,
Glasu-ţi este un torent
Ce trece printre coline
Ducând zumzet de albine
Şi ropot de ploaie caldă...
Ochii tăi vor să mai vadă
Caii verzi păscând lumină
Din a soarelui grădină.
Părul tău - crengi despletite
Prin păduri de tei pitite.
Glezna ta - rece pârâu,
Genunchii-ncolţiţi în grâu.

Primăvară, primăvară!
Ce te perinzi pe afară?
Dacă ai să pieri subit
Cumva... pe la asfinţit,
În hăuri ameţitoare
Bând a timpului licoare?
Primăvară, ştii ceva?!
Mută-ţi în inima mea
Pasul... lasă-l să se-afunde
Între două bătăi surde.
Chipul... lasă-l să se scalde
Între doua bătăi calde.
Şi rămâi, rămâi aşa!
Eu să pot mereu cânta
Florile pământului,
Cuiburile cucului,
Ciripit de rândunele...
Pavăza iubirii mele!

Primăvară, primăvară
Nu te pierde pe afară!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi cuprind în braţe
Trupul dulce şi firav,
Îl sărută-n dezmierdare,
Iar el tremură cu drag.

Ochii tăi sunt verzi
Ca iarba şi smaraldul
La un loc,
Când îi pierzi pe buze
Roua îi absoarbe,
Le dă foc.

Ochii tăi mă fură
Noaptea şi chiar
Luna le dă drept,
Se ascund pe cer
Şi steaua le zâmbeşte,
Eu îi cred.

Ochii tăi, ce fericire!
Văd o fată şi sunt eu,
Fără ei în nemurire
N-aş fi eu.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie de toamnă

Lacrima cerului coboară peste viaţă...
Un albatrros peste valuri verzi, înspumate,
Purtând în adânc durerea, spaima şi noaptea,
Amărăciunea şi tristeţea din noi,
Afundând-o în şoapte,
Sinistre, dureros de murdare,
Pătate cu resturi de leşuri de scoici,
Cu umbre filiforme de roci...
Cerul mai jos s-a plecat,
Ca o rugăciune, ca o mătanie...
Sfântă lumină! Covor de frunze
Pudrat cu aur şi miere,
Cu rouă arămie,
Picurând în mormânt
Taina sângerilor lăsată peste pleoape
Ca o pelerină de lacrimi.
O noapte continuă tânjind
După taina ascunsă
În lacrima cerului coborâtă tăcut
Peste viaţă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boabele de rouă (dedicat Vioricăi)

Iehova-n suflet, ţi-a dat primăvară
Iubirea străluceşte peste chip
Ca o lumină razele de soare
Drum dragostei prin lume ţi-au croit

Eşti strălucirea boabelor de rouă
Mireasă-n albă mantie şi cânt
Ai fost trimisă cu un scop anume
Domnului să-i slujeşti pe-acest pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără tăgadă

nu dorm în nopţile de toamnă!
la insomnie mă condamnă
haina din pulbere stelară
ce-mbracă totul pe afară,
pomii, fântânile şi iazul,
bujganii-n vrej, ba chiar pârleazul...

eu scriu de parc-aş croşeta
alte veşminte - aşìjderea!

toamna, ca o uzurpatoare
iar îşi revendică, se pare,
întinderea inimii mele
să dea lumină unei stele!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tinichea

Mă rostogoleam prin ceaţă,
un ghem
cu sângele stând în vene.

La un moment dat,
din uliţa satului natal
numai amintirea şotronului
se desprinsese de minte
şi ciobul alb
ca un dinte.

Împletită
cu poveştile auzite la bunica,
limba fiarelor
îmi venea să o vorbesc.

De ciocul berzei
ce-mi adusese
ani la rând
primăvara
atârna un cuib de nuiele
şi bătaia sadea
a inimii mele.

Mă rostogoleam
când în zgomotul citadin
a amuţit tibia
şi-am văzut cum creşteau
în asfalt
flori mari de tinichea.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpăna nopţii

în dantele de mătase
noaptea îşi îmbracă trupul.
cu un fir de păr îşi coase
rănile din suflet lupul.

fluturii bat în fereastră
cu reci aripi sidefii.
dorm crăiţele în glastră.
în tablouri dorm stafii.

şi în culmea depărtării
gândurile-mi sunt scântei.
eu adorm în sarea mării.
tu adormi în valul ei.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele Crucii

Fiinţa noastră geme, înveşmântată în Sângele Crucii,
Astăzi, încă, mai curge pe lemnul suferinţii,
Aburul cald şi mirosul de mir mă înfioară,
Îngerii cântă glorioşi pe corzile inimii-vioară,
Puternic, în turnul ei alb, un clopot se tânguie,
Curg lacrimi din cer, freamătă trupul de gutuie.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

aici şi timpul a murit
înjunghiat
tăcut, necunoscut
cărările mă alungă
spre alte lumi, spre alte dăţi
pulsează în mine un foc necunoscut
păşesc peste ape
sub steaua ultimului ceas
făşnesc gânduri în tragice amurguri
aici şi clipa sângerează
cuvântul a rămas pe buze uscate
mă cheamă un glas
himerice lumi
mă arde retina sub ţipătul luminii
noaptea dansez în ploaie cu strigoii
sub lacrima nufărului alb
uitat între pleoape
în zori, urc să cioplesc
fântâni de rouă în cer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În patima versului

dependenţă de lumină locuiesc în vers
cu pereţi de idei şi tavan de cuvinte
am percepţii clare despre univers
luceferi poetici freamătă în minte.

fac ascensiuni pe munţi de poezie
logodită cu codrul semantic şi sfânt
pe cărări de viaţă presar fantezie
cu ochii la Soare fericită cânt.

urc Golgota vieţii ocolind avene
topesc în raze nori de melancolie
lumina iubirii circulă prin vene
mereu însoţită de-un cânt de ciocârlie.

monumentul dragostei l-am sculptat în granit
ca pe Sfinxul magic cu ochii către infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te aştept

Vino!...
Ia-ţi şansa, iubite, să te aduci
oricât ar costa, să vii
căci te vreau împreună cu mine
în lumea-n care infloresc cuvinte
şi şoapte...
in flori de miazănoapte...

Nu vorbi incă...
Nu vorbi,
Nu gândi
Trecut, aducerii
din lumină adâncă:-
Aripă

De ce să rătăceşti
sub umbre şi Lună,
căutând soare-răsare, căutându-mă-n alte vise?
Făureşte-mă din tine,
nu mai căuta!
Nu vezi, iubite, că oriunde-ai merge,
pe paşii lăsaţi de mine tu calci
şi florile înflorite de mine,
tu le miroşi?
Dimineţii trezite de mine, tu-i zâmbeşti
şi-n cafeaua dulce-amară, tu mă sorbeşti?

Ce-ar fi iubirea, oare,
dacă nu ai avea cui s-o impărtăşesti?
Cum ai afla gândul a milioane
de clipe divine,
dacă n-ai avea cui să le dăruieşti?

Eu te aştept, cu mine
acum,
acum
şi peste acum
peste iubirea-mi foc şi scrum
peste tăcerea-mi de ţipăt şi fum
să-mi trăiesc cu tine drum
cât mai departe,
cât mai departe,
peste noi, peste cer, peste noapte...

vis necreat, fierbinte
trece- inimă vie- înainte
şi-n vise şoptite
dragostea mea ţi-o aduce,
printre stele, printre flori
spre cerul iubirii cobori...

poezie de Gabriela Docuţă (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lui Hristos

Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
şi sărbătorile sfintelor Paşti,
vor fi înşirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinţei,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai aşa, întreaga viaţă ne va fi
o primăvară cu soare şi cer senin.
Hristos a înviat!

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba

Flori roşii de iubire
Îmi răsăreau în plete,
Când alergam bezmetici
Prin lanul de lumină...
Mă-mpiedicam cu roua
Ce-mi strălucea pe ghete
Şi nu voiam decât
Noaptea să vină!

Tu îmi sorbeai din palme,
Linia vieţii toată.
Şi linia iubirii
O ancorai de-o stea...
Încălecam cu gândul
Pe norii albi de ceaţă
Şi nu voiam decât
Noaptea să stea!

Timpul s-a scurs de-atunci
Şi-a dus cu el, departe,
Potecile întinse
Spre lumea de poveşti...
Îmi cresc doar tălpi în umăr.
Şi e noapte.
Te caut, dar degeaba,
Nu mai eşti!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul nopţii

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negrii încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi,
şi peste munţi şi peste şesuri,
acoperind pământul c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de NIKI
Comentează! | Votează! | Copiază!