Sprânceana ta

Un haiku – sprânceana ta
(a-)mărginind absolut
în sufletul meu dragostea...

poezie de Dumitru Găleşanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtuţile omului: roşind şi pălind în faţa instinctului de conservare.

aforism de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina transcende spaţiul şi timpul – într-o dimensiune în care viaţa dă sens tuturor lucrurilor.

Dumitru Găleşanu (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a dezvălui un poem în matricea lui metafizică avem nevoie, cum altfel?, de întregul univers cultural care, transcendental, ne conţine.

aforism de Dumitru Găleşanu din Luminile omului: lirica filosofică (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limerick

"Dumnezeu nu joacă zaruri" –
nu iau în deşert cărările Domnului,
Eu doar visez cu trupul inert-infinit
prin grădinile
somnului(...),
Iar undele versului meu
donquijoteşti-charismatice
Sunt ▫ în absurd: fantomatice
linii de câmp,
bucle sau corzi,
noduri-verigi
sau ecuaţii
dogmatice –
Eviscerări
holografice,
scrise-ntr-o
latice-matrice.

poezie de Dumitru Găleşanu din Addendum, după Albert Einstein (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme de pace între ştiinţă, filosofie şi arta pură, intrând în rezonanţă cu lucrul sensibil – ca ritm şi măsură, universul poїetic îşi ia drept arhetip inocent propria Natură.

aforism de Dumitru Găleşanu din Poetică metafizică (19 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De profundis

Chiar
dacă plouă afară,
în
tainicul
miez-al simţirii
cu soare
iubirea o ai înde-profund poleită...
în strai
de lumină,
etern
răbdătoare,
cum ruga de seară
prin fiinţa sleită:
Ave Maria,
străluminare!

poezie de Dumitru Găleşanu din Fugă spre roşu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărmul nipon
Haiku – pasăre Phoenix,
salvată din foc;
ca o vioară cântă
sufletul meu renăscut

tanka de Dumitru Roşu din Haiku: Magazine of Romanian-Japanese Relationships (2007)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Iuda

ia-mi sufletul şi şterge cu el fruntea
pe care s-a prelins din ceruri dorul meu de tine
Doamne

poezie de Dumitru Necşanu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Sunet dulce împresoară, ca licoarea unei seri,
inimile tulburate – un asfinţit de primăveri:
mă privesc în adâncime, copleşit ca o durere –
infinit, cu-n ochi în suflet şi cu altul în tăcere...
'noaptea asta – fără noapte,
cu pereţii albi, de var –
amândoi urcăm, în taină, pe al vremii osuar(...)

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător de adevăr

Călător de adevăr,
un avatar voalat-al fiinţării
din pulberi de stea –
învăluit în azur – se rostea:
Cine – ce este Marele (Z)eu?!,
A-tot-Fiinţa ce este?...
nemuritorule Spirit:
eternul Ţie închin!,
Aici-şi-Acum –
pe pământul făgăduinţei –
în veci poemul iubirii
îşi întemeiază fiinţa Sa,
Amin!

poezie de Dumitru Găleşanu din Ante*metafizica (29 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă Haiku

Apus de soare
Sub sprânceana cerului
liniştea are puls.

haiku de Valeria Mahok (24 mai 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Fior pătruns de bruma tomnatică a firii –
sălbatică risipă de energii latente...
sămânţă încolţită în matricea gândirii –
o chipuire-a humii prin clipele ardente.

E gândul
o lumină
mai repede
sau foc nestatornic –
prin care se-arată
viaţa-n limba de ornic,
oglindă întoarsă
a florilor
şi-a pomului-pom,
prin el
se-mplineşte vecia
şi o m u l
plăpândul –
în om.

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materia trează

Materia trează sufletul ne veghează
şi pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare –
iubirea măiastră din genunea albastră.

Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
şi unicul soare ne va fi asfinţit,
ca pomii daţi în floare –
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.

Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră – unicul soare
adâncului omului fără sfârşit,
cel carele încă deodat´ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
va fi asfinţit infinit,
în genunea albastră – la infinit.

poezie de Dumitru Găleşanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeno cuantic

Versul meu?
– un fel de apă vie,
o transcendere-a fiinţei dinspre filosofie.

În logica binară a existenţei,
asumându-şi inerent spectacolul imanenţei,
pe calea undelor gravitaţionale – arhetípale
ia formă de conuri de lumină dureros de reale,
însă – din miezul conceptelor simple, atemporale,
având ştiinţa acută a (s-)ensului
cu propria fiinţă urcând
pe scara infinită
a universului,
ca un gest
ritualic –
versul meu
dezlimitează învolt
mirajul obiectiv al cuvântului –
întruchipări în spaţiu şi timp ale gândului,
astfel încât faţă-n faţă cu viaţa, dedalic,
prin efectul Zeno cuantic valorizând piatra ce curge,
el tot apă vie rămâne în matricea limbii române.

Versul meu?
– un fel de apă vie,
o transcendere-a fiinţei dinspre filosofie.

poezie de Dumitru Găleşanu din Tratat pentru nemurire (13 septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine

am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
ştiam asta, era ca o aspiraţie
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viaţa a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viaţa a decis pentru mine
m-am gândit şi la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoşi dragostea
şi-mi zâmbea
şi în sufletul meu era furtună
şi Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărţit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţie

Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Fiinţa
mă însoţeam cu poezia, eu hrănindu-mi credinţa
în toate virtuţile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator şi inspirat poet.

Paradigma Eternităţii (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieţii-şi-morţii mă însoţesc nesfârşit,
râvnind la justiţie precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârşind aventura necuvintelor grele.

Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetăţean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta) –
între real şi simbolic –
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.

A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuşi în infinire,
o inspirată idee
animând universul prin oglindiri spontanee,
lângă punctul-de-fugă al vieţii,
în unda hazardului fără sfârşire.

Într-o piramidă a cerului echivalând cu Fiinţa,
înţelegând sensul vieţii şi-al morţii
în unda misterului unui poet numit Phantasía,
crucificat într-o pustietate amorfă –
din interioritatea lumii îmi cumpăneam dorinţa,
ah!, de-a po(i)etiza fiinţa ↔ nefiinţa,
cu ochii cugetători ai luminii
înveşnicind spontaneu poezia.

Inspiraţia la modul absolut
poetizând o gândire
cum spiritul însuşi în infinire.

poezie de Dumitru Găleşanu din Axiomele infinităţii (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-am să trec în amintire

De-mi răsar în amintire holdele de grâu,
valuri blonde mă inspiră unduirii-eterne,
cântul pasării: câmpia – mare în desfrâu,
sudul zilelor de taină între noi îl cerne(...)

De mă uit în adâncimea gândului: un râu
care fulgeră nemoartea – anii mei petreci,
şi am chipul tău ca marea spicelor de grâu:
o icoană, ce mă fură timpului – de veci!

De-am să trec în amintire,
te voi ştii mereu
sol fertil pentru iubire –
marea mea de dor!,
vise blonde te vor cerne –
tânără(...)
când,
eu –
pescăruşilor
uitării
hrană-oi fi şi z b o r.

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zhuangzi – [tăinuirea luminii]

« (...) la originea Existentului
nu este nimic.
Existentul
este desăvârşit. »
Zhuang Zhou
(aprox. 369-286 î. e. n.)

Să fi fost fericit,
în preumblările omului –
ca un fluture ţintă zburând la aproapele lui –
armonizând afirmaţia şi negaţia
precum Zhuang Zhou în vechime,
el şi-ar fi dus la bun sfârşit călătoria,
dar nu către niciunde ori înspre nicicând
în liberul zbor săvârşind pribegia,
ci spre originea lucrului
cu infiniţii transformărilor lui,
pe calea de mijloc şi-n strânsă legătură cu cerul,
din stră-profunzimile gândului
conformându-se timpului –
în sufletul pur cultivând armonia.

Să fi fost fericit,
ca un fluture liber zburând
spre (ne)marginea cerului,
precum Zhuang Zhou în vechime –
pe calea de mijloc
dinaintea singurătăţii,
la poalele timpului
spiritul¤ său viu
fulgurând infinit veşnicia (...)

poezie de Dumitru Găleşanu din Fugă spre roşu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui prodest?

În
uterul
abundenţei
înnobilat cu lotuşi,
starea de fapt e anomia –
sub falduri
de purpură
zorii de zi
lăcrimând
pe pământ v e ş n i c i a.
Cui ar folosi poezia?!

Prin magia cuvintelor
îmi construiesc umila mea aventură
în ordinea cosmică.

Să vrei să fii poet universal –
în jilţul tău de gânduri visând voievodal,
nu-i deloc o dorinţă deşartă sau josnică.

Între
realitate şi reverie,
sublimat de verbul poetic,
prin gândurile mele rostite
pe-a nimbului toartă,
profund şi subtil
îmi preschimb
amprenta fiinţării
în a r t ă.

Natura umană
este propriul ei semn,
chiar un îndemn
spre ceea ce transpare
în coasta secundei,
dincolo de aparenţe
interferând infinite frecvenţe.

O încercare poetică
despre sublim şi frumos
e chiar sufletul lumii, maiestuos.

Dintr-o altă dimensiune
-rămasă în coadă de peşte,
piatra filosofală
cui foloseşte?

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu are stavilă. Ea izvorăşte din inimă, se reflectă în ochi şi se trăieşte cu sufletul.

Dumitru Delcă (august 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!