Toamnele vieţuirii

Port timpul în spate, de când m-am născut,
Pe dinlăuntru sunt un om gârbovit, Doamne,
Şi anotimpurile toate se transformă în toamne,
Şi timpul ce-mi zace în spate e surd şi e mut!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne, timp

Sunt supărată, Doamne,
Sunt supărată că ţi-ai trimis timpul
Care mi-a intrat în graţii
Şi eu l-am crezut
Că-i cinstit, că nu fură
Că lui nu-i trebuie nimic
Şi i-am încredinţat, Doamne,
Clipe, zile, nopţi, dimineţi
Coarda cu capetele colorate în roz
Fundiţele din panglică albă înnodate de mama
Şi chiar şotronul zgârâiat cu cărămida
Prin clasa a treia
Pe pământul reavăn din curtea şcolii.
Eu de bună credinţă m-am învoit
Am plecat să îmi văd de ale mele
Dar nu înainte de a-l asigura
Că îl voi răsplăti.

Şi da, m-am întors,
Dar a dispărut şotronul
Vântul mi-a şoptit că l-a şters timpul
Dar pe cine să mai trag la răspundere
Când din cel pe care l-am lăsat
Nu am mai găsit decât o epavă
Un sfrijit gârbovit şi surd
Către cine şi cui să strig
"Că timpul meu nu mai are timp"
Şi că eu simt că mai am puterea
Să râd, să plâng,
Ba chiar să zgârâi un alt şotron
Pe obrazul aceluiaşi pământ.

Mă fac una şi aceeaşi cu cărămida
Pe care-o strâng, şi-o strâng
Până se transformă în lutul
Din care m-am născut
Coarda se închide într-un cerc
Acel zero infinit din care m-am întrupat şi m-am născut.

poezie de Daniela Vîlceanu (iulie 2023)
Adăugat de Daniela Vîlceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, Te iubesc nespus,

şi aş fi tare întristată

acum, pentru timpul dus,

dacă n-am fi laolaltă.

Mi-a trecut al vieţii rost

copiii, mari, au crescut,

fă-mă, Doamne, cum am fost,

ca s-o iau de la-nceput.

Priveşte, Doamne, la noi

cei cu amar de ani în spate

şi dă timpul înapoi

depărtându-ne de moarte!

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spin...

Când m-am născut,
În zori de zi,
Verbul "a fi"
Mi l-am pierdut!

Un strigăt surd,
Spre cer, mi-i duhul,
Ador văzduhul
Şi plâng, şi zburd...

Mă sting prin timp,
Ca om. Ce chin!
M-aş vrea un spin,
Să mă conving,

Că a-nflori,
În acord fin,
Fie şi spin,
E,-n zori de zi,

Verbul " a fi"!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în România

M-am născut în România,
Ţara unei guri de rai,
Unde Mioriţa-şi plânge
Oful pe-un picior de plai.

M-am născut în România,
Ţara Munţilor Carpaţi,
Cu-ale lor creste semeţe
Şi păduri cu brazi înalţi.

M-am născut în România,
Cu podişuri şi câmpii,
Râuri, Dunăre şi Mare,
Aur şi-alte bogăţii.

M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.

M-am născut în România,
Ţara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.

M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârşitul,
Tot acolo, vreau să mor!

M-am născut în România,
Ţara strămoşilor mei,
Şi vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...

poezie de Nicu Andriţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spate în spate

Scrâşneau orizontul şi marea
spate în spate
soldatul şi frontul
şi-acasă uitarea.
În casele
cu gropile căscate
scrâşneau orizonturi săpate.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre literatură şi timp

Timpul e, de fapt, un anotimp,
Prelung, etern, lipsit de remanenţă,
E-o stare veşnică de permanenţă...
Timpul este, de-a pururea, răstimp!

De-aceea, noi trăim în contratimp,
Suavi, ne pierdem în evanescenţă,
Comunicăm sublim doar în absenţă,
Visând c-o să ajungem în Olymp...

Cu timpul te măsori, când n-ai măsură,
Te laşi rănit de umbră şi lumină,
Şi, Doamne, în a timpului fisură,

Cădem, c-o relativă disciplină,
Despre iubire scriem, despre ură,
Şi despre neaua blănii de hermină,

Cine-am fi, Simm, fără literatură?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât păcatul m-a purtat...

Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toţi mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!

Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aş fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!

Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!

Dar de când mă port să-Ţi plac
(trei ori patru toamne)
bine caut mereu să fac
şi tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...

— O, mereu de-aş fi-un pribeag
toate-a vieţii toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul e totdeauna mut, dar nu-i tot timpul surd.

aforism de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stat în alt... stat

Scoate-mă, Doamne, din vidul existenţial,
Ia-mă de mână şi-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.

Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulceşte-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.

Răspunde-mi, Te rog, sunt încă fiinţă,
plăsmuită după chipul şi asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
şi floarea de Nu-mă-uita,
mă domină de când eram flăcăiandru...

Trăiesc în mijlocul Luminii
care, uneori, mă răneşte,
în zori şi-n amurg,
când zilele curg,
îţi port pe umeri toate judecăţile,
Doamne,
iartă-mă că sunt şi am fost,
cu rost, fără rost!

Sunt obosit de mine însumi... Doamne,
scoate-mă din povârnişurile firii,
e vremea când se ofilesc trandafirii
şi Timpul Cruce devine...
prin mine, prin Tine,
mă leg peninsular de Infinit
şi mor fără capăt,
subit...

Mi-e sete, Doamne, de viaţă,
mi-e foame, Doamne, de ideal,
mi-e dor de-un apus muzical,
îmi ispăşesc, Doamne, sinele,
şi alerg, nebun, după mine...

În flori, cu peţioluri şi stamine,
au adăstat
Raiul şi Iadul –
stat în alt... stat!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Sunt bucuria
din locu-n care m-am născut
când colindam odinioară
de la Bădeni pân' la Maxut.

Şi sunt pământul ce-l călcară
părinţii mei până-n Jiori
de la Scobinţi la Pietroşica
de-atâtea ori, de-atâtea ori...

Eu vin din anotimpuri multe
şi amintiri îmi port în spate
de la Hârlău pe Zagavia
de la Feteşti prin alte sate.

Cine sunt eu? Unul ca tine
ce se întreabă zi de zi
de ce oare inima-mi mai bate,
de ce trăiesc?
Dar pentru ce-aş muri?!

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de trandafir

Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă mă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împuşcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,

Prin platoşa de fier mă sfledereşte
Îşi vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte mă găseşte
O simt cum tremură că m-am născut,

Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieţii printre nori
Şi timpul las să-l împresoare vântul
Când mă dizolv în soare şi în sori,

Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înşir,
Şi dacă vântul mlaştinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănile trecutului...

Port în spate
două răni
nevinovate
provocate
de cărat...
Separat,
pe omoplaţi
răni, scuzaţi
de-ndrăgostit
şi de cât mult
m-am iubit
ca adult...
provocate de-o femeie
melopee
ce se-agaţă,
te răsfaţă,
te provoacă
-spune ea, cică
în joacă-
până când
îşi pune-n gând
să te răpună...
Şi de-atunci
cea... zână bună
se transformă
nu de formă
ci-n metoda ei letală
în iubita ta
fatală!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şase ani şi jumătate

Sunt şase ani şi jumătate,
De când mă rog într-un suspin
Şi atâtea patimi, port în spate,
La poza ei... când mă închin.

Atât mi-a mai rămas pe lume,
Tablou-acesta... prăfuit,
Ce-mi spune într-un fel anume
Ce mult, tu mamă, m-ai iubit.

Sunt şase ani şi jumătate,
De când copil, eu, nu mai sunt,
Te-nvaţă viaţa... cu de toate,
Iar tu măicuţă, eşti pământ.

Lumina-i veşnic, lângă cruce
Şi flori şi apă şi amar,
Atât... eu îţi mai pot aduce,
Restu-i o zbatere-n zadar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Mea culpa" de Valentin David

Te-ai spovedit şi crezi că-ţi sunt iertate
Păcatele de amorez bătrân?
Când te-am surprins cu Lisaveta-n fân,
Mi-ai spus că îi făceai masaj la spate

De Valentina i-ai mărturisit,
(Sub patrafir când respirai de toate),
Că i-ai făcut şi ei masaj la spate,
După ce, ca nebunii, v-aţi iubit?

Că eşti destins, nu mă-ndoiesc de fel.
Când popa te-a-ntrebat de sănătate,
Tu i-ai dat lecţii de amor rebel,
C-avea şi el amantă de departe...

Şi i-a făcut şi el masaj la spate...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de moarte

Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunaţi în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat

Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopţile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puţin mai îmi e soare

Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni şi câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
Mă dor zilele de ieri, mă dor tâmplele şi-mi urlă

De când sunt pe-această lume, zi de zi şi ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, mă îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu ştiu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine şi nu vreau s-o răvăşesc

M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viaţă, boala asta îmi e grea

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori vii

Nu-mi critica coperta; ea nu îmi aparţine
Mi-a fost dată în viaţă s-o port cum se cuvine.
Cu timpul s-a boţit, s-a rupt, s-a descusut,
Deşi era frumoasă atunci când m-am născut.

Acum şi pe la colţuri s-a ros, s-a jerpelit
Culorile ei vii cu timpul au pălit.
Şi multe dintre pagini s-au tot pierdut, firesc,
Aş vrea ca într-o zi să stai să-ţi povestesc.

Întoarce-aceste file, dă timpul înapoi
Depinde doar de tine ce va mai fi cu noi.
Închide-mă cu grijă, coperta n-o strica
Şi pune-mă pe raft, să vină altcineva.

poezie de Paul T. East, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne,-ntre viaţă şi moarte,
Omu-i drumul cel mai scurt,
Şi de ia Premiul Goncourt,
Omul are-aceeaşi soarte...

Chiar de-i luptător aparte
Sau supus ca un mancurt,
Timpul vieţii ultrascurt
Pe om de viaţă-l desparte

Strânge-mi viaţa risipită,
Doamne,-ntr-un etern sonet,
Cât inima-mi mai palpită,

Rostuieşte-mă încet,
Căci, mi-e lacrima-nflorită
Şi am suflet de poet!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

după poezia cu acelaşi titlu, de Irina Rambu

Timpul nebun aleargă în neştire,
Timpul consumă poveşti de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de eşti în Baleare.

Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poţi să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.

Timpul e viaţă şi timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos şi timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul de apoi

Lui Ştefan Doru Dăncuş

Mă împiedic de cer şi pietre

mă împiedic de copilărie Doamne

aceasta nu-i uşa raiului Petre

mersul şi zborul să-l condamne

Mă împiedic de copilărie Doamne

mă împiedic de toţi şi de toate

sunt copil de-o mie de toamne

timpul întotdeauna are dreptate

Mă împiedic de toţi şi de toate

aceasta nu-i uşa raiului Petre

ce altă uşă merge ca pe roate

mă împiedic de cer şi de pietre

Mă împiedic de copilărie Doamne

de cupa cu otravă din palme

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 martie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul preşedintelui

Pentru ei timpul a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat,
Fiindcă tu eşti preşedinte.

epigramă de Dumitru Delcă (8 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!