Neanderthal(1)
Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de șef de clan.
Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc! -
În care și-au aprins un foc.
O vreme s-au iubit din plin
(V-aș povesti, dar mă abțin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu știu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic și de-atunci, ce chin!
Că, după ce-a simțit ceva
Ce nu simțise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva
E clar: nu are ce vrea ea.
Văzând ceva că s-a-ntâmplat
Că soața lui s-a cam schimbat,
Și-a zis c-o fi de la vânat
Și de-o tratează de îndat'
Cu plante din ce-a adunat
Va fi, din nou, apreciat.
In seara-ceea i-a adus
Un ceai cu leacul presupus.
Privind ulcica, ea a spus:
"-Nda vum! " c-un aer indispus
("- Și asta-i mică!" - am tradus).
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șefi
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vecini
- poezii despre tinerețe
- poezii despre soție
- poezii despre schimbare
- poezii despre plante
- poezii despre noroc
- poezii despre mâncare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Neanderthal (1)
Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de șef de clan.
Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc -
În care și-au aprins un foc.
O vreme s-au iubit din plin
(V-aș povesti, dar mă abțin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu știu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic și de-atunci, ce chin!
Că, după ce-a simțit ceva
Ce nu simțise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva
E clar: nu are ce vrea ea.
Văzând ceva că s-a-ntâmplat
Că soața lui s-a cam schimbat,
Și-a zis c-o fi de la vânat
Și de-o tratează de îndat'
Cu plante din ce-a adunat
Va fi, din nou, apreciat.
In seara-ceea i-a adus
Un ceai cu leacul presupus.
Privind ulcica, ea a spus:
"-Nda vum! " cu-n aer indispus
("- Și asta-i mică!" - am tradus).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neanderthal (2)
Ea a plecat, iar el... ce chin!
Că n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar alin,
Acolo- n peștera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
Că nu e în "ceva"... deplin.
Și s-a gândit, s-a răsucit,
Pân'-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Și, cum să spun, a reușit
Ceva de neînchipuit.
Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.
Iar peștera, de-atunci, a fost
Nu doar cămin și adăpost,
Ci la pelerinaj, un rost:
Ieșirea multora din... post,
Căci - de! - mărimea are-un cost,
Iar el... plătește, că nu-i prost.
Curând, chiar soața a aflat
Și n-a putut, n-a rezistat,
S-a prezentat, a comparat,
Apoi, spre noul ei bărbat
A zis "Kum vo" și... a plecat.
(Traduc: "- Ești no.2, păcat!")
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre traducere
- poezii despre stânci
- poezii despre spovedanie
- poezii despre speologie
- poezii despre prostie
- poezii despre plată
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre lut
Zborul din vis
Dimineață, iar,
soarele răsare,
mă trezesc din nou,
nu-mi prea este foame,
dar mănânc un ou,
la serviciu plec,
deși nu am chef,
că am ca șef un bou,
aer de cavou!
Dar noroc cu harul
de la Dumnezeu,
ce îmi umple carul,
ceva, mereu, nou.
Seara, privind luna,
ca pe-un bibelou,
încerc să adorm,
somnul vine greu,
fiindcă-i zarvă mare
lângă blocul meu,
de la un depou.
Totuși, visez că zbor,
trec din nor în nor,
nu-i prea mult popor,
pare-un viitor,
nu mai vreau să mor!...
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre seară sau poezii despre religie
În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre boală, poezii despre medicină, poezii despre coșmaruri, poezii despre măgari, poezii despre călărie sau poezii despre creștinism
Balada lui Ilie de la sculărie
Cică într-o uzină dintr-un mic oraș
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dânsul se purtau gingaș,
ca să-i intre-n v oie, le făceau pe toate.
Vizitând străinul secțiile lor,
s-a oprit deodată și cu bucurie
arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:
Ãsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar oficialii tare s-au mirat
de această faptă, totuși, peste poate,
și l-au pus pe listă neîntârziat
ca să plece grabnic în străinătate.
A ajuns la Roma c-un autobuz,
După ce un vameș, fir-ar el să fie,
Fără ezitare cică le-ar fi spus:
Ãsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar la Roma, papa însuși i-a primit,
i-a tratat amabil c-un pahar cu apă
și era și dânsul foarte fâstâcit,
neștiind totuși de unde s-o-nceapă.
Dar ca orice papă, a găsit un drum
Și pe unul gureș, vocea lui mlădie,
l-antrebat c-un tandru scârțîit postum:
Ãsta nu-i Ilie de la sculărie?
Observând acestea, cei îndrituiți
care mersul lumii zilnic îl veghează
s-au simțit datornici, lui Ilie, bliț
să-i organizeze și o mică pază.
Când erau la papa, Doamne, ce necaz,
unul dintre paznici leșină afară,
medicii de gardă îl făcură treaz
și motivul bolii toți îl căutară.
"Poți cumva și nouă tu să ne explici
cauza din care ai cazut în luptă?"
"Domnilor v-aș spune: cum stăteam aici,
încordat în veghea asta ne-ntreruptă.
A trecut regina Angliei pe aci,
c-o suită mare și cu protocoale,
m-am retras în umbră spre-a nu stingheri
și-am simțit genunchii cum îmi pică moale.
Când am auzit-o cu cât interes
își întreabă Curtea că ar vrea să știe
cine-i bâtrânelul purtător de fes
de lângă Ilie de la sculărie!"
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre voce, poezii despre vamă, poezii despre trecut, poezii despre oraș, poezii despre muncă sau poezii despre monarhie
Moartea dresorului de sticleți
A murit dresorul de sticleți!...
A murit și ultimul dresor...
A murit cu mâinile pe ei,
Și cu ochii-nfipți în ochii lor!...
Și-n odaia lui n-au mai rămas
Decât note muzicale, desenate pe pereți,
Portativele de sârmă, fabricate de ovrei,
Coliviile de sfoară, cu grăunțele de mei...
Și vreo sută de duzini de cântăreți
Îmbrăcați în doliu mare,
Care i-au cântat la-nmormântare
Și-au să-i cânte și la parastas...
A murit dresorul de sticleți!...
A murit dresorul, fericit -
Că sticleții lui
Copiii nimănui
L-au stimat și l-au iubit...
Și că el a scos din ei
O falangă minunată
De maeștri cântăreți
Nu țârcovnici mititei,
Ca dresorii de-altădată!...
Căci e drept că-n viață lucrul cel mai greu
E să-și piardă omul vremea cu sticleții,
Ca să pună la curent analfabeții
Cu ce-a neglijat să-i pună Dumnezeu!...
A murit dresorul de sticleți!...
Dar
Surpriză mare
După ce-a murit,
Guralivii cântăreți s-au răzvrătit,
Declarând că-n cariera lor
Nu mai au nevoie de un alt dresor!...
Și din coliviile de sfoară
Au zburat cu toții, să cânte-n stradă-afară...
Și-au jurat solemn pe viitor,
O completă libertate
Pentru cântecele toate...
Și sticleții toți
Să cânte numai după capul lor!...
A murit dresorul de sticleți!...
Bine c-a murit la timp și el
Căci era bătrân,
Bețiv
Și chel...
Dar, la drept vorbind, era "dresor"
Fiindcă, după moartea lui, sticleții
Când au încercat din nou să cânte
Numai după capul lor...
Au dat "kix" cu toții,
Și cântăreții
S-au întors afoni în colivie!...
S-au întors cu toții!...
Dar ce folos
Că dresorul ce-a murit n-a fost Cristos,
Și dresorul mort nu mai învie!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XXII, nr. 7-8 (august 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre surprize, poezii despre superlative sau poezii despre ochi
Show păsăresc
Ce pare-a fi, nu totdeauna este
un adevăr, dar poate fi poveste
pe care gurile răuvoitoare
o-ajută să devină foarte mare,
Iar eu v-arăt, c-o poezie mică,
ce s-a-ntâmplat c-o biată păsărică
atunci când a băut un strop de apă
nebănuind ce show va să înceapă:
Era un pițigoi c-o sete mare
și obosit de-atâta alergare,
căci puii lui cereau mereu mâncare,
iar ziua îi era o căutare.
Chiar peste drum, anostă, cenușie,
s-a nimerit o vrabie să fie
și a văzut frumosul pițigoi
în apă oglindit. Crezând că-s doi,
A inventat, pe loc, povestea-i crudă,
și a transmis-o unei mierle, rudă,
și surdă, cred, măcar de o ureche,
dar tot a ciripit-o spre o streche.
Aceasta, bâzâind încolo-încoace...
e clar că, de atunci, nu mai e pace
la cuibul lui, cu pițigușa lui,
ce a privit în gura orișicui.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre gură, poezii despre vrăbii, poezii despre urechi, poezii despre rude, poezii despre poezie, poezii despre pace sau poezii despre inventatori
Show păsăresc
Ce pare-a fi, nu totdeauna este
un adevăr, dar poate fi poveste
pe care gurile răuvoitoare
o-ajută să devină foarte mare,
Iar eu v-arăt, c-o poezie mică
ce s-a-ntâmplat c-o biată păsărică
atunci când a băut un strop de apă
nebănuind ce show va să înceapă:
Era un pițigoi c-o sete mare
și obosit de-atâta alergare,
căci puii lui cereau mereu mâncare,
iar ziua îi era o căutare.
Chiar peste drum, anostă, cenușie,
s-a nimerit o vrabie să fie
și a văzut frumosul pițigoi
în apă oglindit. Crezând că-s doi,
A inventat, pe loc, povestea-i crudă,
și a transmis-o unei mierle, rudă,
și surdă, cred, măcar de o ureche,
dar tot a ciripit-o spre o streche.
Acesta, bâzâind încolo-încoace...
e clar că, de atunci, nu mai e pace
la cuibul lui, cu pițigușa lui,
ce a privit în gura orișicui.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da
Era doar una la părinți,
Iar el - un terchea-berchea
Ce-ntruna se ruga la sfinți
Să-i fie ea perechea,
Căci tatăl ei era primar
În satul de sub coastă;
În rest, nu prea avea habar
De ce-o vrea de nevastă.
Se pare că s-a-nduioșat
De ruga lui prea-sfântul,
Iar fata s-a amorezat
Și... gata legământul!
Primarul n-a avut de-ales,
Le-a dat chiar și bolidul,
Dar a lăsat de înțeles
Că n-ar prea vrea partidul,
Că este cam recalcitrant
Și-i ține în blesteme,
Ba chiar că e intolerant,
i-njură pe-orice vreme,
Dar dacă membru s-ar făcea,
Ar fi un om de bază
Și-orice partid pe loc l-ar vrea,
Căci pe-alții-anihilează.
Și ar mai fi cum ar mai fi,
Ar trece ei și de-asta,
Dar trebuie ca peste-o zi
Să zică "Da" nevasta.
Păi vezi că eu uitai să spui
Că fata cea curtată
Avea o mamă ce, hai-hui,
Era mai mult plecată.
Așa că el, a doua zi,
S-a dus c-o mutră acră
La tren că dacă o veni
Să-i spună: - Mamă... soacră,
Să vezi ce plan făcut-am eu
Cu fata lu' matale,
Că și ea mă iubește, zău,
Vreau "Da"-ul dumitale!
Spuneam de acră pe mai sus,
Dar stai să vezi trăsnaie
Că nicio vorbă n-a mai spus
Socriței cea bălaie,
Cu formele de top-model,
Cu buze senzuale,
Că a uitat de tot de el,
Și nu i-a zis "matale";
De-atunci a mai trecut un an,
De nuntă nu-i mai pasă
Și-o caută ca un Don Juan,
Când nu-i primaru'-acasă.
Acum, eu nu știu câți de "Da"
A vrut ca să obțină,
Dar ăla care trebuia,
Nu cred c-o să mai vină.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre partide, poezii despre căsătorie, poezii despre vinovăție, poezii despre trenuri, poezii despre soacre, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Nu știu
Nu știu de ce zăbrelele-ai tăiat
Și ai dezlănțuit atâtea Furii
Din adâncimea-ntunecată -a urii
De care, de o viață, am uitat.
Ce-ai vrut să schimbi? Era mai alb ceva
Decât un zbor de înger pelegrin
Pe cerul încărcat de-atât senin
Încât iubirea de sub el cânta?
A fost o răbufnire-a unui vânt
Ce-și amintea corolele plecate
Și setea din petalele uitate
De ploi ascunse-n margini de pământ?
Ce-a fost? Ce s-a-ntâmplat? Ce-a fost apoi?
Un trai intens? Atât? Niciun regret?
O foaie albă, cu un alt antet,
Sub care-aceleași versuri par mai noi?
Nu știu ce-ai încercat, ce-ai vrut să ai
Mai mult decât în mine ai avut
Și-am șters orice întoarcere-n trecut,
Căci timpul înapoi n-ai cum să-l dai.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre vânt sau poezii despre versuri
Aburitoarea
"Ești prea deștept", mi-a zis cândva o fată
Eu nu eram așa deștept... Pesemne
C-o atrăsese altceva la mine
Ceva... știți voi... care nu lasă semne.
Am rezolvat problema-n două zile
Ce-atâta abureală... eu consimt!
Dacă m-a provocat aburitoarea...
Norocul ei că nu eram vreun sfânt.
Am experimentat o vară-ntreagă
Și-am inventat o altă Kamasutra
( Cea indiană rămăsese mică)
Și ne-a stricat amoru', una Cutra.
Și Cutra mă credea deștept, chiar unul foarte
Așa că-n probe m-a băgat și ea
Fiind cam excesiv de nimfomană
M-a stors ca pe-o lămâie... pana mea!
Amorul nostru a ținut o toamnă
Apoi mi-am luat concediu, să-mi revin
Până-ntr-o zi când cunoscui o doamnă
O văduvă, cam tânără... ce chin!
Avea doar douăzeci de ani și-o lună
Și soarta îi fusese nemiloasă
Nu cunoscuse vreun orgasm vreodată
Na... începui, ușor, să dau din casă!
Noroc cu mine, ea-nvăță degrabă
Că actul sexual are un rost:
Nu-i numai pentru procreere
Iar de-l tratezi așa, ești fix un prost.
Sunt multe de vorbit pe tema asta
Voi face-o-n alte poezii, precis
Voi stați aproape să nu pierdeți ritmul
Dac-am promis, înseamnă că-s decis!
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Erotica" (24 mai 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sex, poezii despre zile, poezii despre văduvie, poezii despre vorbire sau poezii despre toamnă
Cenușa din viitor
Îmi amintesc, din nou, de ce va fi,
În viitorul dintr-un vis ce-a fost,
Dar l-am trecut în cele fără rost
De care n-am mai vrut, nicicând, a ști.
Și iarăși văd în visul ireal
Un viitor ce poartă amintiri.
Nici azi nu-mi sunt, nici ieri n-au fost trăiri,
Dar sunt acolo-n vis ceva real.
Apar, plutesc un timp în jur, dispar,
Scântei din focul încă neaprins,
Ori fulgi pe care iarna nu i-a nins
Și-așteaptă viitorul când apar.
Sunt amintiri ce nu s-au petrecut
Și așteptări pe care nu le am
Din vremea-n care-n viitor aveam
Un foc rămas cenușă, în trecut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre cenușă, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent sau poezii despre ninsoare
Dacă aș fi știut...
Bătrâni și copii erau străzile pline,
Dacă aș fi știut c-o s-ajungă ruine
Țărișoara aceasta, nu aș mai fi sperat
La o-ntreagă frăție, aș fi plecat!
M-aș fi dus de nebun, aș fi luat-o din loc!
Nu aș mai fi privit în urmă deloc.
Nu aș mai fi sperat, la nimic împreună,
Aș fi luat-o din loc... după-o altfel de turmă.
Azi, îmi vine prea greu să accept nebunia
Ce-a cuprins omenirea, în special România...
Ce-a făcut să s-aleagă praful de noi.
Cum să nu mă apese, privind înapoi!?
E-o prostie în aer, ce ne-ar arde pe toți!
Îmi e clar că ne vor despuiați de chiloți...
Deja, nu mai aveam demnitate deloc
Și-ncurând, vom rămâne fără gram de noroc...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (10 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre metrologie, poezii despre greutate, poezii despre bătrânețe, poezii despre aer sau poezii despre România
Menirea
"Trebuie să fac ceva...
Eprubeta asta-a mea
Are o formă ciudată,
Iar la gât are o pată...
E și mare, cam cât mine,
Cum să fac să fie bine?
Căci de pun ceva în ea,
S-a cam zis cu munca mea!
Munca mea de cercetare...
Au, nu vă trebuie, oare?
Un vaccin, un antidot,
Fiindcă sunt savant și... pot!
Iar voi abia așteptați
Din nou să vă vaccinați,
Fără măcar să vă pese
De efectele adverse..."
Așa vorbea șoricelul,
Stând pe gânduri, mititelul,
Cu ochelarii pe nas,
Văzând lumea la necaz!
"Cartea ce o țin în brațe,
Deși-i legată cu ațe,
Nu m-ajută mai deloc,
Cred c-am s-o arunc pe foc,
Caci am rețeta completă!
O să pun în eprubetă,
Doar trei stropi, numai atât
Și-o s-o umplu pân' la gât!
Unul va fi de speranță,
Să reducem din distanță,
Altul mic, de bunătate,
Căci a cam rămas în spate,
Iar al treilea, de iubire,
Căci ne-am cam ieșit din fire,
Certându-ne din orice,
Voi, pisici, eu, șoarece!
Și-o să vă fac un vaccin,
Cel mai dureros, dar fin...
Cel mai strașnic antidot!
Veți fi lecuiți pe loc...
Aștept să mă lăudați
Și să mă aplaudați,
Fiindcă mi-am aflat menirea
Și izbăvesc omenirea..."
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaccin, poezii despre ochelari, poezii despre mântuire, poezii despre laudă, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau poezii despre durere
Moara viselor
La moara părăsită de pe râu,
Mai vine un bătrân cu o desagă
Ce poartă-n ea nu boabele de grâu,
Ci petice-adunate-o viață-ntreagă.
Doar el mai vine, ultimul morar
Din vremea-n care pumnul de făină
Se drămuia în traiul prea amar
Al celor ce pământului se-nchină.
Nu merge moara: pietrele s-au ros,
Îmbătrânite-n anii de rotire
Din care el, bărbat pe-atunci vânjos,
Își amintește marea lui iubire.
Nici roata nu mai merge. S-a oprit
Atunci când ea s-a dus în altă lume
Purtând în pântec fructul mult dorit
Ce-a căpătat doar printre îngeri nume.
Mai vine. Rar. Nu-i trebuie nimic
Din tot ce-a mai rămas în vechea moară;
El vrea, din amintiri, măcar un pic,
Un strop din visul său de-odinioară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre dorințe, poezii despre cereale sau poezii despre bărbați
Balada Mamaia
Era prin vară, așteptam,
La mare, răsăritul
Și, Doamne, ce-ncântat eram
Cu marea și privitul!
Până-ntr-o zi, cam pe la prânz
Când te-am văzut pe tine
Și-n urma ta, precum un mânz,
Mergeam, cu rugi creștine:
Dă-mi Doamne, mie, un noroc,
Că-s plin de-adrenalină,
Și fă-mă să câștig la joc,
Să-mi iau și eu mașină
Cu care să o plimb pe ea
Pe plajă la Mamaia
Și să-i pot cumpăra ce vrea
Că apoi... vorba aia,
Eu nu aș vrea să te mânii
Spunându-ți tot ce-aș face
Și - ce sunt banii? - doar hârtii
Să faci... cam tot ce-ți place.
Se pare că, la ruga mea
Pe care-ai auzit-o
Cu tine s-a-ntâmplat ceva,
Și, repede,-ai... zbughit-o.
N-am câștigat, iar fuga ta
M-apasă și mă doare
De n-aș mai vrea, în viața mea,
Să stau... cu ochii-n soare.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre plajă, poezii despre jocuri, poezii despre hârtie, poezii despre cai sau poezii despre bani
Vânătorească
M-am tot gândit: "S-o spun sau să n-o spun?"
și-apoi mi-am zis: "De-o fi să-mi dea crezare,
momentul ăsta cred că-i cel mai bun
de spus povestea mea de vânătoare".
Și-am să v-o spun, că-ntâi april e-o zi
în care vânătorii și pescarii
au concurență mare și ar fi
chiar culmea să-i învingă "adversarii".
Povestea mea e simplă și mă jur
pe toate rațele atunci vânate,
că tot ce-a fost (cu nimeni prinprejur)
nu-i doar un banc (din cele-adevărate).
Eram cu pușca, seara, la vânat,
când a venit direct spre mine-o rață
pe care-am doborât-o de îndat'
ce am văzut-o, brusc, ieșind din ceață.
Dar ce credeți? mai vine una... poc!...
și încă una... poc!... și cade-n apă...
se-ngroașă gluma, trag, nu stau deloc,
de mă-ntrebam: "În sac, or să încapă?"
-Dar, bine-bine mă veți întreba
îți mai lăsau și ele un răstimp
să schimbi cartușe, arma a-ncărca?
-Păi ce, de asta mai aveam eu timp?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rațe, poezii despre victorie sau poezii despre umor
Neanderthal (5)
Trecut-au anii și-au crescut
Neander-puștii din trecut,
Dar nu erau cum ar fi vrut:
Ca el, puternici, de temut,
Deși le-a dat tot ce-a avut
Și i-a-nvățat tot ce-a știut.
În lupte, nu erau ca el:
Iar unul, cel mai mărunțel,
A zis: "Eu nu merg la răzbel,
Că nu suport să văd măcel
Și nu știu, nu-nțeleg defel,
Ce câștigați cu lucru-acel?"
Ba, unul mai spre sapiens,
Tot căuta al vieții sens
Și n-avea păr pe-un cap imens
Cu stropi pe el ca de condens.
Cu-acela se certa intens:
Erau, mereu, pe contrasens.
Era, de ei, nemulțumit,
C-o viață-ntreagă a muncit
Să-și vadă neamul fericit
Și-așa cum e, boșorogit,
Simțindu-se neîmplinit,
Vrea alt "Ka fu". Traduc: "Plodit".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre păr, poezii despre nemulțumire sau poezii despre frică
Cea mai tare
Of, ce mai vară! Doamne, ce căldură!
Îmi las regina-n casă, dau o tură!
Mișcări premeditate, joc de șah?
De unde?! vreau s-aud cuvântul "ah".
Era, azi-noapte, la televizor,
Un film cu "oh" și "ah" credeam că mor!
Dar uite c-am scăpat și am trăit
Să văd, la mare, înc-un răsărit.
Nu-l văd prea bine, fără ochelari
Căci am luat la mine doar dolari
Să am și eu, acolo, de-o cafea
Și, poate - cine știe? de-altceva.
Mergeam, la malul mării, pe nisip,
Cu crăițarii cocoloș în slip,
Și-a apărut... atât de singurea!
Mai poți să zici că viața este rea?
Cum am văzut-o, am simțit în gât
Un fel de nod, dar, pasu-mi hotărât
M-a îndreptat spre ea și... am ajuns
La capătul puterii. Chiar am plâns,
Că-n tot ce-a fost, ce este și va fi
Ceva mai tare, nu știu de-oi găsi:
Atât de liniștită și bălaie,
Sirena mea... clădită din pietroaie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șah, poezii despre televiziune, poezii despre păr blond, poezii despre plâns sau poezii despre nisip
Căutarea adevărului
-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!
C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? a fost un accident,
Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.
Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.
Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre supărare, poezii despre lumânări sau poezii despre accidente