Beneficiile progresului
Într-o lume-așa grăbită,
Nu e timp de politețuri;
Nu pot să mă dau rănită,
Nici să fac prea multe "grețuri".
Flori nu mai primesc de mult
Și nici cadouri prea des,
Căci în al vieții tumult,
Iată cu ce ne-am ales:
Trăiască netul vigilent,
Ce ne-ancorează în prezent:
Primim zeci de urări banale
Și mărțișoare... virtuale!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre urări
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre flori
- poezii despre cadouri
- poezii despre bunele maniere
- poezii despre Mărțișor
Citate similare
Am uitat să mai culegem flori și zâmbete
Iubirea are-întotdeauna timp suficient.
Iar pentru oameni, timpul aproape că e absent.
Noi, oamenii, nu mai avem timp pentru iubire,
Tot ce facem este o continuă grăbire.
Pe noi, oamenii, răbdarea ne-a părăsit de mult.
Am ajuns sclavii stresului în al vieții tumult.
Răpuși de tristețe și de prea multe plânsete,
Toți am uitat să mai culegem flori și zâmbete.
În viață, de mult prea multe necazuri loviți,
Am uitat că mai putem trăi și fericiți.
poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sclavie, poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre stres sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Multum non multa (unui autor prea "productiv")
Eu nu contest că ai ceva talent
Și mai ales că ești un super cult,
Dar nici nu pot să nu te fac atent
Că scrii prea mult.
epigramă de Alexandru Stănescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre talent sau epigrame despre productivitate
Fă-mă, Doamne...
Nu mă face Doamne, floare,
Frumoasă dar trecătoare;
Nu mă face nici albină,
Pot să zbor... da-s gospodină!
Nu mă face Doamne, cer,
Dacă nu mă lași să sper
În senin, din răsărit
Și până la asfințit.
Nici om nu prea vreau să fiu,
Fiindcă aflu prea târziu,
După ce, prea mult greșesc
Cum trebuia să trăiesc!
Fă-mă Doamne, un copac -
Nici bogat, dar nici sărac:
Iarna să mă odihnesc,
Primăvara-ntineresc.
Deși, n-aș vrea orice pom,
Să mă taie orice om;
Fă-mă Doamne, falnic brad
Cărui frunzele nu-i cad.
Chiar și-atunci când m-or tăia,
Voi sclipi de ziua Ta:
De Crăciun, strălucitor,
După care... pot să mor!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre copaci
- poezii despre sărăcie
- poezii despre odihnă
- poezii despre moarte
- poezii despre iarnă
- poezii despre greșeli
- poezii despre frunze
* * *
M-aș lăsa de poezie,
Având mult prea mulți "confrați"
Dar nu pot, cât timp vor scrie
Cei mai puțin talentați!
epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp sau epigrame despre poezie
Ce ne-am face fără ei?
Ce viață-ar fi, de n-ar fi ei?
Noi ne-am deda fricii și urii,
De nu ar scrie, cum scriu ei,
De nu ar exista Bunduri!
Ar fi mai frig, mai incolor
Și ne-ar durea orice cuvânt,
Fără măiastră, pana lor,
De n-ar fi Gârda pe pământ!
Norii s-ar strânge-apăsători,
Neputincioși, ne-am zbate-n van,
Am fi săraci, triști muritori,
Fără maestrul Norea Dan!
Debusolați, fără vreun țel
Și la orice, am pune botul,
Amețiți, ca-ntr-un carusel,
Pe lume, dacă n-ar fi Cotul!
Noi, nici bine de rău, n-am ști
Să mai distingem, azi, hotaru',
Amestecate, toate-ar fi,
De n-am avea și un Rotare!
Atâția răi, neaveniți,
Ce-i bun și valoros ne strică,
Dar inca suntem fericiți,
Avându-l pe maestrul Nică!
Pe netul mult prea permisiv,
Prostii abundă, cu toptanu',
Să-nnebunești, îți dau motiv,
Noroc că există Hanganu!
Stimații mei, ne bucurăm,
Că viața ne mai luminați;
Ani mulți, cu bine, vă urăm,
Vă mulțumim că existați!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre valoare sau poezii despre prostie
O aventură galantă
Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,
O coniță delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Și-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.
Avea ochii ca doi aștri,
Nici căprui, dar nici albaștri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,
Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Și vorbind cu ea în șoaptă
Nici prostuță, nici deșteaptă.
Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutând ca la Geneva,
Nici de-Adam și nici de Eva.
Și-am ajuns la ea acasă,
Nici prea'naltă, nici prea joasă,
Locuință minunată,
Nici murdară, nici curată.
Mi-a dat o cafea ușoară,
Nici prea dulce, nici amară,
Ș-a început să se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,
I-am sorbit formele toate,
Nici din față, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbă,
Nici prea neagră, nici prea albă.
Avea talia subțirică,
Nici prea mare, nici prea mică,
Brațe albe, voluptoase,
Nici subțiri, dar nici prea groase,
Niște-îmbrățișări divine,
Nici prea multe, nici puține,
Ș-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.
Cum o sărutam prin beznă,
Nici pe nas și nici pe gleznă,
Bate cineva la ușe,
Nu-i nici unchi, dar nici mătușe,
Ci bărbat-su, Șmil din piață,
Nici cu cioc, nici cu mustață,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subțire.
Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartă, nu-i nici vie
Simt un fior care mă trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,
Și când mă rugam Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mă din ladă,
Nici în curte, nici în stradă,
Deodată ușa scapă,
Nici se sparge, nici se crapă,
Și stă Șmil ca un sihastru,
Văd nici verde, nici albastru.
- Ce cauți aici? Mă întreabă,
Nici în pripă, nici în grabă,
I-am spus, fără să-mi dau seama:
- Nici pe tata, nici pe mama!
Ci aștept, în tot minutul,
Nici mașina, nici șerutul...
... Și au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puține!
Restul n-are importanță,
Nici spital, nici ambulanță,
Știu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtă, nici pe spate,
De atunci mi-e viața roză,
Nici în versuri, nici în proză,
Și aștept o aventură,
Ori cu Haike ori cu Sură.
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre albastru, poezii despre alb, poezii despre început, poezii despre versuri sau poezii despre verde
Unii iși postează gândurile și multe sunt banale sau chiar lipsite de sens. Asta fac și eu acum...
aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre gânduri
Gustul potrivit
De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.
Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.
Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzișul,
Nici prea dulce, nici amar.
Cu miros de crizanteme
Și cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.
Și-n spectacolul ei, viața
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.
Doar iubirea ta să fie
Veșnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre ploaie, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre graniță sau poezii despre crizanteme
Să nu vie florile vieții tale nici prea curând, că le prinde frigul și nici prea târziu, căci nu li se vor coace roadele.
citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Nicolae Iorga despre viață, citate despre flori sau citate de Nicolae Iorga despre flori
Undeva, cândva
lumina s-a sfărâmat în bulgări de timp
prea devreme, prea târziu
cine mai știe
și de știe e acum pulbere în vânt
privesc indiferența gândului
trece incoerent peste timp
să schimb nu pot sau nu mai pot
nici gândul, nici timpul, nici viața.
nu mai e mult
sfârșitul a început demult
astăzi e altfel decât ieri
mâine va fi la fel ca nicăieri
într-un perpetuu joc
al vieții și al morții
de ce îmi ceri atunci să vin
e imposibil a spune "da" în lumea asta
bună, rea
ce oare pot să fac
să o joc la joc
în viața asta fără de noroc
să dau de pământ cu ea
ei, o vrea cineva...
o soluție imaginară voi da
în încongruența faptelor descrise de un emanat
despre efectul benefic al bâtelor
în țara în care m-am născut demult
în care unii urcă
toți coboară fără să bage de seamă
că au pierit demult
orbi în timp sau rătăciți în răstimp
la lumina unui lămpi
apusă, de mult petrecută
un tânăr schizofrenic aleargă fericit
prin astă tristă lume
în veșmântul sărac al sufletului
a evadat din ireal
în țara care nu mai este
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre țări, poezii despre vânt sau poezii despre viitor
O adunătură jenantă ( După "O aventură galantă" de Ion Pribeagu )
Într-o zi, mai pe la patru,
Nici la film, dar nici la teatru,
M-așezai pe un fotoliu,
Nici prea vesel, nici ca-n doliu,
Să văd la televizor,
Nici alb-negru, nici color,
Ce mai e prin Parlament,
Nici adept, nici oponent,
Doar problema s-o descos,
Nici pe față, nici pe dos.
Ca tot omul vreau să știu,
Nici devreme, nici târziu,
Noi pe cine am ales,
Nici prea rar, dar nici prea des
În vremuri de aspră criză,
Nici tsunami, dar nici briză.
Cine, țara noatră toată,
Nici săracă, nici bogată,
O ia veșnic în răspăr,
Nici minciuni, nici adevăr.
Câți dintre acești ciocoi
Nici prea vechi, dar nici prea noi,
Cu obrazul de toval,
Nici de om, nici de-animal,
Își țin speech-ul la bufet
Nici prea tare, nici încet.
Prea mulți stau în parlament
Nici ratați, nici cu talent.
Joacă-același circ banal,
Nici liniște, nici scandal.
Te fac mâinile să-ți frângi,
Nici sâ razi, dar nici să plângi
Și-ncotro să te îndrepți,
Nici cu proști, dar nici deștepti,
Că aleșii ne-au condus
Nici spre Est, nici spre Apus
Și cu birul pus pe noi,
Nici îmbrăcați, dar nici goi,
Vedem zilnic altă lege,
Nici s-aprobe, nici să nege.
Parlamentari de pripas,
Nici nu-s muți, dar nici n-au glas.
Toți vor un ciolan de ros,
Nici subțire, nici prea gros.
De o teapă, doar lingăi,
Nici buldogi, dar nici potăi,
Cu comportament diform
Nici nu-s treji, dar nici nu dorm
Și cum ne arată fapta,
Nici de stânga, nici de dreapta.
Schimbă taberele des
Nici nu intră, că și ies.
Cu averi ca de nababi,
Nici prea grași, dar nici prea slabi,
Cu conturi în banci străine,
Nici prea goale, nici prea pline,
DNA-ul să îi frece,
Nici la cald, mai mult la rece,
Să mi-i pună la popreală,
Nici cu duș, nici cu haleală,
Până toți banii furați,
Nici în cont, nici deșertați,
N-or ajunge-n visterie,
Nici milion, dar nici mie.
Țara-i lovită-n destin,
Nici în plex, dar nici în plin.
Ce să mai zic de chenzină,
Nici de-un foc, nici de benzină.
Banii pentru sănătate,
Nici pe toți, dar nici în rate.
Și cum să mai dorm fârtate,
Nici pe burtă, nici pe spate,
Tot gândind că țara mea,
Nici prea bună, dar nici rea,
E condusă de o clică,
Nici prea mare, nici prea mică
Și dacă iau câte-o șpagă,
Nici nu-i leagă, nici dezleagă,
Chiar de-au vile, limuzine,
Nici prea multe, nici puține.
Guvernul dă ordonanțe,
Nici la sport, nici la finanțe.
Miniștri cu doctorate
Nici pe bune, nici furate,
Nu te spală de ocară,
Nici în țară, nici afară.
......................................
Parcă am fost trași la sorți,
Nici prea vii, dar nici prea morți.
Vai de biet popor român,
Nici prea slugă, nici stăpân!
Și nu ne-ajută nimica,
Nici curajul, dar nici frica...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parlament, poezii despre bani, poezii despre televiziune, poezii despre teatru, poezii despre talent, poezii despre sănătate sau poezii despre sport
Dreptul la visare
Dacă-i vorba de ales
Dați-mi tot ce mi-ați promis:
Dați-mi dreptul meu la vis
Că l-ați invocat prea des
Dați-mi liniștele care
Le răpiseră ceilalți
Când cobori să te înalți
Stinge vântul felinare
S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă
Un pikamer ce nu sparge
Nici asfat, nici asfaltite
Leagă nopțile tihnite
Cu o spaimă de catarge
Ce să facem împreună
Când nici singuri nu puteți
să-i opriți? Țiganii beți
Dau cu vorbe proaste-n lună
Declarăm război la stres
Dar ghișeul s-a închis
Dați-mi dreptul meu la vis,
Că l-ați invocat prea des
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre înălțime, poezii despre vinovăție, poezii despre sperieturi, poezii despre spaimă sau poezii despre război
Dacă-mi aplec smerit genunchii...
Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Și mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...
Și nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine știe cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi crește
Nici prea frumos, nici prea urât;
Și nu l-aș vrea nici prea cuminte,
Și nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.
Și mai ales, aș vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre smerenie, poezii despre religie, poezii despre prietenie, poezii despre mâini, citate de Elena Farago despre mâini, poezii despre frumusețe, citate de Elena Farago despre frumusețe, poezii despre creștere sau citate de Elena Farago despre creștere
Barbossa: De prea mult timp m-a chinuit setea și nu am putut s-o sting. Prea mult timp am suferit de foame fără să mor. Nu simt nimic. Nici suflarea vântului pe față, nici stropii mării. Nici căldura trupului unei femei. (Pășește în lumina lunii și devine schelet.) Ai face bine să crezi în povești cu fantome, domnișoară Turner. Te aflii într-una.
replică din filmul artistic Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre lumină, citate despre vânt, citate despre moarte, citate despre lumina lunii, citate despre femei, citate despre fantome, citate despre devenire sau citate despre Lună
Cât mai ales
o vreme am spus
n-o să mai vorbesc despre mine
nici măcar n-o să tac despre
! dar nu avem încotro
atâta vreme
cât cireștii care nu-și aduseseră încă
florile pe lume erau
cu ochii pe mine
fără să pretindă ceva în schimb
îmi împrumutau uitătura
retragerea grabnică spre alt habitat
gesturile speciei pe cale de a se sălbătici
într-o lume scufundându-și contururile
și poate nu atât cireșii
nici florile lipsă
mult prea puțin
transferul acela cromatic
de incertitudine de spaimă
nici răsfrângerile vegetale
în ultimele rămășite
de constituție umană
nici atât
pocnetul sufletului
ca un furuncul mult prea timp
păstrat sub pielea adâncită
asemenea crimei primordiale
cât mai ales
nesupunerea întâmplării
în fața deciziei personale
de-a nu mai fi niciodată
eu.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre ochi sau poezii despre cireșe
Oamenii preocupați prea mult de ei înșiși, nu fac prea multe pentru alții, dar nici pentru ei.
Marius Robu în Degeaba (2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară sau poezii despre plâns
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința mea
Eu drumul spre biserici nu l-am bătut prea des,
Iar cruci în văzul lumii nu-mi fac, din interes.
N-am fost un idolatru, nu sunt nici prea cucernic,
Nu sunt un sfânt în viață, dar nici ateu nemernic.
poezie de George Budoi din Catrenele imaginare ale lui Omar Khayyam (6 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre cruce, poezii despre creștinism, poezii despre biserică sau poezii despre ateism
Să fac mai multe lucruri în același timp? Nu pot să fac nici măcar două lucruri deodată. Nu pot să fac nici măcar un lucru odată.
citat din Helena Bonham Carter
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!