Sunt o cruce de vânt

Sunt o cruce de vânt cu braţe de lemn
şi văd cum ele se mişcă în valuri concentrice
mă ghemuiesc, aşa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când aşchii îmi sar din braţe
zilele s-au prins de mine cu răşină

fac plecăciuni şi descopăr reîncarnări
şi mă sprijin de nori, de amăgiri şi de ziduri crăpate
dacă aş avea voie, aş rupe transparenţa din vocea mea
şi aş da drumul cuvintelor

mă las încolăcită de un şarpe
mi l-aş strecura în mine dacă aş fi om
îi dau voie, fiindcă mă uit în interiorul meu şi văd abur
ne înţelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză

insomnia rece mă amorţeşte - iederă uscată
dar mă trezesc cititorii în stele
aşchii îmi sar din braţe
şi trec spre pământ prin mine.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinerea Mare

Un înţelept
Cruce la piept
N-am cum să scap
Cruce la cap

Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă laşi la vatră
Cruce de piatră

Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce mă-nchin

Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând

O zi dac-aş avea cu tata,
Venită de niciunde, dăruită aşa,
L-aş strânge-n braţe şi i-aş aranja cravata,
Pe frunte-apoi uşor l-aş săruta,

I-aş spune că sunt bine, fericită,
Că viaţa mea este aşa cum şi-a dorit,
Să-l simt cum ştie că mă simt iubită
Să-l simt şi eu că este fericit,

O zi dacă aş avea cu tata,
L-aş strânge- n braţe ca pe-un prunc
Şi tot ca prunc aş fi întotdeauna gata,
În braţele-i prea sigure să mă arunc

Aşa cum n- am făcut-o niciodată,
Cum am crezut că pot oricând...,
O zi dacă aş avea cu tata,
L-aş ţine-n braţe, doar plângând.

(In memoriam Prof. Dr. Vincenţiu-Valentin Tcacenco)

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolia

Şi dacă plouă ochii tăi rămân senini pentru mine
Şi dacă e furtună, tu îmi zâmbeşti, îmi alungi singurătatea
Să pot zbura spre zările înalte, să fac ca viaţa să devină o floare
Ce dimineaţa! Ţi-o dăruiesc odată cu inima mea
Dacă n-ar fi depărtarea, n-ar exista strângerea în braţe
Nici poezia n-ar exista fără iubire
Suntem aşa de aproape unul de celălalt
Privim seara stelele ce răsar şi dimineaţa luceafărul în care credem cu tărie nu va apune
Tu ai părul prins într-un coc ca o magnolie
Când te strâng în braţe, mi te dăruieşti
Mă joc cu sânii tăi, şi-ţi desfac mugurii
Ca un foc mi se aprinde inima şi mi se pune la loc, făcându-mă fericit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

plus

ziua o măsoară gândurile de fapt,
asta-i viaţa, ceea ce-i porţi emoţiei
ofrandă

mintea-i între muchii boante
trupul curat
aşchii şuieră – unele pe dinăuntru sar, altele
rămân cuminţi şi moi
înfipte, părând inima unui arici…

noaptea o măsoară gândurile, de fapt,
aici încep zbaterile, centrifuga
din lame subţiri ascuţite – până în zori
devenind muchii boante zilei următoare

întind braţele
umbra-i o cruce şi nu ştiu de ce
din profil dacă priveşti
tot cruce se vede – nu cumva
deja alte braţe, înăuntrul meu
sunt întinse?

în balansul acesta
fiinţez şi prisosindu-mi emoţie
şi lame
le trec în cuvinte

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Când eu am venit pe lume,
nu aveam încă un nume.
Cineva ma luat în braţe.
Mai târziu eu am aflat
că aceea era mama.
Când e lângă mine,
totul e uşor.
Ştiu, pot să visez.
Pot chiar şi să zbor.
Îmi imaginez
că plutesc pe-un nor.
Într-o seară, mama m-a luat de mână.
M-a dus la fereastră, s-a uitat la mine
şi mi-a spus zâmbind:
-Vezi Steaua Albastră?... Este Steaua noastră.
Chiar dacă în viaţă sunt momente grele,
tu, copilul meu, vei găsi uşor
drumul către stele.

poezie pentru copii de Iulia Giuşcă din URSUL DE PLUŞ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu mamă şi copil

În splendide ţinuturi am umblat fără îndoială
în castele clădite de pictori
şi am fost sigură că ele există
Am privit oamenii fără îndoială
şi despre ei n-am aflat nimic
dar tu
te-ai aplecat peste mine ca arborele spre pământ
la înserare
când frunzele se întorc una spre alta
şi strivesc între ele singurătatea
mă ţineai în desimea răcoroasă a braţelor
ca să nu-mi rănesc mersul de asprimea lucrurilor
îmi sprijineai capul
să nu alunece în căutări deşarte
În splendide ţinuturi te-am văzut
poveste de taină a oricărei lumi
îndoite asupră-şi, după imaginea mamei
purtându-şi pruncul trup în trup
Unde nu este spaţiu nu este cădere în gol
pictorii au vrut să lase moştenire
acest fapt neîndoielnic
există orice lucru care poartă în braţe un altul
Eşti aici şi când
frunzele tale s-au aşezat de tot în pământ
ca notele într-o simfonie
sub foşnetul lor galben îmi ţin arborele în picioare
poţi să îţi sprijini capul de mine, mamă
între timp voi căuta să cuprind în cuvinte
odihna roditoare a aplecării spre sine
dar n-ai teamă
nu voi încerca nimic zadarnic
vreau să las moştenire doar
acest ergo sum,
n-ai teamă
te pot ţine în braţe
şi sub furtună nu se va cunoaşte
care din noi a murit în picioare.

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

bună, sunt Tony Grăsunul,
ca mine nu e nici unul,
numa-n braţe învăţat,
sunt motanul preferat,
despre mine, dragi copii,
sigur veţi mai auzi,
acum mă duc la plimbare,
pe-aici e căldură mare,
ca-n Tailanda, ce sa-i faci
şi când plouă, plouă-n draci,
dar eu sunt la înălţime
şi în braţe mi-este bine,
sper să faci poze frumoase,
cu pisici simandicoase
şi cu mine zâmbitor,
sunt cel mai frumos fecior.

poezie pentru copii de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă tu n-ai mai fi, eu nu aş fi
decât o adieră tristă în vânt
dimineţile vor fi tăcute şi pustii
nu mă întreba femeie azi nimic
voi rătăci în gol pe ţărmul tragic al unui suflet
ce a văzut odată, doar odată
o ielă dezbrăcată în poiană
poiana dorului, tărâmul norilor
jucai, dansai în jocul firii
eu te priveam, visam, trăiam
pierdut sunt acum
nu am cale, nu am drum
tu ai plecat, ai trecut
azi nu mai strâng la piept privirea
în mine a rămas durerea
risipită în petale de gânduri
pe aici, pe undeva, prin triste rânduri
călcând prin tristeţi, sufletul meu arde
mă apasă
tu azi eşti tu
eu nu sunt eu
dacă tu n-ai mai fi
aş fi o frunză moartă într-o glastră spartă
te-aş căuta în paşii dorului târziu
prin crângul blestemat al sorţii
am astupat ochii cu un munte
să nu plângă
am strâns în braţe marea
să nu curgă
căutam să ajung la tine
tu ai plecat
să aprinzi pe boltă stele
ce rece e noaptea şi crud e destinul
eu mor la ţărmul mării
mi-e atâta dor de tine
eu, barcă sfărâmată
legănată spre cer, de tragice valuri
soarele a apus obosit pe pământ
în mine acum niciun cânt
tu eşti steaua iubirii, a visării, a trăirii
te voi aştepta pe ţărm în fiecare noapte
să-ţi simt atingerea divină pe strunele durerii
cuvântul e lacrimă, e blestem
dacă tu ai pleca, aş fi nălucă în cer
învăluit în ceaţă
privesc valurile ce ţipă
cascade de gânduri
cad, se izbesc de mine
în ultima suflare a timpului rămas
strig, plâng
în obsesia unui vis ucis
plec la o întâlnire
ce nu va avea loc
în faţă o usă
ce nu există
e doar o părere
atunci de ce mă aştepţi dincolo...
răscolit de gânduri
te caut caut femeie în noapte
noaptea tăcerilor în lacrima durerilor
dacă tu ai pleca
zările vor fi moarte şi pustii
iar cerul se va stinge în mare
dar marea va mai fi vreodată mare
tu unde eşti, eu cine azi mai sunt
în ziua în care vei legăna luceferi
mă voi aşeza în palma ta
să simt atingerea luminii
visând la caii mei sălbatici
aici, în cer, nu pe pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

pe cer trec stele în grabă, grămadă
desculţ de gânduri
păşesc în jur, spre nicăieri
căutând infinitul
am găsit finitul în albia lumii
mă aştepta
zilele treceau pe lângă mine
într-un joc absurd, un joc inutil
acum, nimeni nu trece, nimeni nu se joacă
doar trişează
pe perete, atârnă agonic
o oglindă spartă de întrebări
priveam în ea tăcerea, era tăcută
mă întâlnisem pe un drum cu singurătatea
era neschimbată, ca aunci
nu m-a recunoscut
a trecut de mine, mai departe
atunci am plecat
în altă parte, căutându-mă
dacă nu sunt eu, atunci, cine sunt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vând pisici

Pisici strălucind de răşină de brad
încuiate in cochillii de melc la umbră de vânt
Sunt trei bucăţi de bumbac care nu se spală
decât cu idei de prosop înmuiat în soare lichid
Vând pisici cu grai de alun,
cu beţişoare parfumate în culcuşul lor
dăruite de gheişe.
Se ghemuiesc în pahar de cer
şi mă privesc cu reproş şi cer mângâiere
le vând şi cer pe ele iubire adevărată
fiindcă ştiu că
nimeni nu mi le-ar putea cumpăra vreodată.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă...

Şi ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult şi mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Şi ce dacă niciodată, tu spre mine nu priveşti,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzeşti
Şi cu toate că de-odată când de mine oboseşti,
Mă goneşti cu dulcea şoaptă, eu revin, tu mă primeşti.
Ce să fac, îmi este bine din puţin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalţă peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ţi-o cuprind,
O ţin strânsă între braţe şi aştept tăcută-n gând.
Aştept să-mi rosteşti cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineţii, când ea vine fără teamă.

Şi ce dacă trece timpul, şi ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot şi mult mai mult.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ***

Nu-mi pasă dacă soarta mea pe pământ
Puţin din Pământ a avut
Si dacă ani de iubire s-au frânt
In ura unui minut:
Si nici mă plâng dacă cei dezolaţi,
Dragă, sunt mai fericiţi decât mine,
Ci că TU suferi de soarta MEA,
Doar un trecător prin destine.

poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Emil Gulian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Mă întrebi cine sunt? şi tac
Dar tăcerea răspunde:
Un înger în drum spre păcat
cu luciri de himeră pe drumuri de unde

Pe drumul lui Lucifer spre Iad
Pământene păşeşti după mine
Cu gura uscată şi tălpile ce-ţi ard
Îmbrăţişezi păcatul şi uiţi de tine

Sunt rece, nu văd, nu simt
Pământene nu crede ce vezi!
Cu orice adevăr pot să te mint
Dacă în himere te-ncrezi.

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă de smarald

păşim prin iarba de smarald timoraţi
cu praf de spaţiu-timp pe gene rare
pe braţe cu jerbe de flori arzătoare
din locuri cu meri roditori alungaţi

spre tronul nopţii păşim fiecare
de soarele de dimineaţă trădaţi
pe plute purtate de valuri mânaţi
pe-aceeaşi apă cu dolii domoale

o flacără-n întuneric se-aprinde
nu-i capăt de drum ci speranţă şi vis
fum de lemn nobil şi zvon de colinde

blândeţea pe căi căutăm dinadins
să fie drumuri de pace spre paradis
ori vânt ce bate-n deşert spre niciunde

sonet de Gheorghe Holobaca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt statuie rece

Tu mă-învălui cu iubire,
Eu platonic cum mă ştiu,
Te admir doar din privire,
Parcă-s mort, deşi sunt viu.

Paşii te aduc spre mine
Chiar dacă nu te-am chemat.
Aş vrea ca să fug de tine,
Dar rămân tot nemişcat.

Când m-atingi eu mă sfiesc.
Un fior prin mine trece.
Iubirea ţi-o-împărtăşesc,
Nu mai sunt statuie rece.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe zi ce trece, devii tot mai rece

Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Şi nu ştiu cum, dar, parcă, mai frumoasă!
Ce sloi de înger negru te petrece
Că-n mine eu nu mă mai simt acasă?

Când te privesc, tu îţi întorci privirea,
În braţe când te iau, pari în chirie.
Să ştii că astfel nu-mi omori iubirea
Ci doar o faci să fie şi mai vie!

Iar dacă pleci, vii şi mai mult în mine,
Că în dorinţe nimeni nu mă-ntrece,
Când toate amintirile-mi sunt pline
Cu tine, fata mea de nota zece.

De eşti vulgară, dură sau ursuză,
Eu tot nu pot să-mi aflu altă muză.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea, am dorinţa de a face un alt gest, cel al crucii. Atunci când merg, în răcoarea dimineţii, vara după rugăciune, îmi pun braţele în cruce sub soarele ce se înalţă. Mă simt atunci una cu Creaţia, cu mine însumi, cu Dumnezeu, cu toţi oamenii. Nu mai există separare în mine între cer şi pământ, între spirit şi instinct, între spiritualitate şi sexualitate. Pentru mine este o experienţă de mare profunzime. Dacă nu pot provoca această experienţă ca prin magie, pot cel puţin, punându-mi braţele în cruce, să presimt adesea ce înseamnă să fii una cu toate.

Anselm Grun în Invitaţie la seninătatea inimii (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt... suntem

Sunt poem... suntem noi,
Poeme de vânt
Împărţite la doi,
Poeme de vânt
Coborând pe pământ
În tornade şi ploi.
Sunt tornadă – acoladă
Deschisă spre plus infinit...
Sunt ecoul fugit
Din mine, spre a te căuta
În poeme virgine
Sunt... sunt a ta.
Sunt tăcere şi sunt tic-tac-ul sângelui
Ce clocoteşte
În inima mea...
Sunt, eşti... goana spre stele
Sunt – ultima stea ce apune
În inima ta.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul dintre inimi

Iubito, îmi vei fi în braţe azi:
Apolo - eu, iar tu-mi vei fi vestală
Şi de va fi din templu să decazi,
Pământ voi fi, iar tu-mi vei fi petală.

Şi te voi strânge-n braţe ca-ntr-un joc
În care tu – o flacără, eu - jarul,
Vom arde clipele în dans de foc
Şi ne vom face-n fericire-altarul.

Vom fi scântei sau stele prin eter,
Eu – curcubeu, tu – stropii de culoare,
Nori albi vom fi şi păsări de pe cer,
Vom fi şi vis şi dorul care doare.

Iubita mea, e azi şi te aştept
Pe drumul dintre inimi, cel mai drept.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sus, din aştrii

Pe mine să mă chemi
Când durerea, grijile şi frica
Nu mai sunt.

Stau ascuns în ceaţa Lunii ce imi place
Şi meşteresc iluzii,
Dar nu mă deranjaţi!

Decât atunci când somnul tace,
Pe buze trec doar degete încinse
Eu să primesc atingeri generoase,
Că altfel, sus şi agăţat în raze
Eu mă descurc,
Nu fac decât să dau luminii drum spre plaje,
Să te privesc arzând de dor, în voie,
Te răcoresc cu norii prinşi de coapse
Arunc şi tunete,
De dragul mării-n valuri, la nevoie.

Tu doar să-mi spui,
Prin gesturi de înec sărat în ape,
Să mă cobor pe linii de magneţi din aştrii,
Să te salvez,
De gustul greu ce-l iei din mare,
Şi de privirea rece ce o vezi în monştrii.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!